Substantivul este partea de vorbire care denumeşte fiinţe, obiecte, substanţe, locuri, evenimente şi o serie de noţiuni abstracte. Este una din puţinele părţi de vorbire prezente în toate limbile (o alta este verbul). În unele limbi substantivele se modifică după număr şi caz. În propoziţie, substantivele au adesea rolul de subiect sau complement direct, pot fi înlocuite de pronume sau pot fi determinate de adjective.
Verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acţiune, ca de exemplu a alerga, a construi. Tot în categoria verbelor intră şi o serie de alte cuvinte care, deşi nu exprimă acţiunea propriu-zisă săvîrşită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic. Astfel există verbe care exprimă existenţa sau starea (a fi, a sta), recepţionarea pasivă a unei acţiuni exterioare (a primi, a auzi), o transformare (a creşte, a dispărea), etc.
Adjectiv ste o parte de vorbire care indică însuşirile unui concept (obiect, fiinţă, idee abstractă) exprimat de obicei printr-un substantiv. În limbile în care substantivele au gen şi număr (precum limba română) adjectivele sînt de obicei cuvinte flexionare.
Adverb este o parte de vorbire care exprimă caracteristicile unei acţiuni, stări sau unei însuşiri ori circumstanţele acţiunilor şi stărilor. Adverbele pot fi recunoscute folosind întrebări specifice: Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde? sau alte întrebări de acelaşi tip.
Articol-este o parte de vorbire care exprimă caracteristicile unei acţiuni, stări sau unei însuşiri ori circumstanţele acţiunilor şi stărilor. Adverbele pot fi recunoscute folosind întrebări specifice: Când?, Cât de des?, Cum?, În ce mod?, Unde? Pe unde? sau alte întrebări de acelaşi tip.
Prepozitia este o parte de vorbire neflexibilă care exprimă relaţiile sintactice de subordonare dintre un substantiv (sau un substitut al acestuia) ori dintre un verb şi un alt cuvânt. Prepoziţia nu are funcţie sintactică şi are rol morfologic auxiliar. Ea se analizează gramatical cu partea de vorbire care o însoţeşte.
Numeralul este o parte de vorbire flexibilă (substantiv sau adjectiv) ce exprimă (sub diverse aspecte) un număr, o determinare numerică a obiectelor ori ordinea obiectelor prin numărare, sau, se referă la numere. Există mai multe clase de numerale şi adjectivele numerale: numeralul şi adjectivul numeral cardinal, ordinal, distributiv, colectiv, numeralul fracţionar şi iterativ şi adjectivul numeral multiplicativ.
Pronumele este o parte de vorbire flexibilă, prezentă în majoritatea limbilor, care ţine locul unui substantiv atunci cînd participanţii la dialog cunosc sau înţeleg din context obiectul sau persoana numită de acesta. Pronumele este o clasă de cuvinte eterogenă; uneori pronumele adaugă informaţii suplimentare despre substantivul înlocuit: respectul vorbitorului, identitatea obiectului numit cu un altul, absenţa obiectului etc.
Interjectia este o parte de vorbire neflexibilă prin intermediul căreia se exprimă senzaţii, sentimente, îndemnuri, chemări sau se imită un sunet din natură.
Conjunctia este o parte de vorbire neflexibilă. Conjuncţia nu are funcţie sintactică şi are rol morfologic auxiliar. Ea se analizează gramatical cu partea de vorbire care o însoţeşte.
Sper ca te-am ajutat! Funda!
Octavia_5570 întreabă:
Sjhxjcks întreabă: