/ˈrɛst(ə)rɒnt,ˈrɛst(ə)r(ə)nt,ˈrɛst(ə)rɒ̃/. In toate cele trei variante, avem niste ''(ə)'', care nu se pronunta, mai mult se ghicesc, asa ca avem doua silabe pentru cauvantul ''restaurant'', oricat ar parea de ciudat.
Interesant, de la patru silabe s-a ajuns la două! Deci, dacă ajungi la capătul rândului, nu poţi să desparţi decât după "res", dacă bine am înţeles. Ciudată limbă, ciudată pronunţie! Şi mai vor să o bage pe gât la toţi, ca limbă internaţională. Eu am mai făcut presupunerea că vreun strămoş de-al lor, cine stie de prin ce secol, s-o fi lovit vreodată la cap si a început să delireze, să orăcăie şi să miaune si asa s-au procopsit urmasii cu pronunţarea asta ciudată. Stii cum e, cu genetica, cu ereditatea...s-a transmis. Acum, îi luăm si noi asa cum sunt. Ce altceva am mai putea face.
Revenind la ceva mai serios, pe ei îi preocupă problema asta a felului cum se despart cuvintele în silabe? Îi învaţă pe elevi în şcoli? E important de stiut o regulă, nu cum să desparţi un cuvânt anume. Şi asta în primul rând pentru despărţirea de la capătul rândului, când trebuie să treci pe rândul următor.
P.s. Uite un alt exemplu: Cum desparţi "innocence"?
O fi gresit profesoara.
Nu ma asteptam la asa raspuns. Mersi de intrebare.
N-ai zis nimic de "innocence".
Ce vreau să spun. Când scrii o scrisoare sau un text oarecare, şi esti la capătul rândului si trebuie să desparţi, nu te poţi duce tot mereu la dicţionar să vezi cum se desparte acel cuvânt. Ar trebui să ştii o regulă. Ştiu că în dicţionar e arătat felul cum se desparte, dar nu poţi să umbli totdeauna cu dicţionarul după tine. În limba română n-ai nevoie de niciun dicţionar, oricine ştie să despartă cuvintele la capătul rândului
Nu raspund, pentru ca nu cunosc regula lor, de despartire in silabe.
O solutie ar fi sa nu desparti, scriind intr-un asa fel incat sa nu ai nevoie. Pentru antrenarea mintii insa, ar fi bine sa o cunoastem, daca exista.
Feu nu am văzut până acum vreun text în engleză despărțit in silabe la sfârșitul rândului. Fie tot cuvântul trece pe noul rând, fie, dacă e prea lung, continui să-l scrii pe următorul rând, fără vreo regulă.
Prima variantă o înţeleg si mi se pare foarte practică: scrii tot cuvântul pe rândul următor, nu te mai complici cu silabele şi cu despărţirea. Nu prea înţeleg alternativa de care zici. Adică să desparţi cuvântul unde vrei si să-l continui pe rândul următor, fără să mai pui nici cratima aceea? Merge si aşa?
Ambele limbi sunt melodice, desi sunt asemănătoare, acel cuvânt e si in limba germana, vine din franceza
Termenul „restaurant" a fost creat în secolul alXVIII lea în Franța.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Restaurant
https://brainly.ro/tema/2276206
si eu sunt de acelasi,parere, dar, atentie vocabularul limbi engleze este special, avem un vocabular latin si unul germanic, nu stiu daca e diferit, in limba germana cuv mostenite nu respecta gramatica limbi germane
E simplu, începi seara la restaurant englezește, apoi mai spre dimineață termini distracția la crâșma de alături, pe românește, la marginea paginii, pardon, a străzii, a șanțului. (glumă).
Despartirea in silabe este aceeasi ca in limba romana-aceeasi "tehnica". I-am adresat intrebarea unei profesoare de limbi straine, specializata in engleza si franceva, in urma cu multi ani.
"Restaurant" are 3 silabe: Res-tau-rant.
Franceza*
Vezi ce am scris mai sus despre "innocence".
Pai nu se pronunta asa, tu pronunti ca in romana? Cand vorbesti de silabe, te intereseaza pronuntia, nu scrierea. Vezi ca ai pronuntia la fiecare definitie de dictionar pentru cuvantul asta, sunt destule, si numara silabele.