Revin cu o alta "problema" de-a mea.
Acum o luna, doamna profesoara de chimie ne-a anuntat pe mine si pe colegii mei ca este olimpiada in 28 aprilie si ne-a intrebat daca este cineva interesat. Eu am ridicat mana, la fel si alti trei colegi. Bine, totul a fost ok, am facut ceva pregatire, au mai venit si din alte clase, am fost vreo zece copii in total. Mi s-a parut in regula. Dar eu sunt mai mult genul care se bazeaza si pe alte persoane, adica eram sigura ca nu voi avea la olimpiada cel mai mic punctaj. Cei trei colegi din clasa mea stiu chimie jumatate din cat stiu eu.
Au mai trecut vreo doua, chiar trei saptamani, dupa care profesoara ne-a spus ca ne va da un test, iar cine va face peste un anumit punctaj, va merge la olimpiada. A venit si ziua testului, eram emotionata, deoarece chiar imi doream sa merg. A doua zi ne-a adus rezultatele, si a spus ca doar eu si inca un baiat din alta clasa vom continua pregatirea. De aici a inceput totul.
E o poveste tare lunga si daca ar fi s-o incep, n-as mai gata-o, dar o scurtez.
Nu inteleg chimia! Nu prea vad rostul ei si nu-mi place in mod deosebit, iar problemele de olimpiada pur si simplu ma depasesc, adica nu le pot rezolva. M-am inscris pentru ca(,) cum spuneam, poveste lunga. Mama a fost foarte buna la chimie si abia a asteptat sa fiu in clasa a saptea ca sa merg si eu la olimpiada, si nu am vrut s-o dezamagesc. Eu sunt mai mult cu matematica, desi am fost la vreo cinci olimpiade anul acesta, si pot spune ca mi-a ajuns pana in gat. Chiar nu mai pot face fata. Toti din clasa mea au terminat cu olimpiadele de mult, nu mai fac pregatiri si vor fi liberi in vacanta. Dar eu nu! Dar nu e mare problema cu vacanta, problema e ca nu pot face fata problemelor de chimie. Sunt grele. Nu le inteleg. Le-as putea intelege, dar ar trebui sa iau chimia de la capat, sa inteleg si sa invat fiecare propozitie din carte. Sunt obisnuita sa fac lucrurile la repezeala. Uneori le fac bine, alteori nu, dar eu sunt o eleva buna.
Olimpiada asta de chimie care e exact peste o luna parca imi mananca viata. In fiecare zi ma gandesc la faptul ca nu stiu cat ar trebui sa stiu, nu ma pregatesc, nu fac nimic! M-am saturat, vreau si eu sa am liniste si pace in vacanta. Fara pregatiri, fara nimic! Ma gandesc tot mai mult la cat de "bine" ar fi daca s-ar termina lumea si n-as mai apuca sa dau olimpiada. Iar asta e un gand stupid, dar totusi nu mi-l pot scoate din cap. Plang de multe ori din cauza asta, si imi e greu sa fac fata. Nu-mi pasa de nota pe care o voi lua la olimpiada, imi pasa de faptul ca imi voi dezamagii mama si pe tatal meu, care e profesor de matematica si o cunoaste bine pe profesoara mea de chimie. Chiar si pe ea o voi dezamagii.
In clasa ma descurc la probleme, iau note bune la teste, dar problemele de olimpiada sunt in chineza. La fel si limba pe care o vorbeste profesoara este chineza. Nu inteleg multe de la ea. Norocul meu este ca acasa citesc din carte si din caiet si inteleg exercitiile care le-am facut in clasa, si atunci imi dau seama ce-a vorbit profesoara.

Daca imi puteti da vreun sfat, va rog mult. Maine am chimie, si trebuie sa fac trei probleme pe care mi le-a dat profesoara, iar eu nu le stiu, nu le inteleg. Mama n-a mai pus mana pe-o carte de chimie de mai bine de 30 de ani, deci ce sa mai stie...
Chiar vreau sa-i spun ca renunt, ca nu inteleg, si toate cele... Dar nu am curajul necesar. Nu mai pot amana, caci vine olimpiada si chiar ma voi face de cacao. Va rog mult, accept orice sfat, orice imi spuneti, orice critica... Stiu ca pare o problema minora, dar in mintea mea e peste tot! Nu-mi pot scoate din cap asta, si vreau sa-i pun capat, ca doar nu sunt obligata sa merg. Si nu vreau sa ma considere toti o fata neserioasa, desi poate ca asa sunt.

Multumesc (anticipat) pentru ajutor!
P. S : imi cer scuze daca n-am ales categoria potrivita.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook