S-a vorbit despre antisemitimul lui Eminescu, despre pro-sovietismul lui Sadoveanu, despre legionarismul lui Noica, etc. Dar ce spuneti despre "persecutatul" Dinescu? Cum ati caracteriza pe omul Dinescu si pentru care motive credeti ca a fost el persecutat de vechiul regim?

Nu prea stiu in ce-au constat persecutiile, dar...ma rog.
Personal, omul mi se pare cel putin ciudat. Cred ca e un mizantrop relativ bine adaptat.
Cum spunea @BitterSweet, intoarcerile astea ale lui cu 180 grade sunt mult mai dese decat ar putea fi justificate de bataia vantului.
Limbajul pe care il foloseste, fara niciun fel de discernamant, denota un caracter absolut inadaptabil la niste norme elementare de conduita in societate.
De multe ori -e adevarat- artist=excentric. Dinescu, insa, pare sa dea o alta conotatie acestei sinonimii, el preferand sa fie doar excentric.
Iar ca poet, nu cred ca e prea departe de Emil Brumaru. Cam tot acelasi gen al carui public nu are mare nevoie de neuroni, atata timp cat i se servesc scatologii pe banda rulanta.
Sau, poate mi-am pierdut eu rabdarea de a-l citi inainte de a ajunge la operele geniale.

A naiba persecutare ... Saracutul, cum si-o fi facut el ferma de la Cetate, din salariul de poet?

Cuvantul "persecutat" este exagerat atunci cand e vorba de Mircea Dinescu. E greu sa spui ca esti persecutat atunci cand esti invitat la receptii oficiale, cand tii legatura cu prieteni plecati in strainatate, cand dai interviuri pentru ziare straine, cand apari in fotografii langa Ceausescu samd. Nici el nu cred ca pretinde ca a fost persecutat, libertatea lui nu a fost cu nimic mai ingradita decat a noastra, a tuturor.

A scris niste versuri minunate(unele), nu stiu daca se mai ocupa cu asa ceva, il vad mai mereu pe la tv.In afara de faptul ca a avut curajul pe timpul vechiului regim sa critice pe Ceausescu(jos palaria pentru asta), acum vad ca se comporta la fel ca toti politicienii -o zi e cu unii, o zi e cu altii, spiritul acesta de c...va cu doua fete caracteristic romanului.

Bine zis "persecutatul", saracul se persecuta singur prin ceea ce face si parca scopul lui in viata este sa se contrazica cu toata lumea...se crede saracul "buricul pamantului", dar nu este! De ce o fi fost persecutat de vechiul regim, din cauza bigotismului lui si pentru ca se crede mare!

Printr-o singura intrebare-le Dinescu, iti spun ceva cuvintele"Mircea, fa-te ca lucrezi"?

Dinescu a studiat la Facultatea de Jurnalism a Academiei de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu" de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Şcoala Superioară de Partid. În anul 1981, pe când era încă student al Academiei de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu", suferă o condamnare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru agresarea unui coleg de redacţie de la revista Luceafărul, Iulian Neacşu. În continuare, poetul este un răsfăţat al sistemului comunist şi al Uniunii Scriitorilor din România, apărând, în calitate de ziarist oficial, cu pixul în mână, luând notiţe, lângă Preşedintele RSR Nicolae Ceauşescu. Face in 1989 chiar unele afirmaţii terifiante: „Nu ştiu dacă Gorbaciov e sau nu considerat un ţar bun de către popoarele de dincolo de Prut (…) dar în Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, R. D. G. şi România, el este un vestitor de bine, un Mesia al socialismului". Victor Roncea, coordonator al campaniei «Voci curate» de la Civic Media, a declarat că un membru de frunte al Colegiului CNSAS, Mircea Dinescu, reprezintă interese străine fiind documentat de unitatea anti-KGB a Securităţii. Potrivit informaţiilor dezvăluite de Roncea, există mărturii ale unor foşti ofiţeri ai UM 0110 privind legăturile lui Mircea Dinescu cu KGB, nu numai prin soacra acestuia, Ludmila Loghinovskaia. Astfel, în 1989, acesta a urmat un traseu complicat prin ţările baltice, pentru a ajunge ulterior în Crimeea, unde a primit instrucţiuni precise privind rolul său în lovitura de stat pregătită de sovietici, cunoscută generic sub numele de «Revoluţia» din decembrie 1989. Afirma despre cele spuse de Roncea, in stilul sau obisnuit, de mahala:„MA DOARE ÎN CUR că sunt incompatibil"

Nu cred ca a fost persecutat asa cum "plange el acum.
În 1989 este concediat de la "România Literară" din cauza unui interviu acordat ziarului francez comunist "Libération", în care făcea o critică acidă la adresa lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului comunist de la Bucureşti, dar susţinea cu mare aplomb sistemul comunist de la Moscova, perestroikist, prezentându-l ca pe un model pentru comunismul practicat în România, făcând chiar unele afirmaţii terifiante: „Nu ştiu dacă Gorbaciov e sau nu considerat un ţar bun de către popoarele de dincolo de Prut (…) dar în Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, R. D. G. şi România, el este un vestitor de bine, un Mesia al socialismului". Din Cartea Albă a Securităţii, aflăm că Mircea Dinescu, deşi supravegheat, putea transmite mesaje în afara ţării, prin telefon, în mod liber (v. conţinutul unei convesaţii telefonice dintre Mircea Dinescu şi Alexandru Papilian: „Mircea Dinescu: «Şi de-aia am intrat în partid, ca să mă port ca un membru de partid liber». (…) În legătură cu interviul apărut în Franţa, între cei doi s-a purtat următorul dialog: Alexandru Papilian: «Am văzut, astăzi, cum îţi spun, interviul din Libération». Mircea Dinescu: «A apărut interviul în Libération?». Alexandru Papilian: «Da. Cu o fotografie mare, foarte frumoasă». Mircea Dinescu: «Da». Alexandru Papilian: «Ocupă aproape două pagini de ziar». Mircea Dinescu: «Aha! Sunt fotogenic?». Alexandru Papilian: «Eşti fotogenic. Cam trist. Dar eşti fotogenic…» Mircea Dinescu: «Tristeţea este meseria mea să ştii…». Interviul are drept consecinţe arestarea sa la domiciliu şi excluderea din partid. Este pus sub supraveghere permanentă şi i se interzice contactul cu orice persoană în afara familiei. În străinătate, începe o largă campanie de solidaritate cu poetul, susţinută în special de "Frankfurter Allgemeine Zeitung" şi postul de radio "Europa liberă", cu rezonanţă în Olanda, Franţa, Elveţia şi Germania.