ma ajuta-ti va rog cu diatezele?

Dati si exemplu daca se poate mssss

Diateza este o categorie gramaticală caracteristică verbului, care exprimă raportul dintre acțiune și subiectul gramatical.

În gramatica tradițională a limbii române se iau în seamă diateza activă, diateza pasivă și diateza reflexivă, aceasta din urmă fiind controversată ca existență sau ca sferă
Diateza activă

Această diateză arată că acțiunea este efectuată de subiectul gramatical, atunci când există un asemenea subiect, adică în următoarele cazuri:

la verbele personale:
tranzitive: Am cumpărat o carte.
intranzitive: Plec acasă.
reflexive obiective (fără sens pasiv): El se spală., Ea își amintește.[2]
reciproce: Ei se ceartă., Ele își dau palme.
eventive: El se îmbogățise.
dinamice: El se gândea.[3]
la verbele impersonale:
cu pronume reflexiv, fără sens pasiv: Se doarme bine.
fără pronume reflexiv: Ninge., Se înserează.[4]

Diateza pasivă

Această diateză arată că acțiunea, efectuată de un autor neprecizat sau de un complement de agent, este suferită de subiectul gramatical. Pot fi puse la diateza pasivă verbele active tranzitive fără pronume reflexiv, complementul direct de la diateza activă devenind subiect, iar subiectul – complement de agent: Eu am cumpărat cartea. → Cartea a fost cumpărată de mine. Excepții sunt unele verbe ca a binevoi, a comporta, a durea etc.

Din punct de vedere formal, se disting:

un tip specific, diferit de diateza activă, constituit din verbul auxiliar a fi și participiul verbului de conjugat, acordat cu subiectul: Aici au fost construite două blocuri.
un tip nespecific, numit reflexiv pasiv sau pasiv reflexiv, cu pronume reflexiv în cazul acuzativ: Aici s-au construit două blocuri.

Nu toate verbele cunosc ambele tipuri formale. De exemplu, a concede și a desfide nu au pasiv cu a fi, iar a cauza și a necesita nu au pasiv reflexiv.