ma puteti ajuta si pe mine cu o compunere cu titlul O dupa- amiaza de toamna... dau funda

Question

ma puteti ajuta si pe mine cu o compunere cu titlul  O dupa- amiaza de toamna...

DorinutzZa · Accepted Answer

Soarele mare si luminos se vede dupa crengile copacilor care se clatina dupa adierea vintului.E o amiaza de toamna.Totul e multicolor,totul e ca intr'o poveste.E liniste, se mai aud fosnind frunzele care au cazut jos, formind un covor minunat. Cerul e senin.Mai zboara pasari,care cinta triluri incintatoare, de'ti bucura inima... (si de acum mai adauga tu ceva));) l'am alcatuit singura, nu e din net...))

Satisfaction · Answer

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna.Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea. Padurea trista, aproape moarta, fiindca a ignorat verdele, este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi. Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul ».Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera, cerul, patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati, maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa,una mai speciala ca alta, dar a potecii, sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor, vantul ridica frunzele ude de la pamant,iar fulgerele,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare. Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri. Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda, din nou o iarna intreaga, de foame.
Racoarea serii se lasa incet, iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasimarunti dar grabiti ma indrept spre casa.Nu uit insa sa observ un lucru.Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om, care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna.

LolaXLillyNuSpuneNimik · Answer

Este o zi de noiembrie.Afara,peisajul pare coborat dintr-un tablou al unui pictor celebru care a pus rosu aprins pe frunzele de vita salbatica si galben ruginiu pe cele de nuc. Iarba inca verde contrasteaza puternic cu galbenul roscat al craitelor inflorite.
Frunzele cad cu miscari de aripi moi. Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor in care mi se afunda pasii.Raspandind tristete, vantul cu a lui suflare matura frunzele pe aleile pustii.Printre ramurile goale, impodobite de lumina, crivatul canta la xilofon.La inceput notele sunt interpretate cu usurinta,apoi rafalele perturba intreaga simfonie! Copacii ofteaza,iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte.
Vreau sa aud cantecul pasarelelor, dar degeaba! Dupa un timp in care totul parca a incremenit se aude cioc…cioc …cioc! Este ciocanitoarea care-si cauta hrana sub scoarta copacilor!
In aer miresmele de toamna plutesc fiind accentuate de parfumul fin al gutuilor pufoase.A cazut bruma! Iarba, crizantemele si pamantul par trase intr-o foita de staniol argintiu.Panzele de paianjen s-au transformat in fire de mohair pufos din care natura impleteste haine pentru crizantemele care inca isi desfac bobocii incantandu-ne cu cascadele de flori.

GoodIntentions · Answer

Http://www.compuneri.co.cc/15/compunere-toamna/comment-page-9/

Xixi · Answer

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna.Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea. Padurea trista, aproape moarta, fiindca a ignorat verdele, este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi. Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul ».Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera, cerul, patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati, maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa,una mai speciala ca alta, dar a potecii, sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor, vantul ridica frunzele ude de la pamant,iar fulgerele,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare. Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri. Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda, din nou o iarna intreaga, de foame.
Racoarea serii se lasa incet, iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasimarunti dar grabiti ma indrept spre casa.Nu uit insa sa observ un lucru.Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om, care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna.

sper sa te ajute. :X