Am 17 ani şi 7 luni, am trecut clasa a 12-a la un Colegiu Naţional la profilul uman clasa filologie bilingv franceză şi nu ştiu unde să dau mai departe.
Pasiunile mele ar fi calculatorul şi sportul.
Sincer aş opta pentru o facultate în domeniul IT sau pentru o facultate în domeniul armatei.
Eu la clasa mea nu fac ştiinţe exacte, doar franceză, română, istorie, geografie toate acestea intensiv.
Mă poate ajuta cineva vă rog frumos cu o părere sau cu un sfat?
Mulţumesc anticipat! Cel mai bun răspuns va primi fundă!
Numai bine!

Salut Cristi!

Sfatul meu este ca întotdeauna să alegi acea activitate care îți face plăcere să o faci zi de zi. În timp, vei deveni suficient de bun la ea încât să-ți poți construi o carieră și viața ta să aibă un sens, măcar pentru tine.

Alege facultatea și specializarea ta în funcție de asta și nu în funcție de ce pregătire anterioară ai avut sau ce e „la modă".

Liceul ține 4 ani, facultatea tot cam atât. Dar ai toate șansele să mai trăiești cel puțin cât zece facultăți :-)

Ce faci azi la școală te învață despre lume și interacțiunea cu ea, mai mult decât despre tine, concret, și la ce ești tu bun.

Mai presus de toate, ține minte că orice alegi să faci trebuie făcut mult și des ca să devii bun. Fie că alegi să fii mecanic auto sau avocat, numai exersând în fiecare zi (ca un sportiv de performanță) poți deveni bun. Din punctul meu de vedere nu există talent, ci eventual o tendință naturală spre ceva anume. O zonă a lumii care te interesează pe tine mai mult, un loc unde sunt probleme pe placul tău, pe care vrei să le „rezolvi".

Dacă îți place calculatorul și sportul, gândește-te să înveți programare și menține-ți pasiunea pentru câteva sporturi. Poate peste câțiva ani vei construi aplicații digitale pentru sportivi, pentru antrenori sau pur și simplu pentru pasionații de sport...

Dacă îți place disciplina în general și auto-disciplina în mod special, dacă ai grijă de tine zi de zi și îți construiești sau îți impui modalități de a deveni un om mai bun, armata e un loc grozav unde poți exersa asta. Dincolo de problemele specifice care pot apărea (conflicte interpersonale, oboseală și efort constant, condiții de studiu/lucru proaste), armata îți oferă un contact direct cu oamenii dar și cu organizarea unei întregi țări.

Armata și militarii nu trebuie să însemne neapărat conflict armat. Ea este un instrument foarte util oricărei societăți pentru că, prin disciplina și ierarhia organizatorică specifică, militarii pot susține proiectele majore de dezvoltare ale unei națiuni mai bine decât orice alt grup de profesioniști. Poate fi vorba de construcții de infrastructură, acțiuni în caz de dezastre naturale sau chiar dezvoltarea tehnologiilor IT de ultimă generație. Suntem membri NATO și inclusiv președintele actual susține investițiile în armată, tocmai din această perspectivă a dezvoltării. Iar militarii români sunt foarte bine primiți și priviți în teatrele operaționale din zonele de conflict sau de menținere a păcii din diverse zone ale lumii.

Patru-cinci ani sună mult pentru tine acum (care abia ai trăit două decenii), dar nu vor conta atât de mult dacă ajungi să faci zi de zi ceva pe placul tău.

Și pentru că numai tu poți ști ce-ți place cu adevărat, nu prea poți primi alte sfaturi de la necunoscuți pe internet;-)

Multă baftă, persistență și înțelepciune!