Buna!
Pe plaja de nisipuri, sub cerul răvăşit
Nu mai e nimeni, marea s-a şi dezlănţuit,
Mai stau aici, pe-o piatra, de valuri asaltat,
Primesc de+a dreptu+n suflet adîncul ei sărat
Şi, strecurînd în palme nisipul auriu,
Încheg în versuri lumea din tata pînă-n fiu.
Se face frig, se lasă tăcere-n univers
Pe globu-acest, iubito, mai am ceva de mers,
Însă nu-atît de vreme şi spaţiu sînt flămînd -
De gîndul care-ncape în sine orice gînd.
Pe plaja de nisipuri, de ai să vii cîndva,
Să nu te cerţi cu marea că şterge urma mea,
Nimic nu poţi reţine în apă, piatră, nor,
Sînt toate curgătoare precum li-i datul lor,
Doar noua în putere ne stă, chiar de ne-am dus,
Să preschimbăm destinul prin ceea ce am spus.
anonim_4396 întreabă:
Kusea întreabă:
anaadiaconu întreabă:
anaadiaconu întreabă: