...Cine imi face caracterizarea lui hutu din "budulea taichii"? ...va rog sa nu o luati de pe net ca sunt niste porcarii!

Ioan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, inaintas. al lui Liviu Rebreanu, este un autor realist si moralizator, un creator de tipologii si un fin psiholog. Dupa cum el insusi marturiseste, este adept inflacarat al lui Confucius (551-479 T.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic si social, cu valoroase idei umaniste. Conceptul fundamental in etica sa il constituie "omenia" ("jen"), adica "respectarea omului in om".
Ioan Slavici aplica in opera sa principalele virtuti morale exprimate de Confucianism: curajul, dreptatea, prudenta, cumpdtarea, cinstea, vointa, buna-credinta, harnicia, omenia, iubirea de adevdr etc. Intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de scriitor. Nuvela "Budulea Taichii" de loan Slavici a aparut mai intai in revista "Convorbiri literare" (1880) si apoi in volumul de
debut, "Novele din popor", publicat in 1881. Citita chiar de catre autor intr-una dintre sedintele "Junimii" (noiembrie 1879), nuvela a fost primita de Titu Maiorescu cu entuziasm, acesta notand in jurnalul sau cateva aprecieri despre "splendidul Budulea Taichii de Ioan Slavici".
Actiunea nuvelei se caracterizeaza printr-o constructie epica riguroasa, un singur plan narativ, care se refera la formarea personalitati lui Hutu, devenit mai intai elevul Budulea Mihai, apoi ajuns protopop prin perseverenta si tenacitate, prin tarie de caracter si sarguinta. Evolutia protagonistului constituie si intriga bine evidentiala a nuvelei, bazata pe valorile morale de prietenie si omenie, fara invidie si rautati. Personajele nu incalca, asadar, principiile etice, ba, dimpotriva, promoveaza virtuti morale esentiale pentru structura sufletului omenesc, idee ce se manifesta si in finalul nuvelei, cand vocea auctoriala inalta multumiri evlavioase lui Dumnezeu, care a facut lumea atat de frumoasa si a daruit-o oamenilor ca "locas de vietuire".
Hutu este personajul principal al nuvelei "Budulea Taichii", pe care Ioan Slavici l-a construit ca pe un model uman, inzestrat cu tarie de caracter si cu o vointa de fier. El detine locul central in opera si participa la toate actiunile, fiind eroul prin intermediul caruia scriitorul isi exprima indirect atitudinea moralizatoare, insemnand ca omul trebuie sa se comporte in conformitate cu principalele norme etice si sa pretuiasca virtutile morale esentiale: harnicia, cumpatarea, cinstea, sarguinta, vointa, omenia etc.
Hutu este fiul lui Lepadat Budulea, cimpoier din Cocorasti si al Saftei, fiind urmarit in toata evolutia sa, de la varsta copilariei - cand tinea instrumentele taichii pe la petrecerile la care canta -, pana la maturitate - cand isi intemeiaza o familie si devine protopop.
Titul il defineste indirect pe Hutu, deoarece porecla "Budulea Taichii" - care este si eponimul (care da numele operei - n.n.) nuvelei -, i-au dat-o, cu simpatie, colegii de scoala, preluand apelativul emotional de la tatal sau.
Insa Hutu nu este "numai al Taichii", ci, asa cum afirma naratorul in mod direct si cu afinitate (atractie si simpatie intre persoane, datorita asemanarii de pareri, caracter, gusturi - n.n. el este "al nostru al tuturora", asadar nu doar "taica", ci si ceilalti baieti erau mandri de colegul lor. Din atitudinea admirativa a colegilor reiese, indirect, faptul ca Hutu este un exemplu demn de urmat pentru ceilalti, un model de bunatate, sarguinta si harnicie.
Budulea Taichii nu se bucura de un portret fizic in nuvela, naratorul considerand, probabil, ca sunt mai importante trasatucile caracteriale, virtutile morale care alcatuiesc firea baiatului.
Copil fiind, Hutu il insotea la petreceri pe tatal sau, cimpoiesul Lepadat Buduiea din Cocorasti, care era chemat sa cante la vioara, la fluier sau la cimpoi. Povestitorul il caracterizeaza in mod direct, chiar de la inceputui nuvelei, ca fiind "asezat, retras si intotdeauna intelept". Amintirile naratorului-personaj despre Hutu dateaza din frageda pruncie, cand "la praznice si la ziua numelui" era chemat Buduiea sa cante, o prima trasatura conturata direct fiind aceea de "baiat bun", accentuand faptul ca nu se supiira niciodata.
Dat la scoala datorita insistentelor dascalului Claita, Hutu, devenit in catalog Mihail Buduiea, este mai intai "cenzor", umbland cu o vergea in mana si fiind neindurator cu cei lenesi, de unde reiese, indirect, seriozitatea si corectitudinea personajului in indeplinirea atributiilor date de invatator. Pe la 15 ani, el spunea "Tatal nostru" si citea "Apostolul" in biserica, de uimise tot satul, pentru ca era inteligent si silitor. Eforturile indarjite, dublate de o vointa de fier fac din Hutu un model uman atat pentru personajul-narator cat si pentru ceilalti colegi, impunand respect si starnind admiratia tuturor.
Perceptia protagonistului (personaj principal - n.n.) sufera modificari de-a lungul nuvelei, trasaturile acestuia reiesind indirect din relatia cu celelalte personaje. La inceput, povestitorul il considera strasnic si puternic, pentru ca "dascalul nu tinea la nimeni mai mult ca la dansul", simtindu-se ocrotit in permanenta de Hutu, care era de o bunatate iesita din comun: "la dansul cautam scapare cand eram napastuit". Atunci cand naratorul se intoarce in sat dupa un an petrecut in scolile mari de la oras, Hutu i se pare "cam prost", caracterizarea directa fiind accentuata prin superlativul "grozav de prost".
La "scoala cea mare de la oras, Hutu este luat peste picior de colegii de clasa, care la inceput radeau de el pentru ca "vorbea foarte scalciat ungureste", dar el era bun si bland si-i parea bine ca "baietii rad". Cu timpul, vazand ca Hutu "stia lectia si o spunea frumos", fund apreciat si de profesorul Wondracek, baietilor le parea bine ca Budulea era in clasa lor si erau mandri ca "celelalte clase n-aveau niciun fel de Budule". Baiatul ii uimeste pe toti prin sarguinta, dragostea pentru invatatura, tenacitate si darzenie, ajungand student la teologie si in cele din urma protopop.
Construit ca un model uman, intruchipand tipul intelectualului de la sat, Budulea a avut mereu in fata un exemplu de intelectual demn de urmat: pe cand era la scoala din sat voia sa ajunga dascal, asemenea lui Claita, la scoala de la oras. dorea sa se faca profesor de gimnaziu si calugar ca Wondracek, ori sa devina episcop sau protopop ca "preacucernicia-sa Avesalon Toda".
Inzestrat cu mult bun simt, dar sarac, atunci cand a plecat la oras a fost nevoit sa imbrace hainele daruite de dascalul Craita si de aceea "il treceau fiorii cand se gandea ca acum el insusi le poarta", fiindu-i teama sa nu le strice cumva. Modestia, timiditatea si decenta sunt alte trasaturi ce reies indirect din atitudinea personajului: atunci cand a intrat in clasa profesorului Wondracek, Hutu a ramas teapan langa usa si doar cu multa staruinta au reusit sa-l convinga sa se-aseze, dar numai in ultima banca.
Firea sa puternica, echilibrata, calma este dublata de o sensibilitate duioasa, insusiri ce se desprind indirect din secventa narativa a intalnirii cu mama sa, dupa zece ani. Budulea cel batran a hotarat s-o caute pe mama lui Hutu, -care fugise cu un scriitor din sat atunci cand copilul avea numai cinci ani-, considerand ca si ea trebuie sa se bucure de reusitele baiatului lor. El o gaseste si vine impreuna cu ea la oras ca sa-1 vada pe Hutu. Tatal intra in clasa si-l striga tare "Mai Budulea taichii!" si de atunci asa i-a ramas numele. In drumul spre gazda Lenca, Hutu "nu mergea iute" si cand a intalnit-o pe mama lui s-au uitat indelung unul la altul, apoi baiatul a iesit afara "si a inceput sa planga" in bratele ei. Naratorul afirma ca nu-l mai vazuse niciodata pe Hutu plangand pana atunci.
Comunitatea satului se arata interesata de evolutia lui Hutu si considera ca este un eveniment fericit venirea acestuia in Cocorasti fie in vacante, fie de sarbatori. Toti satenii erau mandri de tandrul care invatase carte atat de multi ani, iar dascalul Claita nu-i mai zicea "Hutule", ci i se adresa cu bucurie "domnule Budulea", considerand ca trebuie sa dai "fiecarui om ceea ce i se cuvine".
In relatia cufetele, Hutu era stangaci, avand "un respect nemaiginit pentru sexul frumos". Daca se afla in apropierea femeilor, Budulea Taichii vorbea rar, isi alegea si isi cumpanea flecare cuvant si fiecare gest. El este indragostit de fiecare dintre fetele dascalul ui Claita, insa cele mai mari s-au maritat pe rand, neasteptandu-l sa termine scoala. Cand ajunge protopop, Hutu se casatoreste cu Mili, care-i naste "un nou Budulea, Budulea Bunicului!". Cel care fusese Hutu si Budulea Taichii era acum protopop si, au marmurit de fericire, privea cu tacuta uimire la mama si la copil, adresandu-i multumiri divinitatii: "Tu, Doamne, cu nemarginita intelepciune, ai intocmit lumea si frumoasa ne-ai lasat-o noua locas de vietuire!". In conturarea lui Hutu, Ioan Slavici se arata interesat de procesul formarii intelectualului rural, ca model uman ce poate aduce o contribute importanta la evolutia satului ardelenesc, deoarece Mihai Budulea, dupa atatia ani petrecuti prin marile scoli de la oras, se intoarce in satul natal, devenind ginerele fostului dascal.
Limbajul artistic ai nuvelei se caracterizeaza prin apropierea de graiul vorbit, prin sobrietatea stilului si prin concizia clasica a exprimarii. Regionalismele prezente in textul operei si in replicile personajelor dau autenticitate faptelor si accentueaza specificul romanesc al operei. Evolutia lui Hutu este realizata magistral prin procedeele artistice ale introspectieipsihologice, prin comentariile pe care le fac personajele si naratorul, Slavici construind astfel un model etic prin harnicie, sarguinta si cumpatare, valori morale fundamental ce definesc integritatea caracteriala.
Prin mijloacele sale stilistice, Ioan Slavici se apropie de scrierile lui Ion Creanga, dar prozatorul ardelean a reusit "sa dea personagiilor lui o viata interioara, surprinsa intr-o adancime care nu-l ispitise niciodata pe Creanga" (Tudor Vianu, "Arta prozatorilor romani").
FUNDA? (PS:am scris la ora de romana tot comentariul)