Salut, ma pregatesc pentru examenele de mate si romana, dar nu stiu exact cum sa explic rolul virgulei, pentru ca la subiectul I sigur o sa imi dea virgula. FUNDA! cine stie definitia.

Vezi exemple concrete :http://www.scientia.ro/......rgula.html

Semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției

Salut!
http://www.google.ro/......http?/url http://www.google.ro/......http?/url http://www.google.ro/......http?/url

Rolul virgulei A. In propozitie
1.Separa constructiile in vocativ de restul comunicarii ex. -Dragul meu fecior, nu-ti pot oferi ce doresti.
2.Separa apozitiile de restul comunicarii ex. – Noi, elevii clasei a VIII-a, invatam pentru examen.
3.Separa constructiile incidente de restul comunicarii ex. Am pierdut, din neatentie, explicatia profesorului.
4.Separa parti de propozitie de acelasi fel Azi avem urmatoarele ore : matematica, romana, sport, engleza, etc.
5.Marcheaza predicatul eliptic ex. Ea l-a intrebat si el, nimic.
6.Separa interjectiile de restul comunicarii ex. Ei, ce sa-i faci?
7.Se utilizeaza in cazul incalcarii topicii ex. El, din cand in cand, ne cauta.

B. In fraza

I. Marcheaza raportul de coordonare
1.Am venit acolo ca sa vad, ca sa ma conving. (raport de coordonare prin juxtapunere)
2.Vin, dar nu stau mult. (raport de coordonare prin jonctiune; virgula se pune intotdeauna inaintea conjunctiilor coordonatoare adversative -dar, iar, insa, ci, ba-)
3.Cuget, deci exist. (raport de coordonare prin jonctiune; virgula se pune intotdeauna inaintea conjunctiilor/locutiunilor conjunctional coordonatoare conclusive – deci, asadar, prin urmare, in concluzie-)
4.Sau stai, sau pleci. (tot raport de coordonare prin jonctiune; virgula se pune inaintea conjunctiilor disjunctive -sau, ori, fie- atunci cand ele se repeta)

II. Marcheaza raportul de subordonare
1.Se desparte prin virgula atributiva explicativa de regenta sa ex. Am mers de curand la bunicii mei, pe care nu ii mai vizitasem de un an.
2.Se despart prin virgula propozitiile subordonate CD (completiva directa), CI (completiva indirecta), CL (circumstantiala de loc), CT (circumstantiala de timp), CM (circumstantiala de mod), CS (circumstantiala de scop) de regenta cand stau in fata regentei
3.Propozitiile subordonate CZ (circumstantiala de cauza), CŢ(conditionala), CV (concesiva), CNS (consecutiva) se despart intotdeauna prin virgula de regenta
4.De asemenea, se despart prin virgula propozitiile intercalate

Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic o pauză între părți de propoziție sau între propozițiile unei fraze, despărțindu-le pe baza raporturilor sintactice.
Virgula se folosește în scrierea multor limbi — toate limbile scrise cu alfabetul latin și o parte din celelalte — pentru a structura fraza și propoziția și a evita posibilele ambiguități. Astfel, virgula joacă un rol similar cu pauzele, variațiile de ritm și intonația în limba vorbită. Utilizarea virgulei diferă de la o limbă la alta, lucrările normative ale fiecăreia impunând reguli mai mult sau mai puțin precise în care virgula este obliga.

MATE:
n scrierea numerelor, virgula separă partea întreagă a unui număr de partea sa fracționară. De exemplu: 3, 14159.
În aritmetica englezească, virgula se folosește pentru separarea ordinelor de mărime, iar punctul pentru separarea părții întregi de partea fracționară. Numărul cincisprezece milioane se va scrie „15, 000,000".

În propoziție

Se pune virgulă între părți de propoziție de același fel nelegate prin conjuncțiile „și", „sau" (subiecte multiple, nume predicative multiple, atribute multiple, complemente directe multiple, complemente indirecte sau circumstanțiale multiple):
Copilul, bunicul, cățelul, pisica au intrat repede în casă. — subiect multiplu;
Camera înaltă, luminoasă, inundată de lumină îmi părea un vis. — atribut multiplu;
Intrând în casă, vede florile, cărțile, hărțile răvășite pe birou. — complement direct multiplu;
Bătrânul se bucură de frumusețea zilei, de jocul nepoților, de florile înflorite. — complement indirect multiplu;
Ziua, dimineața, noaptea, el se gândea mereu la viața lui trecută. — complement circumstanțial de timp multiplu;
Se izolează numele predicative multiple cu sau fără determinant:
Această casă este înaltă, frumoasă, nouă. — nume predicativ multiplu;
Această casă este nouă, luminată la colțuri cu becuri puternice, zugrăvită în alb-argintiu — nume predicativ multiplu cu determinant;
Apoziția simplă sau dezvoltată se izolează prin virgulă de restul propoziției:
Mircea, fiul, a sosit vesel acasă. — apoziție simplă;
Mircea, fiul nostru cel cuminte și ascultător, a sosit vesel acasă;
Locuțiunea conjuncțională „așadar", „prin urmare" se desparte prin virgulă de restul propoziției:
I-am spus, așadar, rezultatul concursului;
Gerunziile și participiile verbale, cu sau fără determinant, așezate la începutul propoziției se despart prin virgulă:
Supărat, el a trântit ușa cu putere. — participiu verbal fără determinant, rol de complement de cauză;
Supărat pe colegii săi, el a trântit ușa cu putere — participiu verbal cu determinant, rol de complement de cauză dezvoltat;
Alunecând, el și-a rupt piciorul. – gerunziu verbal fără determinant, rol de complement de cauză, nuanță temporală;
Alunecând pe gheața din fața casei, el și-a rupt piciorul. — gerunziu verbal cu determinant, rol de complement de cauză dezvoltat;
Complementele circumstanțiale așezate între subiect și predicat se izolează de obicei prin virgulă:
Eu, atunci, am fugit repede în casă. — complement circumstanțial de timp, adverb de timp;
Eu, dis-de-dimineață, am plecat la câmp. — complement circumstanțial de timp, locuțiune adverbială de timp;
Tu, înainte de a răsări soarele, să fii la secerat. — complement circumstanțial de timp., construcție infinitivală;
El, fiindu-i înghețate mâinile, n-a putut scrie. — complement circumstanțial de cauză, construcție gerunzială absolută;
Echipa noastră, acolo, a triumfat asupra tuturor participanților. — complement circumstanțial de loc, adverb de loc;
Ei, de jur-împrejur, vedeau numai nisip. — complement circumstanțial de loc, locuțiune adverbială de loc;
El, fără a spune o vorbă, a ieșit din cameră. — complement circumstanțial de mod, construcție infinitivală;
Voi, spre a înțelege, ați făcut multe exerciții. — complement circumstanțial de scop, verb la infinitiv;
Voi, spre a înțelege bine teoria, ați făcut multe exerciții. — complement circumstanțial de scop, construcție infinitivală;
El, citind mereu, ar fi memorat poezia. – complement circumstanțial condițional, verb gerunziu de cu determinant;
El, citind mereu, tot n-ar fi memorat poezia. — complement concesiv, verb gerunziu cu determinant.
După adverbe de afirmație și de negație, când acestea sunt echivalente ale unei propoziții. Dacă după adverb urmează o propoziție introdusă prin că, virgula nu se mai folosește:
Firește, a încercat să-i ajute.
Nu, nu mai ascult.
Substantivele în cazul vocativ se separă de restul propoziției:
Mănâncă, calule, ovăz!
Interjecțiile se separă de restul propoziției:

Depinde cum este folosita in test,de explu daca este in dialog.
"Ana, vino incoace"
Virgula are rolul de a izola substantivul in vocativ Ana de restul propozitiei.
Si la fel cu apozitile :
"Ana, eleva clasei a V a este cuminte."
Sau in enumarari:
Azi avem:mate, romana, fizica.
Virgula are rolul de a separa partile de propozitie de acelasi fel.

Sper ca te-am ajutat astea sunt cele mai frecvente.

Semn de punctuaţie care marchează o pauză de scurtă durată şi se pune între părţi de propoziţie sau între propoziţii în cadrul frazei, pentru a le izola.