N-am inteles prea bine lectia cu fraza(subiectiva, completiva)ma poate ajuta cineva?

Propoziția subordonată subiectivă se comportă ca un subiect pe lângă un verb predicativ, personal, un verb sau o construcție verbală impersonală sau un adverb sau locuțiune adverbială predicativă.

SB poate fi cerută de:

1. un verb predicativ (aici SB stă, de regulă, înaintea principalei):
de ex: Cine învață¹/ știe.²/ => P₁-SB; P₂-PP.
2. un verb personal care devine impersonal: a ajunge, a însemna, a trebui, a fi, a rezulta, a rămâne, a urma.
-> de ex: Ajunge¹/ cât ai scris.²/ -> P₁-PP; P₂-SB.
Rămâne¹/ să ne vedem. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.
Era¹/ să cad. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.
Urmează¹/ să vin. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.
Rezultă¹/ că ați muncit. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.
Înseamnă¹/ că sunt serioși. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.
Trebuie¹/ să vină. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.
3. un verb reflexiv-impersonal: se spune, se crede, se zvonește, se bănuiește etc.
de ex: Se spune¹/ că va veni. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.
4. un verb pasiv impersonal: a-I fi dat/ sortit/ menit/ hărăzit/ scris.
de ex: I-a fost dat¹/ să devină doctor. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.
5. O expresie verbală impersonală formată din verbul copulativ a fi + adverb sau verb la supin: este bine/ rău/ firesc/ ușor/ de înțeles/ recomandat.
de ex: Este bine¹/ să citești. ²/ -> P₁-PP; P₂-SB.
6. O locuțiune verbală: a-i prinde bine, a-i face plăcere, a nu avea niciun rost/ sens/ noimă/ haz.
de ex: Îi prinde bine¹/ să ia o pauză. ²/ -> P₁-PP; P₂-SB.
7. Un verb impersonal însoțit de pronume personal în dativ, când referirea la subiect se face prin complementul indirect: a-i trebui, a-i plăcea, a-i displăcea, a-i conveni.
de ex: Îi place¹/ să călătorească. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB;
8. Un verb impersonal însoțit de pronume personal în acuzativ, când referirea la subiect se face prin complementul direct: mă neliniștește, o supără, ne bucură, le neliniștește.
de ex: O supără¹/ că ați plecat atât de devreme. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB
9. Un adverb predicativ (urmat de conjuncțiile că sau să): probabil, posibil, desigur, sigur, bineînțeles, desigur, bine.
de ex: Probabil¹/ că vor fi premiați. ²/ -> P₁-PP; P₂-SB.
10. O locuțiune adverbială predicativă: fără îndoială, fără doar și poate, cu siguranță.
de ex: Cu siguranță¹/ că îi vom ajuta. ²/ ->P₁-PP; P₂-SB.


http://cristina.isteaching.com/......ie-88.html