Poate sa-mi spuna si mie cineva daca caracterizarea asta a lui Harap-Alb este una buna si daca nu, ce lipseste sau ce ar trebui adaugat?
Aveti idee de o concluzie pertinenta? Eseul are vreo 1100 cuvinte si urmareste in toatalitate baremul de la bac. Asta este :

1. Ion Creanga, autor cu o semnificativa activitate literara in perioada clasica, fiind contemporan cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici si Ion Luca Caragiale, este considerat unul dintre cei mai valorosi povestitori ai poporului nostru, reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrala romaneasca.

2. "Povestea lui Harap-Alb", cel mai reprezentativ basm al lui Creanga si publicat in revista „Convorbiri literare" in 1877 este o operă care se încadrează în tipologia basmului popular, dar care se remarcă printr-o caracteristică specială si anume aceea că fantasticul specific acestei specii literare este tratat aici mult mai realist, cu multă culoare ce aminteşte de satul humuleştean.

3. Semnificatia titlului "Povestea lui Harap-Alb" reiese din scena in care Spanul isi pacaleste stapanul sa intre in fantana : "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana, fara sa-l trasneasca prin minte ce i se poate intampla". Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul, mezinul isi schimba statutul din nepot al lui Verde imparat in acela de sluga a omului span, care ii da numele Harap-Alb.

4. Personajul este o instanta a comunicarii narative esentiala intr-un text epic, ce participa la actiunea textului si care da glas viziunii autorului despre lume.

5. Harap-Alb este personajul principal, eponim si protagonistul actiunii operei lui Creanga. In incipitul operei, eroul apare in postura unui fecior de crai, fara o identitate anume si corespunde unui Fat-Frumos din basmele populare, insa nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, deoarece se poarta firesc, fiind un om obisnuit, cu calitati si defecte : plange cand este dojenit, se manie si isi loveste calul, se vaita sau se teme, este ingandurat si nesigur de fiecare data cand e pus in fata unei noi probe. Este un antierou deoarece, fata de personajele din basme populare ajunge in deplinatatea calitatilor morale si fizice, la sfarsitul procesului initiatic, ceea ce-i confera si statutul de personaj rotund. Statutul sau social cunoaste trei etape, de-a lungul firului epic: fiu de crai, sluga Spanului si in final imparat.

6. Psihologic, mezinul este inițiatul, tânărul care parcurge un drum al maturizării necesare. Deși se plânge de soarta sa, și-o asumă și perseverează în înfruntarea acesteia. El are psihologia omului care suferă pe nedrept, dar care încearcă să rezolve această situație cu mijloacele cinstei, curajului și bunătății.

7. Statutul moral si portretul fizic a acestuia reies din modalitatile de caracterizare contextuale, de unde reiese ca era un tanar frumos, imatur si necopt indeajuns la minte.

8. Harap Alb da dovada de mai multe trasaturi de caracter, conturate prin intermediul faptelor proprii si prin relatia cu celelalte personaje. Prima trasatura de caracter reliefata in cadrul personalitatii eroului este milostenia. Cand o batrana il roaga sa o ajute, el nu ezita sa o miluiasca, dovedind bunatate, dar si naivitate, nepunandu-si problema aparitiei acelei "babe garbovite". Proba din dreptul podului, loc simbolic al trecerii catre o alta etapa a vietii, este depasita cu vitejie. Totusi, fiind novice, este pacalit de omul fara barba si fara mustati, cu care, nerespectand sfatul parintesc, se intovaraseste, pierzandu-si astfel statutul de pretendent la tron pe care-l avea. Este naiv, nefiind in stare de a distinge esenta de aparenta, un contrast puternic ilustrat in opera (batrana de Sfanta Duminica, martoaga din grajd de calul frumos si puternic ce avea sa devina, dupa ce mancase jaratic din tava si cand crede ca a ajuns in tara spanilor, ca concluzie a faptului ca i se infatisase in cateva randuri acelasi span, sub vesminte diferite).

9. Caracteristica fundamentala a protagonistului basmului lui Creanga este supunerea, care, alaturi de respectarea cuvantului dat si de cinste intregesc portretul moral al personajului.

10. Un prim episod ilustrativ pentru aceasta calitate este sosirea Spanului, alaturi de adevaratul nepot la curtea lui Verde Imparat. Odata ajunsi, stapanul mezinului, intr-un exces de forta, il loveste pe mezin, aceasta din urma, datorita cresterii bune primite in copilarie, nu comenteaza niciodata si nici nu isi dezvaluieste adevarata identitate, conform celor jurate pe palos catre Span.

11. Un alt episod ilustrativ in acest sens este scena aducerii capului de cerb, misiune indeplinita cu greu. Dupa ce, conform povetelor Sfintei Duminici, asteptase ca cerbul sa adoarma si ii taie capul, porni inapoi inspre falsul nepot de crai. Pe drumul sau inapoi nu se lasa ispitit de ofertele generoase ale imparatilor care ii ieseau in cale, (imparatia, imparatia si fata) facute in schimbul pielii vestitului cerb plin de nestemate, dovedindu-si in acest fel descendenta nobila si firea cinstita.

12. Personalitatea, portretul fizic si moral ale personajului sunt reliefate cu ajutorul modalitatilor de caracterizare prezente in text, astfel acestea din urma capata un rol important in caracterizarea personajului. Din punctul de vedere al modalitatilor de caracterizare, putem remarca, in primul rand, caracterizarea directa, facuta de narator sau de personaje : este considerat : "boboc in felul sau la trebi de aieste", "slab de inger", "mai fricos ca o femeie", "naiv", uneori "manios". Sfanta Duminica i se adreseaza cu admiratie : "Vedete-as imparat, luminate craisor", in timp ce Spanul il priveste cu dispret, considerandu-l "sluga vicleana". Caracterizarea directa evidentiaza trasaturi ca naivitatea, vitejia si lipsa de maturitate. Caracterizarea indirecta, reiesita din faptele si vorbele eroului, din atitudinea acestuia fata de ceilalti si din limbajul sau ilustreaza trasaturi ca bunatatea, curajul si indemanarea. De asemenea, numele sau reprezinta o alta forma de caracterizare indirecta. Structura oximoronica "Harap-Alb’’, ce desemneaza numele eroului sugereza statutul de rob-tigan, pe care-l capata, cat si puritatea, facand aluzie, totodata, la statutul final al protagonistului. Frumusetea sa spirituala si optimismul sunt evidente in fiecare moment al scrierii.

13. Relatia protagonistului cu celelalte personaje joaca un rol deosebit in caracterizarea personajului. Relatia eroului cu tatal sau este una speciala, acesta dintai incercand intotdeauna sa dea ascultare povetelor si indemnelor craiului. Daca Harap-Alb ar fi dat ascultare sfaturilor primite de la tatal sau (sa se fereasca de omul Span si de omul Ros) nu ar mai fi parcurs acest indelung si anevoios proces initiatic. Relatia cu Spanul este una mai putin obisnuita, cat si una neasteptat de binefacatoare pentru erou. Personajul principal este deosebit de respectuos si umil fata de stapanul sau, neincercand, in nicio imprejurare sa se razbune sau sa il demaste, in ciuda celor multe oportunitati ivite, ci se tine de cuvant si ramane credincios fata de stapan pana la final. O relatie deosebita este si aceea dintre initiat si calul sau, care, de la martoaga urata, cum o recepta initial si pe care o detestase, ajunge sa-i fie un prieten de nadejde fiului de crai, fara de care acesta din urma nu ar fi reusit sa parcurga probele impuse de crudul stapan. Relatia acestuia cu cei cinci prieteni fantastici este una de pe urma careia profita in ultima proba, cea a aducerii fetei de imparat. Realizand ca va avea nevoie de ei, de la ironie trece la prietenie, reusind astfel a-i tine aproape, dovedindu-si, astfel, latura sociabila. Fata de fata imparatului nutreste puternice sentimente de dragoste, fiind la prima experienta de acest fel, tot ea fiind motivul insupunerii sale, ramasa la nivelul gandirii, fata de stapan.

14. In concluzie,?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook