Puteti, va rog, sa-mi spuneti ce licee din Bucuresti au ore dupa amiaza in clasa a 11-a? Dau funda, multumesc.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Corect, aceasta era chiar intervenția necesară.
Dacă se interesează de ore de clasa a XI-a, probabil că petentul e chiar în clasa a XI-a. Și pînă la acest nivel nu a fost niciodată pus în situația de a spune „licee" și nu „liceuri"?
Răspunde
Exclus!
Asta e greșită învățătură.
Mulțumesc pentru corectare, apreciez.
Adevărat, am greșit. Sunt clasa a X-a, rușine mie. Am scris în grabă și nu mi-am dat seama. Da, scuză standardă, dar asta s-a întâmplat.
Spui că este exclus să se mai întâmple, dar uiți faptul că cu toții suntem ființe umane, așadar greșeala este inevitabilă uneori.
Post-scriptum: Cuvântul "pînă" este inexistent în limba română, conform dicționarelor academice DEX 2009 și DOOM 2. Probabil doreai să scrii "până".
Faptul că ai înțeles că ai greșit și mai ales faptul că recunoști aceasta este un lucru care te onorează.
Mă bucur să constat și o asemenea atitudine.
Sincere felicitări!
Dar, nu e valabil și pentru acest ultim text al tău.
Mai exact...
Această sintagmă folosită de tine,„sunt clasa a X-a",
nu e corectă. Corect este „Sunt în clasa a X-a". Este o
expresie concepută prin anii *50 de școlarii din zona Bucu
reștiului, difuzată apoi destul de des și folosită ulterior
aproape permanent în limbajul școlarilor cam de prin toată
țara.
Cînd spui „sunt clasa a X-a" se poate înțelege că tu singur te identifici cu o întreagă clasă a X-a.
Altceva...
Cuvîntul „standard" (conform DEX) este un substantiv
neutru (pl.standarde). Calitatea fortuită de adjectiv este
utilizată doar la singular, neavînd și o formă flexionară
( în cazul tău de feminin). Cu alte cuvinte sintagma „scuză
standardă" nu e corect.
Încercarea ta de a trece la contraatac și a-mi găsi mie lacune
în scriere, nu prea are temei, dacă vorbim de scrierea, în limba ro
mână, cu acest „pînă" și implicit folosirea de către mine a lui „î"
din „i" în loc de actualul „â" din „a".
Ei bine, nu e vorba de o greșeală a mea. Este, din partea mea,
un lucru voit pentru că așa consider eu că este corect. Mai exact: cu î" din „i".
Să mă explic...
Faptul că îmi faci trimitere la cele două dicționare e un
lucru pozitiv și mă îndeamnă să cred că, totuși, ai puțină
tangență cu limba românească.
Dar nu e suficient.
În anul 2010 a fost tipărit și editat un foarte bun dicționar de limbă românească, intitulat „Dcționar universal ilustrat al limbii române" care folosește, în toate cele 12 volume ale sale, pe distanța a peste 4.500 de pagini, numai litera „î" din „i". Și, nota bene, autori sînt indivizii Ioan Oprea, Carmen - Gabriela Pamfil, Rodica Radu și Victoria Zăstroiu ( în paranteză fie spus, aceștia au mai colaborat ca redactori și revizori la elaborarea "Dicționarului Limbii Române" al Academiei Române). Deci sunt niște persoane asupra cărora nu cred că poate plana vreun sentiment că ar fi niște incompetenți.
Nu este lege, și deci nu este obligatoriu, ca cineva în această țară să nu aibă voie a scrie așa cum o fac eu. Acest lucru l-am învățat în școală, în urmă cu peste 60 de ani, și nu mă dezic de la această scriere. Mai mult că,
printre altele, am și învățat cumva, într-o universitate, cum să-i învăț pe alții ( așa ca tine) limba românească.
Dacă vei avea curiozitatea să mergi la răspunsurile utilizatorului „corolav" și vei avea răbdarea să cauți un al meu răspuns ( e mai măricel și ușor astfel de descoperit), postat pe TPU cu aproximativ un an în urmă, vei găsi un articol pe care l-a găsit eu într-un ziar și redat în întregime de către mine în acel răspuns.
Ei bine, autorul articolului, publicist și poate chiar și profesor universitar, ne aduce la cunoștință, cu argumente, nepriceperea acelor academicieni români care au impus, în totală necunoștință de cauză, această regulă a lui „â" din „a".
Este un articol foarte interesant și merită a fi citit.
În sfîrșit, dacă ești atît de pornită împotriva acestui al meu „î" din „i" îți propun următoarea înțelegere: eu îți dau ție toată pensia mea pe un an de zile dacă îmi răspunzi la următoarea întrebare** Care este deosebirea, fonetic vorbind ( deci ca sunet, adică în pronunțare), între „î" din cuvintele „început" și „ a coborî" și „â" din cuvintele „până", „mână", sămânță" **?
Dacă nu ești în măsură să-mi răspunzi, încearcă să pui aceeași întrebare profesorului tău de limba română. Nu-i spui că a-i avea cumva de gînd să-l testezi la pricepere ci îi spui că ai sta de vorbă cu un individ de 70 de ani, că ți-a pus această întrebare și că nu știi ce să-i răspunzi.
Să ai sănătate!
Scuze, am scris mult și am greșit! Corect este „ai avea" nu „a - i avea".
Aici, în cazul acesta.
Că „ai stat" de vorbă...
Mea culpa!
Hah, vă simpatizez, stimabile domn. Cer scuze pentru lipsa mea de politețe, dar abia acum v-am realizat vârsta.
Apreciez că m-ați corectat. Este câștigul meu, mereu îmi place să învăț, chiar și din greșeli.
Contraatacul meu a fost inocent. Am văzut o greșeală, am vrut s-o corectez. Nu eu am hotărât că este o greșeală. Și nu este lege, corect, dar nu este nici lege împotriva scrisului incorect.
Fonetic nu este nicio diferență, adevărat. Este pur și simplu ceva prostesc(poate) stabilit de academicieni. Dar ei sunt academiceni, deci cred (și sper) că nu au ajuns acolo pe ochi frumoși. Prin urmare, voi continua să scriu astfel drept urmare a școlii gimnaziale(unde se studiază gramatica limbii române - dar cu sinceritate grăiesc: este un eșec) care continuă să promoveze noua regulă a folosirii lui î și â.
În orice caz, o să caut acel răspuns în timpul meu liber, probabil pe la sfârșitul de săptămână, din curiozitate.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
