Simt ca innebunesc, sincer! Va dau inainte un sfat : Ganditi-va de doua ori ce alegeti, ce invatati, pentru a nu deveni mai tarziu frustrati. Unele lucruri chiar nu se merita invatate, decat sa inveti doar asa stiind ca ai invatat si tu, si nu o poti folosi nicaieri, mai bine nu! Spuneti,, Nu, multumesc!". Asta patesc eu, asa ma simt eu in ultimele zile, daca stau si ma gandesc bine. Ganditi-va cate lucruri ati invatat si inca nu le-ati aplicat. S-a meritat? Nu... v-ati pierdut vremea si timpul. Asta este cand te lasi condus de,, dorinte".
Uitati-va : patru ani de liceu am invatat limba spaniola. Facusem din aceasta limba o dorinta, o atractie, un vis. Totul a pornit de cand am aflat ca am rude in Spania, care ne-au devenit fini. Pana atunci nici nu stiam de Spania, de limba spaniola, erau niste necunoscute. Pentru mine Spania era cum este Romania pentru SUA = o necunoscuta! Au trecut patru ani de zile cu speranta ca voi merge si eu in Spania in excursie, la studiu sau la munca. Am tot sperat 4 ani de zile. Sunt acum la facultate si nimic schimbat. Facultatea mea nu are nici macar o legatura cu Spania, stiu doar de Italia mai mult. De atatia ani de zile, o dragoste, o dorinta, un vis - 7 ani de zile... s-a terminat din pacate. Asteptarile mele legate de Spania s-au terminat, nu mai are rost sa astept si sa sper. Am senzatia ca sper in zadar, e ca si cum am asteptat noi in comunism sa vina americanii sa ne elibereze, ceva de genu. Gata! Voi vinde toate cartile de gramatica spaniole, sper ca cei care le vor cumpara sa aiba mai mult noroc decat mine.
Sunteti de acord cu deciziile mele? Chiar credeti ca am fost orbit de un vis, o dorinta? Cred ca mi-am tras cea mai mare teapa si palma cu Spania si spaniola.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook