Cand se scrie "va" sau "v-a"
Vă rog să nu scrieti 10 pagini că nu dau funda..doar să explicați simplu.
Va se foloseste la viitor, iar la "v-a" cratima aia desparte un pronume (voi, v-) si un verb.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde
Se pare că n - ai priceput nimic.
Sînt curios ce vîrstă ai.
În limba română, viitorul tuturor verbelor are niște așa - zise auxiliare, pentru fiecare persoană în parte.
Acestea sînt: Voi( I.sg), vei (II.sg.), va ( III. sg.).
Vom ( I.pl.), veți ( II.pl.), vor (III.pl.).
Pentru verbul „a merge" ( de exemplu), la viitor, vom spune: voi merge, vei merge, va merge, vom merge, veți merge, vor merge.
Vei observa că aceste auxiliare sînt cele pe care ți le - am prezentat deasupra.
În timpul conjugării ( modificarea flexionară a verbului) aceste auxiliare se vor modifica funcție de persoană și număr, iar verbul rămîne mereu același, la modul infinitiv ( a merge).
Așadar, acest „va", de care te împiedici tu, este auxiliarul viitorului pentru persoana a II - a singular.
Cealaltă situație, cu „ v - a", se traduce astfel:
Acest prim „v" vine de la o contragere a unei vocale ( „ă", în această situație). o eliminare, dacă vrei.
De ce aceasta?
Vorbind despre verbul „ a promite".
Situația incriminată se întîmplă la construirea timpului perfect compus, situația diatezei reflexive, ca în „vouă v - a promis"
De ce acest „v - a"?
În mod normal ar fi trebuit să fie „ vouă vă a promis". Dar pentru că acest „Vă a promis" este o exprimare greoaie, practica de zi cu zi a acestei exprimări a eliminat pe acel „ă", din „vă a promis" și această eliminare a vocalei „ ă" a condus la înlocuirea acesteia cu cratima și, drept urmare, scrierea „ vouă v - a promis".
Cam asta e...
Un alt caz, în care se greșește mereu este acela al lui „sau" și „s - au ".
Primul „sau", cînd se scrie fără cratimă, este în situația cînd acest „ sau" este o conjuncție, o parte de vorbire neflexibilă ( care nu - și schimbă forma).
Vine Gigel sau Costel?
Au cîștigat albii sau roș - albaștrii?
A dou situație, cu „s - au" se întîmplă tot la intersecția dintre un pronume și un verb.
Verbul tot la perfectul compus iar pronumele tot aferent diatezei reflexive.
Luăm verbul „a se duce".
La persoana a III - a plural spunem „ei s - au dus" ( pe ei s - au dus).
În mod normal, de la „ei se duc", ar fi trebuit să fie „ ei se au dus".
Din nou această formă arhaică (învechită), considerată greoaie, la un moment dat, a condus la eliminarea vocalei „ e", adică înlocuirea ei cu cratimă, și apariția formei „ ei s - au dus".
În ultima mea construcție apare o situație care, în mod normal, contravine regulii generale, înainte sau după „și" nu se pune virgulă.
Dar acea bucățică de text, „adică înlocuirea ei cu cratimă", reprezintă practic o paranteză, o explicație, o construcție incidentă și atunci, în acest caz, este permisă virgula în relația cu conjuncția „și".
Să ai sănătate!
Am inteles!
Si multumesc, dar scuze că nu pot să-ti dau funda pentru că i-am altcuiva acum o zi.
Dacă eu am scris un kilometru de text, puteai să revezi și matale ceea ce ai scris și să - l bagi și pe „dat - o ".
Probabil că au început să facă tastele reumatism.
Hai, pa!
Mane,să ne intelegem ceva, eu am fost obosit cand ti-am zis mersi, am uitat de "dat-o" dar bine, hai pa daca crezi că vorbesc prostii,
Nu caut anturaje cu nimeni.
-
anonim_4396 întreabă:
3 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
