va rog frumos cine ma poate ajuta si pe mine cu tema asta la romana.va roooog frumos.ma asculta luni si nu stiu nimic.imi trebuie si mie un 7 sa nu raman corigent.va implooor.

interpretatzi prezenta mortii ritualice atat in miorita cat si in manastirea argesului, opere fundamentale pentru gandirea mito-poetica romaneasca.Argumentatzi pro si contra

Ai putea sa te straduiesti mai mult, ca sa nu mai fi pus in situatia de a ramane corijent.
pentru asta, trebuie sa iei mai in serios aceasta materie si sa iti dai frau liber imaginatiei tale, care cu siguranta este foarte bogata.
incearca sa descoperi singur ce ti se cere in cerinta.
un alt aspect ar fi faptul ca nu ai voie sa iti faci temele pe TPU. sunt interzise aceste intrebari. asa apare in regulament.

dar te voi ajuta, avand in vedere in ce situatie esti-de corijenta.
in enunt spune : "interpretati prezenta mortii ritualice atat in miorita cat si in manastirea argesului, opere fundamentale pentru gandirea mito-poetica romaneasca.Argumentatzi pro si contra" adica trebuie sa iei operele separat: aduci argumente pro si contra in 'moartea ritualica' in miorita, si la fel in manastirea argesului.

In MIORITA:
Miorita, o metafizica a mortii

In istoria exegezei mioritice s-au conturat mai multe directii de cercetare, fiecare destinata sa lamureasca "esenta" si sa descopere "geneza", adica secventa de timp si mediul socio-profesional in care a aparut si s-a dezvoltat dramatica si enigmatica poveste a pastorului. Cand "esenta" a fost cautata in geneza, cercetarea a capatat caraeter limitativ si absolutizant. Directia etnografica, reprezentata prin nume de marca (C. Brailoiu, Ion Muslea), a sustinut ca sensul poemei ar fi determinat de obiceiuirile de inmormantare. Mai precis, de reprezentarile terifiante despre strigoi sau de o lege prescrisa in traditie, dupa care tanarului nelumit trebuia sa i se insceneze o festivitate alegorica de tipul moartea-nunta.

Sunt argumente pentru a sustine ideea, insa problema nu ni se pare bine pusa, din doua motive. Unul priveste tehnica neinspirata a cercetarii. Se apeleaza la exemplificari dintr-un domeniu marginal: riturile propriu-zise de inmormantare, pentru a fi aplicate pe un teren al spiritualitatii traditionale care are cu totul alt specific: mioritismul ca mod de existenta. Apoi, deplasandu-se atentia asupra credintelor superstitioase, se ajunge la denaturarea problemei. Frica de moarte isi face loc intr-un mod tensionat si anxios doar in legendele neritualizate despre strigoi, singura ratiune de a exista a acestei categorii folclorice. Frica intra in surdina nu numai in balade, dar si in bocete, unde se manifesta indurerarea celui care pleaca "dincolo", precum si a celor ramasi in viata. Bocetele sunt forme folclorice "de trecere"), iar rolul lor e acela de a atenua dramatismul momentului si, mai mult decat atat, de a anula starea de frica in fata mortii. Cat priveste vina transformata in frica a celor ramasi in viata, aceasta tine de partea ritualica a momentului de trecere si se plaseaza intr-o sfera colaterala, fara putinta de a lamuri nici "esena", nici "geneza" Mioritei.

Trebuie sa facem distinctie intre modul cum intampina moartea cel marcat de destin si ceilalti, ramasi dincoace, avand obligatia de a conserva memoria disparutului. Primul este reprezentat in oralitate de imaginea pastorului, interpretata in mai multe chipuri. El se dovedeste a fi constient de iminenta mortii si are putere sufleteasca s-o intampine "impacat si tare", deci cu barbatie. Nu cade din conditia de om; din contra, depaseste limita comuna si devine model de comportament eroic pentru colectivitate. In logica desfasurarii dramei, nu exista decat un singur obiect al ripostei, moartea, pentru care pastorul este pregatit. Criticii i-au reprosat artistului anonim, mult mai inspirat si mai intelept, ca si-a condamnat eroul la pasivitate; ca a nesocotit, din nestiinta, miscarea conflictuala. Ei nu au observat confruntarea de profunda semnificatie umana intre om si destin; de natura spirituala si nu economica, asa cum gresit s-a inteles din versurile derutante: "Ca-i mai orotoman / S-are oi mai multe...". Schimbarea directiei conflictuale intr-o competitie de interese personale ar fi dus la denaturarea totala a fondului mioritic. Sa retinem o afirmatie lamuritoare a lui Eugen Lovinescu, unul dintre marii admiratori ai poemei: "Daca ar fi pus mina pe baltag, pe linga milioanele disparute fara urma in noaptea timpului, s-ar mai fi pierdut inca um cioban". Daca s-ar fi dovedit bun manuitor de baltag, Miorita ar fi devenit o balada ca oricare alta, iar pastorul - un sablon literar.

si MANASTIREA ARGESULUI:
Mesterul Manole: revelatia tragicului


Teoria literara are dificultati in privinta incadrarii in gen si specie, atat a Mioritei, cat si a Mesterului Manole. Ambele capodopere se afla incluse in colectiile de balade, dar, adesea, au existat rezerve in legatura cu posibila validare a incadrarii. Desigur, clasificarea ramane o problema minora, ca oricare alta, tinand de domeniul cantitatii, insa nu trebuie neglijata ori expediata prea la repezeala. Procedand astfel, crocian sau procustian, cum vrem sa-I spunem, ajungem, in scurta vreme, sa nu mai deosebim basmul de snoava si legenda de tipuritura. Artistul anonim a rezolvat in felul lui acest mic diferend teoretic: pentru el, Miorita, Legenda Mesterului Manole si multe aletele sunt cantece; sau ziceri, spuneri din gura, din fluier, din frunza, cum ii cere inima si cum doreste colectivitatea. Folcloristii s-au aliat autorului anonim, insusindu-si denumirile traditionale si crezand ca este preferabil sa te incadrezi oralitatii decat s-o introduci pe ea in circuitul culturii savante, atat cat permite axilologia. Dar s-au inselat de doua ori: pe de o parte, refugiindu-se in trecut, au scurtat zilele traditiei; pe de alta, au limitat valoarea integrala a capodoperei folclorice la un singur inteles: modul de expunere. Individul din oralitate pretinde sa I se cante textul, adica il recepteaza in ansamblul sau sintetic, in timp ce aspectele de inventie si de poetica sunt lasate pe seama mestesugarului inspirat. Auditoriul s-a bucurat, a ras sau a plans si atata tot. Dar, o data cu trecerea de la modul de viata rurala la cel orasenesc, fapt produs la romani indeosebi dupa al doilea razboi mondial, se schimba si forma de receptare a literaturii traditionale. Poezia populara ia calea literei tiparite si se depoziteaza in biblioteci, pentru a fi solicitata de cititori. Opera se scindeaza in mod fatal, adica se de-sincretizeaza, ca sa apara lua lumina, cel putin in plan literar, valori ce nu se lasau usor sesizate inainte. De aici decurge necesitatea unei noi poetici a literaturii populare, o noua strategie a receptari, care ar justifica apelul la genuri si la specii dupa modelul creatiei culte.

sper ca te ajuta
mai gasesti informatii aici: (manastirea argesului) http://www.ziduldacic.go.ro/arhitectura/mesterul_manole.htm
si (moartea ritualica in miorita-bun articol) :
http://www.cultura-traditionala.ro/? act=memoria_ethnologica/nr_20/art_8


succes luni.
sper sa treci.
take care.