Și introducerea și postfața. Ca să o idee spusă de alții.
Apoi citesc p pagină două de la început. Apoi răsfoiesc și citesc pasaje sau pagini la întânplare din interiorul cărții. Astfel îmi dau seama dacă este ceva de care am nevoie în acel moment, dacă merită să citesc mai departe. Astfel dacă sunt la librărie mă decid dacă o cumpăr sau nu, dacă sunt la bibleotecă mă decid dacă o împrumut sau nu, dacă este deja în biblioteca mea pesonală, mă decid dacă o păstrez sau renunț la ea.
Daca nu e introducerea autorului, n-am de ce, putin relevant este ce crede unul si altul.
Un model de asa da mi-amintesc ca-i Groapa, autorul avea un vel de juranl in introducere care prezenta povestea din spatele cartii.
Normal ca citesc cartea cap coada. Introducerea face de multe ori o scurta prezentare a cartii, una chiar foarte buna de multe ori. La carti grele cum este Divina comedie a lui Dante clar ca ai nevoie de o mica prezentare la inceput. Este in versuri si greu de inteles tot din prima. Asa daca iti spune cam care este firul povestii iti este mai usor de inteles.
De obicei nu, n-am răbdare. Sunt curioasă de carte și trec direct la poveste. Dacă m-a prins foarte tare cartea și îmi pare rau că s-a terminat, citesc după și introducerea.