Salutare.am de facut pentru maine o tema la romana in care trebuie sa-mi exprim opinia contestand zicala "Dragostea e oarba". Dau funta pentru cea mai frumoasa idee

De ce e dragostea oarba?
Demult, undeva pe pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia a propus sa se joace de-a v-ati ascunselea. Intriga si-a ridicat sprancenele, iar Curiozitatea a intrebat ce joc este. Nebunia i-a explicat si apoi a inceput numaratoarea. Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat atatea tumbe, incat chiar si Indoiala si Apatia s-au lasat convinse. Adevarul nu s-a ascuns, pentru ca nu avea rost de vreme ce va fi descoperit in final. Aroganta a considerat acest joc ridicol. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, cocotat in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal a fost locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Numai buna pentru Rusine. Rafala unui vant? Magnifica pentru Libertate! Intr-un final a gasit si Generozitatea un loc pentru ea: o raza de Soare. Neatentia… a uitat unde s-a ascuns! Dragostea s-a ascuns intr-o tufa de trandafiri. "Un milion!", a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Nebunia a descoperit curand partenerele de joaca, numai Dtagostea nu putea fi gasita. O cautase pretutindeni si era aproape sa renunte, cand zari o tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat: spinii au intrat in ochii Dragostei. Nebunia nu mai stia ce sa mai fac pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa fie ajutor si indrumator.

Acesta este motivul pentru care dragostea e oarba, iar nebunia o insoteste mereu…
Sper ca te am ajutat!

Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
- Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!
Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină a întrebat:
- V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul care va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua.
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată...
Însă toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat să nu se ascundă:
- De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparţinuse) iar Laşitatea a preferat să nu îndrăznească.
- Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat la Cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care prin propriile sale forţe a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decît pentru sine: un lac de cristal - locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac - Locul preferat pentru Ruşine. Zborul unui fluture - minunat pentru Voluptozitate! Rafala unui vânt - locul magnific pentru Libertate. În sfârşit s-a ascuns într-o rază de Soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul Oceanului (adevărata minciună în realitate s-a ascuns după Curcubeu), iar Pasiunea şi Dorinţa în craterul unui vulcan. Neatenţia... pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atât de important!

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată... până când a observat o tufă de trandafiri şi, profund impresionată s-a ascuns printre flori.
- Un milion! A numărat Nebunia şi a început să caute.
Prima care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. Dupa aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat pentru că a ieşit singur la iveală dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a desoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi: Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o peşteră întunecată, Minciuna - în spatele curcubeului (iarăşi o minciună era la fundul oceanului) chiar si pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufiş, fiecare râuleţ, pe piscurile munţilor, şi când era aproape gata să renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi. Cu un ţepuş, ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când... deodată a auzit un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să facă pentru a-şi cere iertare: a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să-i fie ajutor şi îndrumător.

De atunci, DRAGOSTEA ESTE OARBĂ IAR NEBUNIA O ÎNSOŢEŞTE MEREU!