Nu stiu ce naiba se intampla cu mine, dar de vreo 2 saptamani, cand ma deconectez de la tot si ma relaxez fixandu-ma pe somn, imi vine in cap gandul la frica de moarte. Ma gandesc ca o data si o data o sa mor, si imi e al dracu de frica... nu pot sa ma impac cu gandul ca peste ceva ani eu nu o sa mai fiu, si deja, la 17 ani, simt ca ma apropii tot mai mult de momentul ala, si asa de mult imi lipseste copilaria Nu stiu ce sa fac sa scap... stau ce stau, scap un pic de gand, ma apropii de somn si imediat imi vine iar gandul, iar de disperare sar din pat, aproape ca plang. Nu se pune problema ca am prea mult timp sa ma gandesc la asta, chiar si cand sunt ocupat cu ceva imi vine asta in cap, dar predominant, cand ma bag la somn. Imi e frica ca poate daca nu exista nimic dupa, si pur si simplu se termina tot, ca un stop unui videoclip. Nu mai pot. Simt ca ma termina gandul asta. Zi de zi adorm dupa 6 dimineata. Ce naiba sa fac? Cum sa ma impac cu gandul asta, sau ce naiba trebuie sa reglez in viata mea pentru a imi rezolva problema asta psihica, pentru ca sunt constient ca asta vine de la creier dintr-o lipsa de ceva, dar cum sa rezolv? Va multumesc enorm. Sper sa ma ajutati, ca sunt extrem de disperat.

Welcome to the real world!
In sfarsit, ai descoperit si tu ca moartea este singura certitudine ce o avem in viata, si ca ea vine implacabil, ca vrem, sau ca nu vrem noi. Dar, cum spunea Alexandru Vlahuta, nu moartea in sine ne inspaiminta, ci vesnicia ei. Ne doare ca stim ca totul se termina la mormint, si ca mai apoi ceea ce ne va caracteriza pentru vesinicie va fi inexistenta. Dar oare asa o fi?
Cindva, eram ca si tine, era destul sa am cateva momente de singuratate si liniste, ca sa apara teama de moarte, si era teama, odata ce iubesc enorm viata asta. Dar chestia cu moartea si invierea din crestinism nu e bla-bla. Devenind crestin, am incercat sa mai am parte de acele stari de teama, si chiar incercind, nu am reusit, caci mereu facind o introspectie in sufletul meu, am realizat ca exista in el intr-un coltisor ceva ce va dainui vesnic, am realizat intr-un cuvint ca nu totul se termina la mormint. Si de aceea avem mai toti oamenii aceasta pornire violenta in fata mortii, nu o dorim, ne e teama de ea. Pentru ca sufletul a fost creat sa fie vesnic, nu putem accepta ca se termina totul la moarte. Pentru ca moartea este ceva ce a intervenit in cursul normal al lucrurilor.
Deci, daca vrei o rezolvare a problemei, o rezolvare reala, adapa-te si tu ca si mine si ca si multi altii din izvoarele vietii vesnice de care zice Biblia.

Eu am trecut de faza asta!
Cum?
Mi-am băgat pulla'n toate alea şi gata!
Nu mă mai gandesc, fiindcă am trecut la faza cu extratereştri!

Te rog urmareste-l. Daca vrei sa discutam in urma lui, sunt aici. Daca l-ai urmarit deja, reaminteste-ti-l.

Waking Life (2001). Il gasesti usor pe net.

Judecând după faptul că nu ești decis, ești cam indecis, decât să mergi la un psiholog ai putea trata problema asta de unul singur (de asemenea, ca aproape toate celelalte probleme pe care le putem trata singuri). În cazul în care ești credincios de vreun fel, folosește-te de asta. Citește Biblia (sau ce fel de carte "sfântă" vrei), spune o rugăciune, două din suflet și te vor ajuta. În cazul în care ești sceptic, nu prea va funcționa. Nu te aștepta la miracole, dar știința a dovedit că crezarea într-un divinitate, Dumnezeu mai ales, ajută oamenii în modul lor de gândire (dacă vrei să crezi, nu doar atât). În cazul în care ești creștin nepracticant, ai putea să încerci să realizezi, din nou, gândindu-te, cât de frumoasă și importantă e viață. Gândește-te la ce îți place cel mai mult în viața asta, la faptul că vrei să ai o carieră, o familie, un scop bine definit în viața asta și că vrei cu orice scop să îl atingi. Fă o plimbare înainte de culcare, detașsează-te de toate problemele zilnice și/sau citește o carte. Nu apela la medicamente pentru a încerca să adormi, doar o să-ți strici somnul. De asemenea, reîntorcân-du-mă la prima posibilitate, vreau să adaug că în cazul în care te incluxi în primul exemplu, poate ai vrea să mergi la o spovedanie la un preot, și de asemenea să și vorbești cu el despre problemele tale (nu cred că nu te ajută). Sănătate!

Pai avand in vedere peoblema ta, ai putea merge la un psiholog el stie ce sa iti faca ca sa iti elimine acest gand, poate nu pe totdar macar un pic, priveste partea buna a vietii nu te mai gandi la asta, vorbeste cu prietenii tai poate te ajuta.Stiu acel moment va veni odata, dar peste mult timp (depinde), bucurate de timpul care il ai! Esti tanar, distreaza-te! Imagineaza-ti batranii care au peste 90 de ani cum se simt cand au in cap gandul ca pot muri in orice clipa? Tu ai 17 ani mai ai timp! Succes in continuare si sper ca te-am ajutat si nu te mai gandi la asta, macar incearca!

Eu nu vreau sa mor, der pe de alta parte sunt curios ce o sa se intample dupa moarte, daca totul se v a termina (la fel ca inaintea nasterii mele) sau daca exista ceva, gandul asta ma face foarte curios si mi astept moartea cu placere cum s ar spune , nu vreau sa mor dar daca se intampla nu e chiar asa de rau. E normal sa iti fie frica, daca inca nu te ai convins eu zic sa mergi la un psiholog (acolo nu merg doar nebunii)

Iti raspund cam tarziu, dar zic ca merita sa sa-mi citesti raspunsul! Tie-e frica de moarte, nu e ceva ciudat, multor li se intampla.Sa stii ca odata cu moartea nu dispari! Moartea este de fapt acel moment in care noi ne despartim de trup,trupul pentru ca imbatraneste,nj mai face fata asa ca trebuie sa moara,dar tu mai ai si suflet,oricine are, sufletul acela traieste vesnic.Tu o da traiesti si dupa 'moarte', dar nu mai ai trupul, ai doar sufletul, cand o sa se intample acel moment, o sa iti vezi trupul si o sa iti dai seama ca esti doar un spirit.Atunci tine de tine daca o sa stai in Rai sau in iad, dupa cum ai facut pe pamant.Citeste:ce se intampla cu sufletul dupa moarte Parintele Ilarion Argatu, o sa ramai uimit! Daca toti am citi despre Dumnezeu, ne-am da seama ce inseamna moartea cu adevarat! Sper ca te-am ajutat! O zi binecuvantata!

Pai in primul rand trebuie sa te gandesti la prezent nu la viitor, gandeste-te la ce faci acum nu laa ce vei face in nu stiu cati ani. In al doilea rand.Ai putea purta o discutie cu familia ta, oricum ei vor fi mereu alaturi de tine.In al treilea rand, gandeste-te asa:Tu o sa ai copii la un moment dat... Si cand ai sa mori tot vei ramane in mintea lor, in inimile lor.Vei fi in inimile lor vesnic. Sper ca te-am ajutat cat de cat