Degeaba suntem aranjati, parfumati, cu haine de firma, destepti sau frumosi. Daca locul pute dupa tine, spune multe despre tine ca om.
Daca fiecare s-ar ocupa strict de zona/ persoana/spatiul lui nu ar mai exista astfel de probleme. Dar e usor sa pretinzi ca un administrator/femeie de servici/etc. sa curete dupa tine, doar si dupa porci cineva face curat in cotet.
In privinta civilizatiei spatiilor publice undeva in Europa e trasa o granita intre ingrijit si neingrijit. Inainte granita trecea pe la Curbura Carpatilor. Acum s-a mutat mai la apus.
Ar fi fost frumos, profitind si de globalizare, sa fortam istoria, sa gasim scurtaturi (cum spunea parca Constantinescu) spre civilizatie, deschidere, reforma. Dar din pacate nu e asa. Istoria este deaspura noastra, pentru ca nu ne pasa.
Aici intra si respectul pentru animale si curatenia in cimitire etc.
Este o problema la ivel inalt, fiindca noi cei multi, permitem asa ceva. Fiindca unu vede si face curat, altul trece si arunca, altul vede si tace si tot asa. Nu e solidaritate, dorinta de mai bine sau respect de ce avem in jur. Ne complacem cu viata si cu mediul in care traim.
anonim_4396 întreabă: