A fost o data ca niciodata... am glumit!
In acea dimineata se trezise mai devreme decat de obicei. Era atat de nerabdator sa se bucure iar de mangaierea razelor soarelui pe obrajii lui aspriti de vantul neprietenos, asteptase atat de mult sa-si clateasca ochii la aparitia felinarului maret incat acum secundele treceau de parca ar fi minute sau chiar ore. Pasind timid si plin de emotii se indrepta incet spre marginea vaii, ce despartea parca in jumatate muntii ce-nconjurau privelistea cat puteai vedea cu ochii, unde il astepta piatra cea mare cu care a impartit o lacrima la ultimul apus...
Cu ochii atintiti spre vest, cu inima batandu-i tot mai tare...un singur gand il tulbura, era al nimanui si se credea copilul soarelui.