Ce esti oximoronul? Vreau niste exemple.

La vremea tinereții mele circula un cîntecel care avea o primă strofă cam așa:
Pe o stradă lată -ngustă/
Un om se ducea venind/
Și-n tăcerea lui profundă/
Se-auzea bolborosind.
Refren
Credeți-mă ce vă spun,/
Zău, nu-s mincinos!/
Dacă vreți, pot să vă spun /
Ceva și mai frumos!

Cred că se poate spune și despre acel formidabil pasaj din „O scrisoare pierdută", prin vorbele lui Cațavencu : „ Cum iubește sclavul lumina și orbul libertatea".

"Oximoronul – figură a ambiguităţii prin opoziţie şi contradicţie, constând în
asocierea ingenioasă în aceeaşi sintagmă a două cuvinte care exprimă noţiuni
contradictorii. Oximoronul nu ar fi posibil fără jocul sensului figurat ce
caracterizează unul dintre cei doi termeni ai sintagmei. Condiţia primordială a
oximoronului este să se bazeze pe o construcţie care să nu reprezinte o idee, mai
exact o propoziţie, un enunţ ("Suferinţă tu, dureros de dulce" – M. Eminescu)."

Mihai Eminescu "Suferinta dureros de dulce".
dulci otrăvuri (Blaga)
luminoasa umbră (Eminescu)
"Așa-s de negri ochii tăi, lumina mea"(Blaga)
Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sau un adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni incongruenți și aparent incompatibili.

E o figură de stil care combină doi termeni contradictorii. Exemple: "splendoare invizibila" (Rimbaud), "piticii uriasi" (V. Hugo).
O zi buna!

Două cuvinte antonime între ele din punct de vedere stilistic