Se pare ca singurele principii care mai anima societatea occidentala dupa negarea lui DUMNEZEU sunt "vionta de putere" si "vointa de placere". Voi ce parere aveti?

Vointa de putere a existat dintotdeauna, nu tine asta de negarea niciunei zeitati. Tinand cont de faptul ca multi confunda placerea cu fericirea, hedonistii, si ca puterea ofera confort, atat pe plan psihic, cat si pe plan fizic, e si normal. Cele doua merg la brat. Dar placerea poate fi si altfel decat pe plan fizic, poate fi si pe plan spiritual. Eh, vointa de placere spirituala? Merge? Nu merge, nu? Nu se incadreaza in real, stiu.

S-ar putea ca, la o privire mai atenta, Dumnezeu sa fie mai prezent in civilizatia occidentala iar "vointa de putere"si "vointa de placere"mi se par doua sloganuri fara valoare amindoua facind parte din modul de a percepe a fiecaruia.

Sa nu blamam societatea occidentala, ce vina au ei ca noi preluam formele fara a avea insa fondul? Prin intrebarea asta se deschide o paralela fin inserata cu Romania noastra dulce, stapana pe valori si traditie, nealterata de hedonismul acaparant? Hm, pas de la meme opinion. Vointa de putere si de placere guverneaza ORICE vietuitoare umana.Si oricum, sa nu asteptam izbavirea de la "Toata floarea cea vestita a intregului Apus". Pacatele se ispasesc individual.