Sindromul "Imparatului"! credeti ca parintii trebuie sa isi creasca odraslele cu autoritate, pentru a fi oameni, sau sa le fie prieteni -pentru ca acestia sa devina tirani!?(ceea ce numim sindromul imparatului). exista carente in educatia scolara si cea de acasa, credeti ca aceste carente au legatura cu educatia permisiva a parintilor?

Buna


Da este foarte importanta educatia primita acasa, trebuie sa fie nicci prea drastica si totusi permisiva in acelasi timp Si mai ales cu fetele care sunt sensibile si tot atat de usor pot sa o a pe alte drumuri, dar de indata ce exista deja un anturaj educatia conteaza din ce n ce mai putin
Anturajul in care o persoana, copil, adolescent, indiferent de varsta si gradul de educatie si inteligenta poate fi foarte mult influentat si atunci educatia o poate lua pe apa sambetei deoarece isi abandoaneaza oarecum principiile , aci conteaza mult ambitia si logica si foarte mult dorinta de distractie si de a experimenta senzatii si activitati noi, de a cunoste alte genuri persoane ...etc...
Deci educatia incepe sa nu mai conteze de indata ce a luat loc contactul cu lumea
Asta este o parere personala, nu sunt psiholoaga mult succes

Nu, in niciun caz autoritari, parintii ar trebui sa-si creasca copii cat mai liber, sa fie deschisi la orice, pentru ca asa copilul nu va fi curios cand va deveni mare(vreau sa incerc aia, aia si aia, pentru ca parintii nu m-au lasat cand eram mic/-a).
Nu vor deveni tirani daca parintii le-au fost prieteni, vor fi chiar persoane bune la suflet!

Nu cred ca eu legatura, educatia scolara tine de profesori, daca ei nu stiu sa explice pe intelesul copilului (cum de altfel se si intampla in Romania) el nu va putea invata mai nimic, deci nu este vina parintilor.
Cat despre educatia de-acasa ("cei 7 ani de-acasa") conteaza mediul in care a fost crescut, nu neaparat felul in care a fost crescut!

Mai numai si numai cu diferente de cultura, de informatie(mai ales in cea ce priveste sexul), de educatie eronata si de alte chestii intre adulti si copii.Mai deunezi venise-i la dragoste si sex cu o nelamurire care pur si simplu mi-a facut scirba de nu ti-am raspuns.Atunci cind afirmai sus si tare ca voi tinerii sinteti mai bine informati ca adultii si bla bla bla de incepusem sa cred ca ti-ai luat parintii la rost de ce nu te-au facut in pozitia care iti place mai mult.Mai fato sau mai baiatule imi permit sa te intreb;-Esti intreg de la git in sus?

Harciog, imi permit sa te intreb, cu cine vorbesti?

Sub un pseudonim se poate ascunde si o imbecila si un imbecil da'asta n-are legatura cu tine.

Daca parintii isi cresc odraslele prea strict, risca sa aiba surprize din partea lor, in momentul in care ii/le vor scapa din mana. Sunt mii de cazuri de genul asta. Eu, unul, cand voi avea copiii mei(daca ii voi avea) voi incerca sa le fiu cel mai bun prieten mai mare, un om pe care ei sa il respecte, dar de care sa nu se teama.
PS: Harciog a luat Furadan amestecat cu palinca...

Nu cred in "trebuie", ci in "ar fi bine". Autoritatea inseamna control, care nu-i dezirabil. Nu faci oameni din niste copii pe care nu-i ajuti sa-si dezvolte autocontrolul, doar faci un abuz emotional, le distrugi personalitatea. Prietenia este, dupa mine, solutia pentru o buna educatie si o frumoasa dezvoltare a pruncului. Tiranie? Nu. Tiran e parintele neprieten.

Grea meseria de parinte!
Trebuie sa stii intotdeauna exact ce-i trebuie copilului. Pentru ca, de-a lungul evolutiei sale, are nevoie si de autoritate, si de dragoste, si de prietenie, si de un tovaras de joaca.
Ca parinte, trebuie sa fii toate astea, exact cand si cat trebuie.
Copilul nu trebuie dresat, ci ajutat sa se dezvolte; nu trebuie sa facem din el o còpie a noastra ci un om cu personalitatea sa, cu independenta sa, cu visele si ambitiile sale.
Nu cred ca exista pe lume, parinte care sa nu se fi indoit macar o data de justetea educatiei pe care a dat-o copilului sau. Tuturor ni se intampla sa ne gandim, mai devreme sau mai tarziu, ca undeva, ceva, poate am gresit.
Iar carentele in educatie se datoreaza in mare parte faptului ca parintii sunt mult prea preocupati (si pe buna dreptate) de grijile si problemele cotidiene, lasand in seama calculatorului, a televizorului si a strazii educatia copiilor. Multi parinti le scurteaza astfel, in mod dramatic, copilaria.

Raman la parerea ca cine uraste nuiaua, nu-si iubeste copilul.si cred ca numai un iresponsabil, nu are simtul dreptei masuri, in ura nuielei si dragostea fata de copil.