Participiul românesc provine din forma de participiu pasiv perfect din limba latină: cantatus, -a, -i, -æ > cântat, -tă, -ți, -te. Din punct de vedere formal, este marcat de sufixul -t (la majoritatea verbelor) sau -s (la cele mai multe verbe cu perfectul simplu în -se-): zis, -să, -și, -se. Cu valoare adjectivală, participiul are forme de gen, număr și caz ca adjectivele variabile de tipul bun, precum și grade de comparație: La bunici era mai iubită decât acasă., El a fost cel mai lovit. FUNDA CA SUNT PRIMUL SI AM RASPUNS CORECT
Verbul A FI-A FOST
verbul A AVEA-A AVUT
o prop.: El a rămas NESCHIMBAT.
se termină în S sau T :*
A vorbi - Vorbit, Vorbita.
A manca -Mancat, Mancata.
A spune - Spus, Spusa.
etc
Acestea sunt la m.indicativ, t. perfect compus. Daca nu sti, nu raspunde. ex. In parc era mai linistit.
d0areu întreabă: