Spuneti-mi va rog, care sunt toate functiile sintactice (la ce intrebari raspund fiecare) si valorile morfologice (la fel, la ce intrebari raspund).

Cazurile si functiile sintactice ale substantivului:

I.Nominativ
1.Subiect (cine, ce? ) Mihai doarme.
2.Nume predicativ (cum este?) Nicoleta este vrednică.
3. Apoziţie Nicoleta, prietena mea, m-a chemat la ea.
4. Element predicativ suplimentar (în calitate de …) El a fost ales delegat la Congres.

II.Acuzativ
1.Complement direct (pe cine?, ce?) Am vazut-o pe Nicoleta.
2.Complement indirect (despre/pentru/cu/de/…cine/ce?) Vorbim despre Nicoleta.
3.Complement de timp (când?) Il cunosc din tinereţe.
4.Complement de loc (unde?) Merg la Nicoleta.
5.Complement de mod (cum?) Vorbesc ca Nicoleta.
6.Complement de scop (cu ce scop?) Merg în vizită.
7.Complement de cauză (din ce cauză?) S-a zăpăcit de bucurie.
8.Complement condiţional (cu ce condiţie?) In caz de incendiu, spargeţi geamul!
9.Atribut substantival prepoziţional (care?/ce fel de?) Am vazut un film de dragoste.

10. Apoziţie l-am vazut pe Mihai, pe soţul meu.
11.Nume predicativ (cum este?) Filmul este de dragoste.
12.Complement instrumental Scrie cu pixul.
13.Complement sociativ Mă plimb cu băiatul.
14.Complement concesiv Cu toată strădania, n-am reuşit.
15.Complement de relaţie Referitor la examen, mai discutăm.
16.Complement cumulativ Pe lângă maşină, mai are şi o vilă.
17.Complement opoziţional In loc de friptură, mănâncă salată.
18.Subiect Au mai plecat dintre elevi.
19. Element predicativ suplimentar Am lăsat-o ca o floare.

Prepoziţii: ca, către, din, dintre, despre, drept, de la, de pe, de lângă, de pe lângă, fără, în, la, lângă, pe, prin, printre, peste, până pe la, sub, spre,…
Locuţiunile prepoziţionale au ca ultim element una dintre prepoziţiile cu, la, de: alături de, aproape/faţă/în caz/în afară de, cu privire/privitor la, împreună cu, în ceea ce priveşte, peste drum de, referitor la…

III. Dativ
1.Complement indirect(cui?) I-am dat Nicoletei o carte.
2.Complement de loc Stai locului!
3.Atribut substantival Nepotul Mariei.
4.Nume predicativ Atitudinea sa este conform regulamentului.
5.Complement de mod Vorbesc aidoma Nicoletei.
6.Complement concesiv A plecat contrar aşteptărilor.
7.Complement instrumental A reuşit datorită părinţilor.

Prepoziţii specifice : contrar, conform, aidoma, asemenea, datorită, potrivit, graţie, mulţumită.

IV.Genitiv
1.Atribut substantival genitival(al/a/ai/ale cui?)
Sfaturile Nicoletei au fost bune.
Lupta contra corupţiei continuă.
2. Apoziţie Datoria noastră, a părinţilor, este de a ne creşte copiii.
3.Nume predicativ Pixul este al Nicoletei.
4.Complement indirect I-a dăruit dragostea asupra copilului.
5.Complement de loc Merge înaintea Nicoletei.
6.Complement de timp Vorbeau în timpul orei.
7.Complement de scop Mai discutau în vederea tezei.
8.Complement de condiţional M-am asigurat în eventualitatea unui eşec.
9.Complement de mod Ei înotau contra valurilor.
10.Complement de cauză Din cauza ploii, a răcit.
11.Complement de concesiv In ciuda greutăţilor, a reuşit.
12.Complement de cumulativ In afara maşinii, mai are şi o vilă.
13.Complement de excepţie Cu excepţia colegului meu, toţi au ştiut lecţia.
14.Complement de relaţie In privinţa examenului, mai discutăm.

Prepoziţii: contra, împotriva, aspra, deasupra, înaintea, înapoia, dedesubtul, împrejurul.
Locuţiuni prepoziţionale: în faţa, în spatele, în jurul, în urma, în dosul, în vederea, în privinţa, în afara, în locul, in numele, în ciuda, în eventualitatea, în cursul, in timpul, de jur împrejurul, la/pe marginea, cu execepţia, de-a curmezişul, de-a lungul/latul/dreapta/stânga.
-pot fi folosite şi la cazurile: =dativ, atunci când sunt urmate de un pronume personal, pers. I, a ii-a, a iii-a singular, formă accentuată.
=acuzativ, atunci când sunt precedate de un adjectiv posesiv (asupra mea, împotriva mea).

Funcţiile sintactice ale verbelor
La modurile nepersonale

I.Modul infinitiv:
-subiect: A citi este o plăcere
-nume predicativ: Plăcerea mea este a citi.
-atribut verbal: Am dorinţa de a citi mai mult
-complement direct: Pot citi orice carte.
-complement indirect: Mă gândesc a citi mai mult.
-complement circumstanţial de mod: A venit fără a citi.
-complement circumstanţial de timp: Inainte de a citi lectura şi-a făcut temele

II.Modul supin:
-subiect: De citit este o plăcere.
-nume predicativ: Plăcerea mea este de citit multe cărţ I.
-atribut verbal: Plăcerea de citit o am din copilărie.
-complement direct: Am de citit trei romane.
-complement indirect: M-am plictisit de citit.

III.Modul gerunziu:
-subiect: Se aude tunând.
-atribut verbal: Valuri cu creste spumegând se loveau de stânci. (gerunziu neacordat)
-complement circumstanţial de mod: Dunărea curge mereu suşotind.
-complement circumstanţial de timp: „Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ."
-atribut adjectival: Coşurile fumegânde sunt semnul gerului. (gerunziu acordat)
-nume predicaţiv: Mâinile sincere sunt tremurânde. (gerunziu acordat)


IV.Modul participiu:

-atribit adjectival: M-am oprit în lunca bătută de brumă. (valoare adjectivală)
-nume predicativ: Copacul din faţa casei este înflorit. (valoare adjectivală)

Functiile sintactice ale pronumelui personal
Cazul, funcţia sintactică, întrebări, exemplu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale care cer un anumit caz:
N subiect cine? Care e lucrul care? Despre cine e vorba în propoziţie? El citeşte o carte interesantă.

N nume predicativ cine este? Ce este? Olimpicul este el.
N atribut apoziţional care? Olimpicul, el, este foarte deştept.
Ac.Nume predicativ pentru cine sunt? Cărţile sunt pentru el. Pe, la, cu, de, în, către, fără, până, prin, printre, spre, pentru, dinspre, după, înspre, de pe, de pe la, de lângă, de pe lângă, fără de, înainte de, alături de, afară de, faţă de, în loc de etc.
Ac.Atribut pronominal prepoziţional care? Ce fel de? Cărţile pentru el sunt interesante.
Ac.Atribut apoziţional pe care? Pe Răzvan, pe el, l-a impresionat o carte.
Ac.Complement direct pe cine? Pe ce? Care e lucrul pe care? Pe el l-am învins.
Ac.Complement indirect la cine? La ce? Despre cine? Despre ce? Cu cine? Cu ce? Pentru cine? Pentru ce? De la cine? De la ce? Am vorbit despre el.
Am primit de la el un mărţişor.
Ac.Complement de agent de cine? De către cine? A fost felicitată de către el.
Ac.Complement circumstanţial de timp când? De când? Până când? Înainte de el ai venit tu.
Ac.Complement circumstanţial de mod cum? Procedează ca el.
Ac.Complement circumstanţial de loc unde? Merg până la el.
Complement circumstanţial de scop cu ce scop? A venit pentru el.
Complement circumstanţial de cauză unde? De unde? Până unde? Din ce cauza? Mă doare capul de el.

G.Nume predicativ împotriva cui este? A cui este? Lupta este împotriva lui.
Cartea este a lui. Împotriva, contra, asupra, deasupra, înaintea, dinaintea, imprejurul, în faţa, în spatele, în mijlocul, în susul, în josul, în urma, în jurul, din pricina, din cauza etc.
G.Atribut pronominal prepoziţional care? Lupta împotriva lui s-a încheiat.
G.Atribut apoziţional a cui? Sora mariei, a ei, a fost premiată.
G.Atribut pronominal genitival al, a, ai, ale cui? Lupta lui s-a încheiat.
G.Complement indirect împotiva cui? Luptă împotriva lui.
G.Complement circumstanţial de timp când? Ajunge înaintea lui acasă.
G.Complement circumstanţial de loc unde? Răzvan merge înaintea lui.
G.Complement circumstanţial de cauză din ce cauză? Tremură din cauza lui.
G.Complement circumstanţial de scop cu ce scop? Se pregăteşte în vederea lui.
D.Nume predicativ datorită cui este? Reuşita este datorită lui. Datorită, mulţumită, graţie, conform, contrar, asemenea, aidoma etc.
D.Atribut pronominal prepoziţional care? Reuşita datorită lui a fost apreciată.
D.Atribut apoziţional cui? Mariei, ei, i-am dat o carte.
D.Atribut pronominal datival care? Faţa-i albă ca şi varul este acum înlăcrimată.
Acordarea de burse lor a avut loc ieri.
El este nepotul lui.
D.Complement indirect cui? Datorită cui? Îi dau o carte.
Reuşeşte datorită lui.
D.Complement circumstanţial de mod cum? A procedat asemenea lui.
D.Coplement circumstanţial de cauză din ce cauză? Tremură datorită lui.
V. Fără funcţie sintactică Tu, veşnică, dumnezeiască floare!

Cazurile şi funcţiile sintactice ale pronumelui demonstrativ
1. Cazul nominativ
Subiect Acela merge la teatru.
Nume predicativ Olimpicul este acela.
Atribut apoziţional Sora mea, aceea, este căsătorită.
2. Acuzativ
Atribut pronominal prepozițional: A citit cărțile de la acela.
Complement direct: L-a văzut pe acela.
Complement indirect: Vorbește cuacela.
Complement circumstanțial de mod: Desenează ca acela.
Complement circumstanțial de loc: Pleacă la acela.
Nume predicativ: Cartea este de la acela
3. Genitiv
Atribut pronominal genitival: Ascultă părerile acelora.
Atribut pronominal prepozițional: Lupta împotriva acelora este nedreaptă.
Complement circumstanțial de timp: A ajuns la teatru înaintea aceluia.
Complement circumstanțial de loc: S-a așezat înapoia aceluia.
Nume predicativ: Lupta este împotriva acelora.
4. Dativ
Complement indirect: Acelora le adresează vorbe urâte.
Atribut pronominal prepozițional: Reușita datorită acelora l-a bucurat.
Nume predicativ: Copilul este aidoma aceleia.
Atribut pronominal datival: El este nepot aceluia.
Complement circumstanţial de mod: Mănâncă ca acela.
Pronumele de politete pronumele personal de politeţe sau de reverenţă arată respectul faţă de o persoană
Are numai forme pentru persoanele a ii-a si a iii-a pers. A ii-a:n-ac: dumneata, dumneavoastra g-d: dumitale pers. A iii-a:n-ac-g-d: dumnealui, dumneaei, dumnealor observatii: -alte pronume de politete: -domnia ta (sa, lui, voastra), maria ta (sa, lui, voastra), înaltimea ta (sa, lui, voastra) -excelenta ta (sa, lui, voastra).-folosite mai rar în vorbirea contemporana -forme afective: mata, mataluta, matalica, talica, matale -functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui personal (exceptii atributului pronominal în d. Si complementului circumstantial de loc în d).
Pronumele reflexiv
Observatii: -are forme proprii numai pentru pers. A iii-a, cazurile d. Si ac.
D: sie, siesi/îsi, si
Ac: (pe) sine/ se
-pentru persoana I si aii-a împrumuta formele de la pronumele personale: d: îmi, îti-, ne, va (Imi amintesc…) ac: ma, te-, ne-, va (mă gândesc…) -formele de mai sus devin reflexive numai daca au aceeasi persoana cu verbul: te gândesti, ma framânt, functii sintactice: -complement direct: ac:te privesti în oglinda. -complement indirect: d:îti cumperi o carte. Ac: rar vorbea despre sine.
-atribut pronominal: ac: lauda desine …… d: (dativ posesiv)şi-a certat copiii (copiii-si) mi-am aranjat cartile (cartile) observatii: când nu are functie sintactica, pronumele reflexiv se analizeaza împreuna cu verbul, fiind marca diatezei reflexive. Forma accentuata de ac., însotita de articolul hotarat se substantivizeaza (si-a soptit în sinea lui) 4.Pronumele si adjectivul de întarire forme: -masculin, singular: (eu) însumi fiu (m.Sg) -vocala u-î nsumi (m.Sg.) (tu) însuti, (el) însusi, -feminin, singulareu) însami, fiica (f.Sg.) -vocala-însami (f.Sg.), (tu) însati, (ea) însasi, -masculin, plural: (noi) însine, fii (m.Pl)-vocala-însisi (m.Pl.), (voi) însiva, (ei) însisi, -feminin, plural: (noi) însene, fiice (f.Pl)-vocale-însene (f.Pl.), (voi) înseva, (ele) însesi, însele observatii: 1.Se greseste mai ales la folosirea vocalelor u, a, i, e aflate în fata formelor: -mi, -ti, -si, -ne, -va, -le

2.Pronumele de întarire se foloseste rar în limba actuala. De cele mai multe ori, ele însotesc un pronume sau un substantiv devenind adjective de întarire, de aceea functia sintactica este de atribut adjectival. 3.Atentie la acord: Dan, Mria si Elena, ei însişi … (masculinul are prioritate) eu, tu si el noi însine…(persoana I are prioritate asupra celorlalte, iar persoana aii-a asupra persoanei aiii-a) 4. Însusi poate fi înlocuit de adverbul chiar sau de alte sinonime (singur, propriu, personal, în persoana) 5.Pronumele si adjectivul negativ pronumele negativ înlocuieşte numele obiectelor prezentate ca inexistente. Forme: n-ac: nimeni, nimenea
N-ac:nici unul, nici una, nici unii, nici unele
G-d: nimanui
G-d:nici unuia, nici uneia, nici unora
Nimic, nimica
Când pronumele negative compuse determină un substantiv fiind identice informaţional cu acestea, îşi schimbă valoarea gramaticală devenind adjectiv pronominal negativ. Adjectivul pronominal negativ are numai funcţia de atribut adjectival.
-ca adjective se întâlnesc formele: nici o, nici un, nici unui, nici unei, nici unor.
-aceleasi functii sintactice ca si substantivul.
Observatii: 1. Aceste pronume trebuie folosite în propozitii negative. 2.În exemplul:n-a stiut niciunul, nici altul- cuvântul subliniat este conjunctie, deci nu intra în alcatuirea unui pronume negativ.

Pronumele si adjectivul interogativ
Forme: n:cine? N-ac: care? N-ac: ce? N-ac:cât? Câta? Câti?
Câte?
Acpe) cine?
G-d:caruia? G-d:nu are forme g-d: câtor? D:cui? Careia? G: (al, a, ai, ale) cui? Carora? Functii sintactice: -subiect: n:
Cine vine? (Andrei vine.) -nume predicativ n: Care este sora ta? (sora mea estea ceasta.)
Ac: pentru cine sunt cărţile? (cărţile sunt pentru Dan.)
G:Ai cui sunt acesti copii? (acesti copii sunt ai vecinei.) -atribut pronominal:g: ai cui bani lipseau? (lipseau banii Mariei.) -complement direct: ac:pe cine ai chemat? (am chemat-o pe sora ta.) -complement indirect: ac: Despre cine vorbeai? (vorbeam despre bunica.) d:
Cui i-ai povestit? (Ioanei i-am povestit.) -complement de agent: ac: de cine ai fost ajutata?(am fost ajutata de colegi.) -complement circumstanţial de loc: ac: La cine ai fost? (am fost la vecini.)
Când pronumele relativ determină un substantiv fiind identic informaţional cu acesta, devine adjectiv pronominal relativ. Observatii: 1.Pronumele interogativ cine? Nu devine adjectiv. 2.Toate adjectivele interogative au aceeasi functie sintactica de atribut adjectival.
N:Care carte-ti lipseste?
Acespre ce întâmplare povestesti?
D:Carui copil i te adresezi?
G: Raspunsul carui coleg ti-a placut?
3.Pronumele interogativ "Ce" este invariabil.
4. Pronumele au functia sintactica, cazul, numarul si genul de la substantivul pe care îl înlocuieste
Pronumele si adjectivul relativ simple
Nn:cine? n-ac: care? N-ac: ce? N-ac:cât? Câta? Câti?
Acpe) cine
g-d:caruia? G-d:nu are forme g-d: câtor?
D:cui careia? G: (al, a, ai, ale) cui carora?
B)compuse
N-ac: cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce,
d-g: celui ce, celei ce, celor ce, functii sintactice: aceleasi cu ale pronumelui interogativ, doar ca exemplele trebuie introduse în fraze, în asa fel, încât pronumele sa devina relativ (el leaga o propozitie secundara de regenta ei). Functia poate fi aflata prin inlocuirea substantivelor pe care le substituie.
Ex:
-subiect: stiu /cine vine. -nume predicativ: am aflat/care este sora mea. -atribut pronominal: ma intereseaza/ ai cui bani lipseau

Adjectivul -funcţii sintactice
-atribut adjectival - în propoziţiile în care adjectivul determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz;
A scris o compunere frumoasă, drept pentru care a fost felicitat de către colegi.
*** adjectivele în cazul v, spre deosebire de substantivele în cazul v, au funcţie sintactică :

"Cobori în jos, luceafăr blând…"
"Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!"
Adjectivele „blând " şi „dulce" în cazul v sunt atribute adjectivale, acordate cu substantive în cazul v, fără funcţie sintactică în propoziţie.
-nume predicativ –exprimat totdeauna prin adjective în cazul n.
"Oricât de frumoasă ar fi, nu ar câştiga concursul".
-complement indirect
„din galbenă, s-a făcut roşie."
-c.C.T.
„încă de mic
Te cunoşteam pe tine. "
-ccm
Ea este mai mult timidă decât tristă.
-c.C. De cauza
„şi plângeam de supărată. "

Numeralul
Cazul nominativ:
Subiect: Doi au plecat.
Nume predicativ: Plăieşii erau nouă.

Cazul acuzativ:
Atribut prepoziţional:
Scrisoarea De la doi a fost mai interesantă.
Complement direct: Pe doi nu-i cunosc.
Complement indirect: Am discutat despre doi.
Complement circumstanţial de loc: A plecat spre doi.
Complement circumstanţial de timp: A ajuns acasă după cei doi.
Complement circumstanţial de mod: A vorbit ca doi.
Nume predicativ: Scrisoarea este pentru doi

Cazul dativ:
Complement indirect: Le-am scris celor trei.
Cazul genitiv:
Atribut genitival: Temele celor doi au fost mai frumoase.
Nume predicativ: Temele sunt ale celor doi.

Cazul vocativ (nu are funcţie sintactică): Doi, nu mai faulta.
Atribut adjectival: Doi elevi citesc.

Numeralul ordinal
Cazul nominativ:
Subiect : al doilea a plecat.
Nume predicativ : băiatul era al doilea.

Cazul acuzativ:
Atribut prepoziţional : scrisoarea de la al doilea a fost mai. Interesantă.
Complement direct : pe al doilea nu-l cunosc
Complement indirect:
Am discutat despre al doilea.

Complement circumstanţial de loc:
A plecat spre al doilea.

Complement circumstanţial de timp:
A ajuns acasă după cel de-al doilea.

Complement circumstanţial de mod:
A vorbit ca al doilea.

Nume predicativ: scrisoarea este pentru al doilea
Cazul dativ :
Complement indirect: I -am scris celui de-al doilea.

Cazul genitiv:
Atribut genitival : temele celui de-al doilea au fost mai frumoase.
Nume predicativ : temele sunt ale celui de-al doilea.

Cazul vocativ (nu are funcţie sintactică):
Al doilea, nu mai faulta.
Atribut adjectival :
Al doilea elev citeşte.

Sper ca te-am ajutat.

Functii sintactice: Atribut (sta pe langa un substantiv), complement (sta pe langa un verb), predicat (cum, ce), subiect (cine?). Valori morfologice: verb (cum, ce), substantiv (il numeri. Daca se poate numara e substantiv), adjectiv (o insusire pe langa un substantiv). Sper ca ti-am fost de folos

Functii sintactice: predicat verbal (intr."ce face?"), subiect (intr."cine face actiunea?", complement direct (intr." ce?"), indirect (intr." pe cine?", complement circumstantial de loc (intr. "unde?"), complement circumstantial de timp (intr." cand?"), complement circumstantial de mod (intr. "cum?"), atribut adjectival, atr. substantival prepozitional genitival etc. (sunt multe).
Valori morfologice sau parti de vorbire: verb, substantiv, adverb (de mod, de timp, de loc), conjunctie, prepozitie, pronume personal, numeral cardinal/ordinal etc. Valorile morfologice nu raspund la o intrebare anume, trebuie invatate. De ex. ca sa recunosti un verb ii adaugi un pronume. " a merge ". El merge.=>merge: verb.

Cazuri şi funcţii sintactice NOMINATIV •Subiect (cine?; ce?) Ex. :El este cel mai cuminte. •Atribut apoziţional (arată cum este subiectul) Ex. :Azor, căţelul, este în curte. • Nume predicativ (cum este S?; cine este S?; cum este S?) Ex. :El este prietenul meu. DATIV •Complement indirect (cui?) Ex. au Andreei stiloul meu. •Nume predicativ (asemenea cui?) Ex. :Noi suntem asemenea lor. •Complement circumstanţial de loc Ex. :Stai locului! GENITIV •Atribut substantival genitival (a cui?; al cui?; ale cui?; ai cui?) Ex. :Cărţile Anei sunt neînrijite. •Nime predicativ (a; ai; al; ale cui sunt?) Ex. :Rechizitele sunt ale Ionelei. •Complement circumstanţial de loc (în spatele cui?; în faţa cui?; lângă cine? etc.) Ex. :Ne jucăm în spatele blocului. •Complement circumstanţial de cauză (din ce cauză?) Ex. :A pierdut din cauza piciorului rupt. ACUZATIV •Atribut substantival prepoziţional (care?; ce fel de?) Ex. :Viaţa de câine este grea. •Nume predicativ Ex. :Cartea este de istorie. •Complement direct (pe cine?; ce?) Ex. :Cert căţelul pentru ce a făcut. •Complement indirect (cu cine?; cu ce?; despre cine?; despre ce? etc.) Ex. :Merg cu Andrei la mare. •Complement circumstanţial de loc (unde?; încotro?) Ex. :Mergem la cinematograf.

•Complement circumstanţial de mod (cum?; în ce fel?; în ce mod?) Ex. :Înotul câineşte nu este greu. •Complement circumstanţial de timp (când?) Ex. : •Complement circumstanţial de agent (de către cine?) Ex. :Am fost felicitat de mamă. VOCATIV •Nu există funcţii sintactice în Vocativ! Ex. :Andrei, vino aici! –,, Andrei" nu are funcţie sintactică DATIVUL POSESIV •Atribut pronominal Ex. rivirea-ţi coboară asupra mea. SEPARAT •Complement circumstanţial de timp (când?) Ex. :Sâmbăta mergem la cinematograf. •Complement circumstanţial de loc (unde?) Ex. : Merg acolo. • Complement circumstanţial de mod (cum?; în ce fel?; în ce mod?) Ex. :Acela aleargă încet. •Complement circumstanţial de scop (în ce scop?) Ex. :A venit pentru a cânta. •Atribut adjectival (fără întrebare) Ex. :Căţelul cuminte va fi răsplătit. •Atribut verbal Ex. :Simţi dorinţa de a ataca. •Atribut adverbial Ex. :Căţelul de-afară este al meu

Va multumesc toturora pentru ajutor. = )))

Hg