Stie cineva asemanari intre alternativa Freinet si sistemul traditional de invatamant?

In sens social-istoric educatia este procesul de transmitere si asimilare a experientei – economice, politice, religioase, filosofice, artistice,stiintifice si tehnice – de la inaintasi la urmasi. In fazele de inceput ale societatii transmiterea experientei se realiza ocazional nesistematic si oral in comunitatile gentilicotribalica. In etapele avansate de dezvoltare a societatii, la unele popare,spre exemplu la egipteni,indieni etc.,educatia se realiza ca initiere in temple, cunoasterea fiind un act sacru.

Idealul educaţional al şcolii româneşti îl reprezintă,,dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane în formarea personalităţii autonome şi creative." Educaţia numai atunci este eficace, când,, tratează pe fiecare conform cu natura sa şi când dă fiecăruia hrana mintală de care are nevoie." ( P. Ştefănescu)

Pentru a forma,, personalitatea autonomă şi creativă" şi a dezvolta individualitatea umană, e necesar ca instruirea să fie personalizată. Aceasta presupune crearea unor situaţii de învăţare adecvate fiecărui elev în parte, în vederea valorificării la maximum a potenţialului de care dispune.

Fiecare dintre noi a asistat în secolul XXI, mai mult ca oricând la o ’’punere sub lupă’’ a sistemului educaţional, determinat atât de noile schimbări ale societăţii cât şi de impregnarea valorilor aduse din vest în ceea ce priveşte sistemul educaţional. Această tendinţă s-a concretizat în România prin introducerea alternativelor educaţionale, cele mai multe având la bază iniţiative private.

Privite la început cu reticenţă, aceste iniţiative private au ajuns astăzi a fi apreciate de cei mai mulţi dintre cei implicaţi în actul educaţional. Dacă până mai ieri, societatea românească se ferea a aminti de alternativele educaţionale care existau în vest astăzi observăm o preferinţă către aceste sisteme-lucru deloc neglijabil pentru cei interesaţi a introduce reforma în învăţământ.

În comunicatul de presă al M.E.C şi C.N.A.E din 31.03. 2004 sunt precizate cele 5 forme de educaţii alternative existente în România:

*Pedagogia Waldorf (1990)

*Pedagogia Montessori (1993)

*Pedagogia Freinet (1995)

*Alternativa Step by Step (1996)

*Planul Jena (1996)


Prof. Dr. Gheorghe Felea, coordonatorul lucrării,,Alternative Educaţionale din România" precizează că,,educaţia tradiţională reprezintă elementul static, pe când educaţia alternativă reprezintă elementul dinamic. Astfel în învăţământul tradiţional se pregăteşte elevul pentru viaţă, pe când în învăţământul alternativ şcoala face parte din viaţă, cunoştinţele sunt descoperite de copil".

Elevii sunt o lume aparte, cu individualităţi distincte, în care tu, dascăl, poţi pătrunde căutând puncte de sprijin în sufletul lor, pentru a corecta posibile porniri timpurii pe căi greşite, pentru a clădi OMUL.

Cunoaşterea psiho-pedagogică a elevului reprezintă premiza proiectării şi desfăşurării unei activităţi diferenţiate şi individualizate, învăţătorul putând trece de la un învăţământ PENTRU toţi la un învăţământ pentru fiecare, stabilindu-şi obiectivele lecţiei sau unui sistem de lecţii respectând principiul accesibilităţii.În această activitate el se ghidează după clasificarea obiectivelor pedagogice pe domenii şi niveluri de competenţe (cognitive, afective şi psihomotorii).


Clasificarea obiectivelor pedagogice pe domenii si clase comportamentale - tabel

Comisia Internaţională pentru Educaţie în sec. XXI, care a avut coordonator pe Jackues Delors a ajuns la concluzia că noul tip de educaţie din primul secol al mileniului III se bazează pe patru competenţe fundamentale (stâlpi ai educaţiei):

- a învăţa să cunoşti (să ştii);

- a învăţa să faci;

- a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi;

- a învăţa să fii ( fericit).

Un proverb ebraic zice:,,Nu-ţi lăsa copiii să se limiteze la ceea ce ştii tu, pentru că ei s-au născut în alte vremuri’’ iar Marcel Proust considera că,, Adevărata călătorie de explorare nu constă în a căuta noi ţînuturi ci în a privi cu alţi ochi’’. De aceea vă propun să privim în,, casele’’ alternativelor educaţionale existente în ţara noastră.



Pedagogia WALDORF - creată în 1919 de Rudolf Steiner, este orientată antropologic, ţinând seama de necesităţile şi capacităţile fiecărui individ.,, Nevoia de fantezie, simţul pentru adevăr, simţul de răspundere –acestea sunt cele trei forţe care sunt nervii pedagogiei.’’ spunea Steiner.

Particularitaţile învăţământului Waldorf sunt centrate pe domenii:

importanţa ritmului;
învăţarea în epoci;
o şcoală fără manuale;
caietele şi instrumentele de scris;
ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice;
o şcoală fără note;
conducerea clasei de către învăţător dincolo de clasa a IV-a;
conducerea colegială;
materii şi activităti specifice.
Totul se bazează pe interes de învăţare, nu pe presiune exterioară. Aducând în actul predării grija pentru cele trei componente ale fiinţei umane: gândire, simţire, voinţă, pegagogia Waldorf uneşte gândirea analitică şi cea sintetică, intelectul obiectiv, de lucru consecvent, cu sens şi calitativ înalt prin intermediul simţirii artistice şi morale.

Ca dovadă a eficienţei învăţării în această alternativă se pot enumera cele 24 asociaţii din România care reprezintă interesele grădiniţelor, şcolilor, liceelor şi centelor de pedagogie curativă din ţară. Rezultatele la testele unice, la concursuri şcolare, la bacalaureat confirmă performanţele acestui învăţământ alternativ.



Pedagogia MONTESSORI - înfiinţată în 1907 prin,,Casa dei bambini’’, are drept principiu de bază educaţia necesară, adecvată şi continuă. Maria Montessori-pedagog si medic italian, consideră copilul,,fiinţă divină, dar neînţeleasă’şi de aceea trebuie,, să-l învăţăm să se adapteze la lumea nouă’’. Se urmăreşte promovarea drepturilor copilului, extinderea şi intensificarea educaţiei timpurii şi educarea părinţilor, formarea deprinderilor de activitate intelectuală şi continuă, de adaptabilitate şi de asumare a schimbărilor.

Clasa are patru arii diferite:

- viaţa practică;

- activităţile senzoriale;

- activităţile de limbaj;

- activităţile de matematică.

Dat fiind faptul că sistemul Montessori este în mod semnificativ diferit de cel tradiţional, se impune un anumit plan de educaţie a părinţilor care sunt curioşi la ce este expus copilul de până la 6 ani.



Pedagogia FREINET - iniţiată de profesorul francez Celestin Freinet - se bazează pe o serie de principii, clar stabilite: şcoala centrată pe copil, munca şcolară motivată, activitate personalizată, expresie liberă şi comunicare, cooperare, învaţare prin tatonare experimentală, globalitate a acţiunii educative. Freinet este,, o pedagogie care responsabilizează la maxim şi îi învaţă pe copii respectul faţă de alţii’’(Denise Lelouard Fouquer-corespondenta sectorului internaţional al Institutului Cooperativ al Şcolii Moderne din Franţa).

Tehnicile folosite în cadrul pedagogiei Freinet sunt: jurnalul şcolar, corespondenţa şcolară, ancheta documentară, exprimarea plastică, exprimarea corporală, creaţia manuală, exprimarea dramatică, textul liber şi ieşirea şcolară. Instrumentele pedagogiei Freinet sunt: fişiere autocorective, fişiere documentare, planul de muncă individual, brevetul, autoevaluarea, evaluarea. Formele de organizare a colectivului de elevi sunt: clasa cooperativă, munca în echipă şi,, Trăieşte-ţi proiectul!’’.

Tipologia educaţiei promovate de Freinet este învăţarea centrată pe rezolvarea unor probleme de către grupurile de copii aflate sub îndrumarea cadrelor didactice. Munca în grupuri mici este considerată drept mijlocul fundamental de educaţie. Formarea grupurilor se face la alegerea copiilor şi durează 3-4 săptămâni. Neintervenţia educatorului îi va permite copilului să conştientizeze pentru prima dată valoarea sa ca membru al unui grup ca şi valoarea celor cu care colaborează.

Elevul are libertatea de a face ce crede că are nevoie mai multă în acel moment, pedagogia Freinet pornind de la ideea că orice copil poate deveni cel mai bun într-un anumit moment al existenţei sale.

Literatura de specialitate din străinătate observă de-a lungul timpului aplicabilitatea acestui tip de pedagogie la ciclul primar, gimnazial, liceal.



Alternativa STEP BY STEP

Programul Step by Step este destinat copiilor de la naştere şi până la vârsta de 13 ani, precum şi familiilor acestora. În România, programul a debutat în 1994 sub numele de Head Start, care, în 1995 a luat numele de Step by Step, la iniţiativa Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, prin semnarea unei Convenţii cu Ministerul Educaţiei Naţionale. Începând din martie 1998 programul este continuat de ’’Centrul Step by Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională’’ care oferă noi metode ca o continuare a viziunii de educare a generaţiilor viitoare în vederea unei participări active în cadrul societăţilor deschise.

Programul Step by Step creează temelia atitudinilor, cunoştinţelor şi deprinderilor de care copiii vor avea nevoie în rapida schimbare a timpurilor viitoare. Programul este conceput în spiritul respectului faţă de necesităţile specifice fiecărei ţări şi tradiţiilor culturale, în spiritul respectării Drepturilor Omului şi Convenţiei Drepturilor Copilului.

Alternativa educaţională Step by Step respectă curriculum-ul naţional, standardele naţionale, este adaptat culturii locale şi, în acelaşi timp, integrează standardele şi cele mai bune practici internaţionale din domeniul educaţiei.

Programul promovează educaţia centrată pe copil, predarea orientată după nevoile şi interesele copilului, învăţarea organizată în centre de activitate, implicarea familiei şi comunităţii în educaţia copiilor, respectarea şi aprecierea diversităţii umane, susţinerea incluziunii grupurilor defavorizate. Alternativa educaţională Step by Step are misiunea de a dezvolta în fiecare copil capacitatea de a fi creativ, de a-şi forma o gândire critică, a face opţiuni şi a avea iniţiativă, a defini şi a rezolva o problemă, a comunica uşor cu semenii, a-i înţelege şi a negocia.

La şcolile Step by Step fiecare clasă are câte două învăţătoare care încurajează pe elev,,să înveţe a învăţa’’ şi a înţelege.,,Umăr la umăr’’ alături de învăţător, elevul reuşeşte să parcurgă materia din curriculum având însă mai multă deschidere, mai mult curaj, mai multă dezinvoltură şi iniţiativă.

Alternativa Step by Step nu distruge învăţământul românesc, ci încearcă să facă din elevii săi oameni cu orizonturi largi, oameni care vor şti să lucreze în echipă şi să obţină profituri de invidiat. Se are în vedere aptitudinile elevilor ce trebuie valorificate la orice moment al programului şcolar şi se pune accent pe inteligenţele multiple. Învăţământul în această alternativă oferă un nou model educaţional care aderă la individualizarea procesului de predare, ce respectă eforturile şi capacităţile intelectuale ale fiecărui elev în parte în strădania lui de a-şi însuşi cunoştinţele. Într-un mediu cât mai familial posibil (confort, materiale didactice, papetărie din belşug, mijloace de informare audio-vizuale, electronice) se înlătură barierele psihologice, sociale, emoţionale, dându-i astfel copilului posibilitatea de a gândi liber, de a se manifesta deschis, sincer, critic şi autocritic, de a se corecta în comportament. Elevii îşi dezvoltă astfel autonomia, iniţiativa, autocontrolul, fac alegeri, ba chiar mai mult contribuie la stabilirea regulilor clasei şi la luarea deciziilor.

Pe tot parcursul activităţii şcolare zilnice, elevul este stimulat să adopte o atitudine activ-participativă, care îl va ajuta să dobândească cunoştinţe solide, să îşi dezvolte gândirea şi trăsăturile pozitive de caracter.

Scopul pe termen lung al Programului Step by Step este consolidarea de deprinderi de învăţare pe viaţă. În calitate de educatori, ne revine responsabilitatea de a-i îndruma pe elevi în consolidarea unor deprinderi de învăţare pe termen lung. Aceste deprinderi sunt identificabile prin următoarele cinci caracteristici:

I. Creativitatea

· Dorinţa de a-şi asuma riscuri frecvenţa
· Spontaneitatea originalitatea
· Manifestarea dorinţei de a face explorări simţul umorului
· Capacitate analitică flexibilitatea
II Productivitatea
· Spirit organizatoric capacitatea de a face estimări
· Consecvenţă concentrare
· Perseverenţă motivaţie
· Iniţiativă capacitate analitică
III Curiozitatea
· Manifestarea dorinţei de a face explorări experimentare
· Dorinţa de a cunoaşte natura gândire abstractă
· Capacitate analitică capacitatea de a face estimări
IV Cooperarea
· Chibzuinţă atitudine pozitivă
· Sentimentul apartenenţei la grup responsabilitate
V Empatie
· Toleranţa înţelegere
· Dorinţa de a-şi împărtăşi opiniile răbdare
· Acceptarea celorlalţi chibzuinţă
Programul unei zile de şcoală este început cu,,Întâlnirea de dimineaţă’’care este pentru copii un prilej să se salute, să comunice, să prezinte noutăţi ce sporesc bagajul de cunoştinţe, dar şi să afle tema şi activităţile zilei. Urmează repartizarea la centre de activitate unde se studiază sarcinile de lucru care solicită elevilor lucru individual, în perechi, în echipă, valorificându-baie cu succes metodele activ-participative capabile să canalizeze energiile elevului. Evaluarea se face la,, Scaunul autorului’’ unde grupul de la fiecare centru de activitate îşi prezintă, prin responsabilul ales în acea zi, rezultatul muncii şi aprecieri individuale de încurajare pentru mai mult, mai dosebit. Sunt apreciate toate lucrările, iar recomandările sunt acceptate de elev şi vor fi primele de urmat pentru a doua zi.

În clasele axate pe dezvoltarea elevilor cadrul didactic are ocazia să îi ajute pe elevi să-şi dezvolte un simţ al identităţii şi preţuirii de sine, să devină parte componentă a comunităţii elevilor. În clasă climatul este pozitiv, creat prin:

- existenţa unei atmosfere de încredere;

- simţul apartenenţei la comunitate;

- implicarea în luarea deciziilor;

- amabilitate şi încurajare din partea colegilor;

- energia şi starea de spirit a învăţătoarei;

- aşteptări clare în privinţa rezultatelor învăţării;

- corectitudine şi echitate în participare.

Percepând copilul ca un individ unic, demn de organizare şi înţelegere, alternativa Step by Step, prin formele ei de organizare, îi stimulează pe elevi să dialogheze deschis, sincer, să pună îmtrebări, să exprime opinii, să aducă critici justificate, să emită judecăţi de valoare originale, să pună în evidenţă valorile şi non-valorile, să ia decizii şi să-şi asume responsabilitatea pentru deciziile luate, să manifeste toleranţă şi înţelegere şi să coopereze la munca în echipă.

Rezultatele pozitive de la concursuri, competiţii pe aptitudini ale elevilor ce au învăţat în alternativa Step by Step precum şi activităţile din parteneriate şi Programe Şcolare Naţionale dovedesc faptul că elevii devin indivizi cu caracter puternic, capabili să se adapteze cu uşurinţă cerinţelor sociatăţii într-o rapidă şi continuă schimbare.

,, Elevii care învaţă într-un astfel de mediu vor reuşi să rezolve probleme în mod eficient şi să ia decizii adecvate.’’ (Dixon)




Planul JENA

Această alternativă îşi trage numele de la Universitatea Jena din Germania. El se bazează pe principiile: gruparea în grupuri eterogene de vârstă, conversaţia, jocul, lucrul, serbările(cu orice eveniment în atenţie). Alternativa Jena este la noi în faza de studiu privind continuarea implementării în sistem.

Fiecare dintre aceste tipuri educaţionale are meritele sale şi, unele dintre ele practicate cu succes în învăţământul românesc, au dat societăţii tineri care ştiu să se descurce, să se adapteze şă să dovedească ceea ce ştie a face. Deşi asistăm la o migrare a familiilor româneşti, meritul elevilor care au învăţat în alternative educaţionale este că se adaptează uşor la învăţământul din ţările Uniunii Europene, dovedind flexibilitate si capacitate intelectuală deosebită.

Aceste tipuri educaţionale merită atenţia noastră, dar societatea românească este doar la stadiul de obişnuire cu astfel de concepte, iar până la asimilarea lor deplină este nevoie de timp.