Stie cineva un site cu evenimentele din decembrie '89, dupa caderea comunismului in romania? ceva mai pe larg.sau poate chiar voi mi-ati putea spune cate ceva.

Draga Adina, eu am trait acele vremuri, cu evenimentele respective. Aveam 21 de ani. Pot sa-ti povestesc cate ceva, daca te intereseaza. Revoluţia română din 1989 a constat într-o serie de proteste, lupte de stradă şi demonstraţii în luna decembrie a anului 1989, care au dus la sfârşitul regimului comunist din România şi la căderea lui Nicolae Ceauşescu. Demonstraţiile din ce în ce mai ample au culminat cu procesul controversat şi execuţia lui Ceauşescu şi a soţiei sale, Elena. Înainte de revoluţia română, toate celelalte state est-europene au trecut în mod paşnic la democraţie, România fiind singura ţară, care a trecut printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi. Scanteia Revolutiei a aparut la Timisoara, pe 16 decembrie, cand a izbucnit un protest, ca răspuns la încercarea guvernului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés. Pastorul făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internaţională, iar guvernul a considerat că incita la vrajbă etnică. Protestele au continuat în ziua următoare, 17 decembrie. Protestatarii au intrat în Comitetul Judeţean şi au aruncat pe fereastră documentele partidului, broşurile de propagandă, scrierile lui Ceauşescu şi alte simboluri ale puterii comuniste. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriţi de unităţi militare.După miezul nopţii protestele s-au domolit.Între timp, la Bucureşti, pe 17 decembrie 1989, Ceauşescu a obţinut din partea CPEx aprobarea folosirii forţei pentru înăbuşirea revoluţiei de la Timişoara.Pe 18 decembrie, la ora 8.15, Nicolae Ceauşescu îi convoacă pe oamenii de cheie ai conducerii de stat.Avionul prezidenţial a decolat la ora 9.30 şi, pentru prima oară, a fost însoţită pe tot teritoriul ţării şi deasupra apelor teritoriale din Marea Neagră de patru avioane de vânătoare tipul MIG, fapt repetat şi la întoarcere, pe 20 decembrie.În dimineaţa zilei de 18 decembrie, centrul Timişoarei era păzit de soldaţi şi agenţi de Securitate în haine civile.În dimineaţa zilei de 18 decembrie, centrul Timişoarei era păzit de soldaţi şi agenţi de Securitate în haine civile.Aşteptându-se să se tragă în ei, au început să cânte „Deşteaptă-te, române!", un vechi cântec patriotic care fusese interzis din 1947. Într-adevăr s-a tras asupra lor, unii dintre ei au murit, alţii au fost răniţi grav, în timp ce unii au avut norocul să scape.Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori au intrat în oraş. 100.000 de protestatari au ocupat Piaţa Operei (astăzi „Piaţa Victoriei") şi au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!", „Armata e cu noi!", „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!".La 20 decembrie, trenuri încărcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timişoara. Regimul a încercat să-i folosească la înăbuşirea protestului, dar până la urmă aceştia s-au alăturat timişorenilor.Treptat situaţia iese de sub controlul autorităţilor. Mai mulţi militari încep să fraternizeze cu demonstranţii. La sfârşitul zilei, Timişoara este declarată oraş liber de către demonstranţi.Întors din Iran pe data de 20 decembrie 1989, Ceauşescu descoperă în ţară o situaţie dezastruoasa.La ora 19:00, el a ţinut o cuvîntare televizată, transmisă dintr-un studio TV, situat în interiorul clădirii Comitetului Central, în care i-a etichetat pe cei care protestau la Timişoara ca duşmani ai Revoluţiei Socialiste.Pe 21 decembrie a fost convocată o mare adunare populară.Vorbind de la balconul Comitetului Central (CC), Ceauşescu a evocat o serie de realizări ale „revoluţiei socialiste" şi ale „societăţii socialiste multilateral dezvoltate" din România. Populaţia, totuşi, a rămas indiferentă, doar rândurile din faţă sprijinindu-l pe Ceauşescu cu scandări şi aplauze. Lipsa sa de înţelegere a evenimentelor şi incapacitatea de a trata situaţia au ieşit din nou în evidenţă când a oferit, într-un act de disperare, creşterea salariilor muncitorilor cu o sumă de 100 de lei pe lună, şi a continuat să laude realizările "Revoluţiei Socialiste", neînţelegând că altă revoluţie se desfăşura chiar în faţa sa.Mişcări bruşte venind de la periferia adunării şi sunetul unor petarde au transformat manifestaţia în haos. Speriată la început, mulţimea a încercat să se împrăştie. O parte dintre participanţii la adunare s-au regrupat lângă hotel Intercontinental şi au început o manifestaţie de protest care apoi a devenit revoluţie.Încercările ulterioare ale cuplului Ceauşescu de a recâştiga controlul mulţimii folosind formule ca „Alo, alo!" sau „Staţi liniştiti la locurile voastre!" au rămas fără efect. Transmisunea directa de televiziune a fost înreruptă pentru aceste clipe. O mare parte a mulţimii a plecat pe străzi, în piaţă au rămas activiştii de partid, membrii gărzilor patriotice, militarii îmbrăcaţi în civil, oamenii cei mai fideli a dictatorului. După câteva minute, Ceauşescu a fost în stare să-şi continue discursul, promiţând măriri de salarii şi pensii, apoi s-a întors în interiorul clădirii CC.Oamenii care au părăsit piaţa erau panicaţi, aruncau pe jos steagurile şi pancartele cu lozinci. Foarte mulţi dintre ei s-au regrupat pe străzile învecinate Pieţei Palatului, şi au început să strige sloganuri anticomuniste şi anticeauşiste: „Jos dictatorul!", „Moarte criminalului!", „Noi suntem poporul, jos cu dictatorul!", „Ceauşescu, cine eşti/Criminal din Scorniceşti". În cele din urmă, protestatarii au invadat centrul din Piaţa Kogălniceanu până în Piaţa Unirii, Piaţa Rosetti şi Piaţa Romană. Pe statuia lui Mihai Viteazul din apropierea Universităţii Bucureşti, un tânăr flutura un tricolor fără stema comunistă.Începând cu orele 18 a început reprimarea propriu-zisă care a durat până la a doua zi, ora trei dimineaţa. Protestatarii - neînarmaţi şi neorganizaţi - au fost întâmpinaţi de soldaţi, tancuri, TAB-uri, ofiţeri ai USLA (Unitatea Specială de Lupta Antiteroristă) şi ofiţeri de Securitate îmbrăcaţi în haine civile. Represiunea a început spre miezul nopţii, sub conducerea generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale. Se trăgea asupra mulţimii de pe clădiri, străzi laterale şi din tancuri. S-au înregistrat multe victime prin împuşcare, înjunghiere, maltratare, strivire de vehiculele armatei. Un TAB a intrat în mulţime în apropierea Hotelului Intercontinental. Pompierii blocau mulţimea cu jeturi de apă puternice, iar miliţienii băteau şi arestau oamenii. Protestatarii au reuşit să construiască o baricadă de apărare, care a rezistat până la miezul nopţii, dar a fost în cele din urmă doborâtă de forţele de ordine.Cei prinşi erau bătuţi, târâţi pe jos, obligaţi să se culce pe burtă, unii peste alţii, în grămezi. Focuri de armă continue s-au auzit până la 3:00 dimineaţa, oră la care supravieţuitorii au părăsit străzile. După înăbuşirea revoltei, caldarâmul a fost spălat de sânge de maşinile pompierilor şi Salubrităţii.Pînă la urmă s-a hotărât decretarea stării de necesitate pe teritoriul întregii ţări. Ceauşescu a luat un portavoce şi a încercat să se adreseze mulţumii de la balconul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist, dar a fost întâmpinat cu un val de dezaprobare şi furie. Elicoptere împărţeau manifeste.Văzând că soţii Ceauşescu nu pot părăsi clădirea nici prin piaţă, cu TAB-ul, nici prin tunelurile subterane (care erau nefuncţionale), generalul Marin Neagoe, comandantul Diviziei a V-a Securităţii, a cerut 2 elicoptere pentru evacuarea Ceauşeştilor,însă numai unul a reuşit să aterizeze pe terasa-acoperiş a clădirii CC. Ceauşescu a vrut să fugă cu elicopterul la unul din cele trei puncte de comandă militară secrete din ţară.După fuga lui Ceauşescu din clădirea Comitetului Central se instalează haosul în Bucureşti, precedat de o stare de euforie generală.La 24 decembrie, Bucureştiul era un oraş în război. Tancuri, TAB-uri şi camioane continuau să patruleze prin oraş. Sotii Ceausescu au decolat spre Targoviste, dar pe drum au abandonat elicopterul si au continuat drumul cu o masina. Anunji la Targoviste s-au indreptat catre sediul Militiei judetene, dar aici au fost arestaţi şi percheziţionaţi de revoluţionari, apoi au fost transportaţi la garnizoana din Târgovişte. La 22 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepţional.Procesul a început pe 25 decembrie ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei 14:40.Sentinţa de condamnare la moarte a fost pronunţată la ora 14:45, şi a fost executată cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei.Cadavrele lor au fost transportate cu elicopterul la Stadionul Ghencea, unde s-au rătăcit, găsite a doua zi, şi duse la morga Spitalului Militar Central. De acolo au fost transportate la Cimitirul Ghencea, şi înmormântate în secret.
Cam asta a fost Revolutia din 1989.

Un documentar de 10 minute destul de complet despre evenimentele de atunci http://www.youtube.com/watch?v=ehvu7qCMSP4