Spiritualitatea este o importanta dimensiune a personalitatii unui om. Dvs. sunteti ateu si aceasta cumva va defineste. Concluziile la care ati ajuns sunt personale. Nu am dreptul sa le discut. Copilul dvs. trebuie sa parcurga un drum corect. Oferiti-i sansa de a alege. Parintii mei nu sunt oameni religiosi, eu insa da. Ma raportez la divinitate cu realism, eliberat de orice forma de superstitie, constructiv. Apoi, unul dintre vectorii contextului in care traim este iudeo-crestinismul, alaturi de mostenirea clasica greco-romana. Cultural, psihologic, social, copilul se va orienta mult mai simplu.
Va revine o raspundere foarte mare. Ce parere are copilul? In mod normal ora de religie mai trebuie sa insemne cultura generala si morala.Pentru a alege in cunostinta de cauza copilul va avea nevoie de anumite cunostinte.Indoctrinarea de care va temeti nu se va produce, daca acasa nu i se ofera copilului o educatie religioasa. V-ati intrebat ce va face copilul in timpul orei de religie, daca aceasta este la mijlocul programului? Va umbla pe strazi? Parerea mea este sa-l lasati alaturi de colegii lui.Va avea la dispozitie o viata intreaga pentru a discerne.Prezentati-i insa si punctul dumneavoastra de vedere pe masura ce se maturizeaza.Printre altele elevii frecventeaza ora si pentru ca aici obtin note mari, ceea ce contribuie la crestera mediei generale.Va urez gand inspirat. Mira
Si eu cred ca cel mai bine e ca sa il lasi pe el sa aleaga singur.Sau poate ca te temi ca la un moment dat o sa te intrebe ceva legat de religie si nu o sa stii ce sa-i raspunzi? Sau poate ca nu o sa vrei ca sa-i spulberi entuziasmul? La scoala copiii vorbesc pe aceasta tema. De ce sa poata participa si el la discutii stiind despre ce se discuta si fiind informat? De fapt de ce nu te gandesti ca religia este ca si istoria si poate o sa-ti vina mai usor. Si sotul meu este ateu. Nu crede in nimic. Eu cred in Dumnezeu. Am facut nunta religioasa dar cu chiu cu vai din cauza lui ca nu vroia ca sa intre in biserica. Asa l-a invatat maica-sa. Ei fiind atei toti. Nu e bine. Asta nu inseamna ca pe copilul meu il bag in biserica in fiecare saptamana sau mai stiu eu. Dar l-am invatat ca sa se inchine, mai ales ca margand cu mijloacele de transport in comun vedea lumea ca se inchina prin fata bisericilor si incerca si el sa faca la fel. A trebuit ca sa il invat mai bine. I-am vorbit putin despre Dumnezeu. Ii place. Si eu o sa il las pe el sa aleaga.
Recomandă-i să nu asiste, dar să decidă el. Poate citi acasă, Biblia, Talmudul și alte cărți religioase, dacă vrea să-și lărgească orizontul. Internetul este o altă sursă destul de bună. A trecut era statului religios, cel puțin în România.
In primul rand nu cred ca esti ateu, asa cu te consideri (de fapt cred ca nici nu exista atei), si iata si de ce:faptul ca nu crezi intr-o divinitate anume(D-zeu, Alah, Buda, etc.)nu inseamna ateism; omul este de prea mult timp o fiinta religioasa, ca in decursul a uneia sau doua generatii de asa zisi atei sa-i dispara din subconstient credinta in ceva divin, chiar daca nu-l are intruchipat in felul in care-l fac religiile. Daca ai fost vreodata intr-o situatie limita, sau la
ananghie(cum se spune), nu cred ca nu ai invocat o minune care sa te scoata la liman, ba poate ai si spus, in virtutea unei obisnuinte ancestrale:"Doamne ajuta-ma". In alta ordine de idei, cred ca ar fi o prostie sa nu lasi copilul la orele de religie, din urmatoarele motive: 1.Ar putea deveni un fel de paria in randul colegilor sai (copii sunt mult mai rai, nestiind sa se prefaca precum adultii), ceea ce cred ca nu-ti doresti 2. daca vrei ca un copil sa faca sigur ceva, intezicei acel lucru fara o motivatie pe intelesul lui. 3.ca sa poti combate ceva, trebuie in primul rand sa cunosti acel ceva.Deci nu poti deveni "ateu", fara sa cunosti religie.4.Frecventand orele de religie ai putea sa porti discutii pe teme religioase cu el si in acest fel sa-l "convertesti"la parerile tale, sau poate sa te "converteasca" el pe tine. Iata pe scurt parerea mea.
Valeriu
Poti sa il intrebi pe el direct daca ii place si sa incerci sa afli ce fel de om ii face educatia religioasa. Apoi, cand creste ceva mai mare, sa ii dai sa citeasca despre istoria religiilor, ca sa poata alege daca si in ce sa creda.
Gandeste-te ca religia face parte din traditiile tarii asteia. Daca tu alegi sa nu crezi in nimic, treaba ta, dar de ce sa ii refuzi copilului tau dreptul de a crede in niste simboluri, prin care sa inteleaga traditiile? Vrei sa vada numai partea cu plusul sau minusul de mancare la sarbatori?
Daca tu crezi si Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic dar daca nu crezi si Dumnezeu exista atunci ai pierdut totul. Lasa-l sa mearga la orele de religie (pe vremea mea religia era marxismul si cu toate astea nu m-am indoctrinat cu marxism) caci nu va pierde nimic. In intrebare spui ca esti ateu - deci ai ales intre a fi ateu sau sa ai o credinta. Daca nu-l lasi sa cunoasca si latura religioasa, el intre a fi ateu si ce? are de ales?
Daca crezi ca esti in stare sa ai o discutie cu el, prin care sa ii explici felul in care percepi tu lucrurile ca fiind o alegere personala si argumentata, apoi sa ii dai si variantele celelalte, cred ca e de-ajuns. Dar ai grija sa nu ajunga sa nu creada in nimic doar fiindca tu ii servesti ca model personal!
Mai bine sa citeasca o carte pentru varsta lui. Dezvoltati-i dorinta de cunoastere! Biblia il va retarda cu siguranta!
lasa copilul sa aleaga singur, Dumnezeu inseamna speranta, cu toti avem nevoie de speranta
prin a fi ateu recunosti ca exista Dumnezeu, pentru ca daca nu ar exista tu nu ai putea sa fi ateu
Apropo de credinta si de cum educam copilul in acest sens am gasit un articol interesant aici. Si destul de echilibrat
http://www.jurnaluluneimame.ro/......-Dumnezeu/
Adi1987 întreabă: