Sunt curios, a participat vreodata Ceausescu la un spectacol Cenaclul Flacara?

Intreaba-l. Nimeni nu stie mai bine decat el.

Nu, nu a participat. Eu sunt si mai curios, cum ai fi vrut sa participe la cenaclu?

Ce ironie de prost gust.

Nu e nici o ironie. Sa imi spuna cum vede participarea, in tribune evident, ca sa pot sa ii raspund. Sunt multe motivele pentru care nu putea participa, trebuie sa stiu ce sa explic.

Simplu! Se gasea un bilet si pentru el, saracu! Sau crezi ca nu-i dadea voie Paunescu?

Era o rezolvare. Acestea se tineau pe stadioane. Se bloca o tribuna pentru el dar nu s-a dus.

Chestiunea pe care o ridici e foarte interesanta, dar deocamdata e prea larga. Asa ca fi mai exact, mai specific un pic. Nu a participat. De ce crezi ca era de asteptat sa participe?

Pai eu ma intrebam cum facea rost de bilet? Stiu ca nu s-a dus.

Dadea ordin. Poate n-ai auzit de vremurile acelea! Si daca spunea ca-i trebuie o racheta, se aducea una. Crezi ca parlamenta cu lumea? Cand a dat ordin sa se faca canal, s-a facut chiar daca au murit sute de mii de oameni.

Ce nevoie avea sa dea un ordin, anunta ca se duce, rezerva o tribuna, si se ducea. Cand spun ca cineva nu putea sa faca un lucru, tu crezi ca ma gandesc la posibilitatea fizica? Cand spui de un dictator ca nu putea sa faca un lucru, intelegi ca nu avea cum sa ii convina sa il faca. Dar nu s-a dus, deci nu a vrut sa se duca. De ce?

Pe vremea aceea toate erau ordine: " a dat ordin sefu' " era sintagma acelor vremi. De ce n-a vrut sa se duca? Nu era tentat sa mearga prea mult la spectacole. De obicei veneau ele la el. Cand avea chef chema pe cine vroia. Placerea lui era indreaptata, insa, mai mult spre muzica populara si lautreasca. Muzica Folk nu-l tenta. N-a fost in viata lui la opera, la un teatru sau la alte genuri de muzica, spectaol, etc. Mai asculta uneori (foarte rar) muzica usoara romaneasca. A fost un om care a crezut ca munca-i mai importanta decat distractia.

Da, e un aspect important asta, nu ii placea nici un gen din tot ce se producea pe scena cenaclului.

Asa este! Abia a astepta sa se produca acel accident ca sa inchida Cenaclul Flacara.

Da, dar proiectul asta cu cenaclul era tot al lui. Nu ziceai ca totul se facea la ordin? Asta era un proiect iesit din tipar, daca nu dadea Ceausecu ordin nu se facea. A vorbit mult Paunescu cu el, i-a prezentat avantajele, dupa aia a dat Ceausescu ordin si a inceput cenaclul.

Da. Era proiectul lui. Doar ca luase amploare si tinerii il urmau pe Paunescu. Eu am fost printre putinii tineri care nu s-a dus la spectacole desi meseria in care lucram, intr-un oras mic, imi dadea posibilitatea sa fac rost de bilete. Doar ca eu nu-i iubeam pe cei ce-i lingeau pe ceausesti. Spectacolele lui Paunescu erau grotesti prin linguseala lui. Cu toatea astea, faptul ca tinerii il urmau pe Paunescu, pentru el devenise o amenintare atat Paunescu cat si cenaclul.

De asta nu avea cum sa se duca Nea Nicu la cenaclu. Era un proiect care ii dadea posibilitatea sa isi faca propaganda in randurile tineretului, dar se facea intr-un spirit prea independent. Putea fi nevoit oricand sa inchida cenaclul, si atunci cum sa ii dea girul lui, mergand la un spectacol?

Asa este! Nu-i prea convenea si atunci i-a pus capat la un incident la care cenaclul n-avea nici o vina.

Http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/analfabetilor.php

Poezia asta, rostita pe scena, il lingea pe Ceausescu?

Mai facea si cate una in care se subintelegea altceva dar ce parere aveti de asta, directa: Trăiască-n sănătate cîrmaciul ţării noastre Celui drept, viteaz şi bun, Ce la ţară ţine, Azi, la Ziua Dumnealui, La mulţi ani şi bine. Celui care pentru om Face tot ce face În contrastul planetar, La mulţi ani şi pace. Celui simţitor la tot Şi pe care-l doare Tot ce-i om şi omenesc, La mulţi ani şi soare. Celui ce iubeşte mult Mintea indrăzneaţă, Pentr-un şi mai viu curaj, La mulţi ani şi viaţă. Celui care e garant Pentru libertate, Întru sfântul drept la ea, La mulţi ani şi toate. Ţării căreia adânc I-nţelese plânsul Pentr-un viitor mai bun, La mulţi ani, cu dânsul. Celui ce-i va înflori Ţării primăvara, La mulţi ani, cu toţi cei dragi, La mulţi ani, cu ţara. Revista „Flacăra", 26 ianuaruie 1984?

Dar asta: Vă mulţumesc Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă, Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou, Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă. Parcă trăiam exilul himeric în pustiu Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine Efectul formidabil al unui trăznet viu Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine. Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos, Aţi deşteptat întreagă speranţa românească, V-au dat strălimpezime durerile de jos Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască. Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor, Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale, Dar oamenii suportă necazul mai uşor Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale. Acest popor doreşte întregul adevăr Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme Nevoie e de oameni, «nu de justificări», Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme. Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod, Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată, Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!» De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns, Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte, Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte. Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti, Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti Şi tot ce e valoare în juru-i să adune. Ce radicalitate în felul omenesc De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă, Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc, De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă. În vremurile grele pe care le trăim Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare, Dezamorsând minciuna, Eroule sublim, Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare. Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem, Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem Care prin sine însuşi falsifică şi minte. Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea, Nu nişte reparaţii la vise iluzorii, Ci radicalizarea lăuntrică şi grea, Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii. Să vină primăvara conştiinţei româneşti, Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii [...] Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou, Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara, Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou, Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou, Să vină Adevărul, să vină Primăvara. Versuri la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986? Si pot sa continui daca vreti.