Toți care au depresie sa răspundă și să spuneți cum este viața voastră? Sunteți mulțumiți de voi? Ce ați vrea sa schimbați? Cum decurge o zi din viața voastră? Lucrați? Daca DA, unde?
Ordonare:
După relevanţă
De mine sunt multumit, nu sunt multumit de soarta mea care nu m-a lasat sanatos.
As fi vrut sa schimb sa nu mai am depresie si anxietate deloc, nu conteaza ca dupamiaza e mai jos.
Pai ma scol pe la 12 ziua putin, apoi mai stau in pat pana la 17-18 ca in perioada aia ma simt mai nasol, apoi mai stau pe forum, de vb cu prietenii, apoi la TV la diverse si apoi pe la 1-2-3 ma culc.
Cam asa decurge o zi.
Nu lucrez.
Si as mai dori sa pot manca oricate Kcal vreau fara sa ma ingras, asta asa ideal.
Deocamdata am eu 63, 5 Kg la 1, 7 m, dar am avut si 90 in 2015.
Si asta as schimba cumva genetica, sa elimine corpul excesul de kcalorii la toilet.
Răspunde
Boala asta e foarte grea mare mirare că nu ești nebun și că ești sănătos
Dar dacă ar fi sa mergi de exemplu într-o fabrică singur și ai ieși din 2 in 2 ore cu colegii ai iniția conversația? Sau ești genul care doar răspunde? Sa fi gen la cantina cu un coleg sau afara din fabrică la o țigară, cafea ai vorbi cu colegii sau nu te-ai simți bine într-un altfel de context? Gen sa te angajezi și să nu cunoști pe nimeni acolo, nimeni sa nu te bage in seamă din colegi, te-ai baga tu cu ei in seamă sau nu ai spune absolut nimic?
Răspunde
Eu discut f deschis cu lumea, nu am absolut nici o problema, intreb, raspund, comentez, etc.
Pot sa incep si eu conversatia, de ce nu?
Nu am de ce sa nu ma simt bine in acel context, din contra, imi place ca am colegi si nu-s singur acolo, si sa mai schimbam vorbe.
Și ce le-ai întrebă dacă ai lucra în fabrica? Despre munca,dar înafara de asta ce alt subiect ai deschide pentru a iniția o conversație? Că eu daca nu scot nici un cuvânt nu mă bagă nimeni în seamă nu înțeleg de ce,când încep să vorbesc de abia atunci vorbesc cu mine și ei între ei. Nu înțeleg de ce eu că un om mai tacut sunt marginalizat,nebagat in seamă,dar alții care sunt la fel de tăcuți sunt băgați de alții în seamă. Ori că arăt a tigan,ori habar nu am de ce! Nu înțeleg de ce un om care e tăcut nu e acceptat așa cum e și e desconsiderat,făcut prost,bârfit,denigrat! Eu cred că avea dreptate neamțul ăla parlamentar că românii sunt de rahat! Și românii și țiganii. Mie a început sa îmi fie scârbă de națiile astea, și cam ar merita rase de pe fata pământului
Văd că cu cât ești mai cuminte cu atât ești mai mult luat de prost,de lache,atunci o sa schimb foaia și o sa devin mega al dracu',că văd că cu bunătatea nu mai merge ești luat de fraier!
Eu mă declar antinationalist,mie nu îmi plac deloc românii și țiganii,ba chiar cred că mai degrabă țiganii te ajuta la greu decât un roman.
Pai vezi!? Cred că asta e cauza depresiei mele,am probleme de comunicare,nu știu să mă fac plăcut,dar că sunt un om cinstit,cu caracter și foarte sincer asta văd că nu mai contează dacă ești asocial,se elimina din prima,nimeni nu mai tine cont de ele,papagalul primează nu contează că sunt mai mult fabulații
Cam așa cum Românii discrimineaza țiganii așa și alții au început pe români să îi marginalizeze,karma nu iartă pe nimeni, eu acum la lucru am văzut cum sunt romanii, sunt exact la fel de gunoaie ca țiganii, personal îmi doresc să dispară națiile astea infecte, chiar daca mai sunt și oameni faini și valoroși dar aia sunt extrem de rari
Pai e f simplu, deschid subiect care ma intereseaza si vad cum se continua, de ex ce parere are de jocul x, de calculatorul x, de anume procesor, biciclete masini.
Sau "ce parere ai de ce e acu in Ukraina? Cine crezi ca e vinovat?".
"Ce parere ai de femei, de barbati, de relatii?".
Si tot asa, gasesc eu de vorbit, si vad cu care ma compatibilizez de acolo.
Nu prea. Păi ma duc la munca, vin acasa, mananc, comunic cu familia si ma joc la pc.Btw sunt ospătar. Dar tu?
Sunt bine 
Ma cam enervează ca am multe ganduri negative, dar e bine per total.
Am inceput sa lucrez mine si la ce vreau. Nu am mai suportat sa stau cu ai mei si m-am mutat singur la o garsoiera. Lucrez, am bani, imi gatesc si practic, mi-am dat un scop vietii. E misto sa stai singur. Fara colegi sau parinti. Poti sa stai gol in casa 
O sa merg la terapie in curand. Mi-am scris pe o foaie ce vreau sa fac si sper sa actionez. Problema mea e ca sunt inteligent, dar lenes. Insa stiu ce trebuie sa fac. Doar sa o fac
O sa fie bine. Prea mult timp a fost greu, dar va fi bine. Voi face eu sa fie
Nu mai fumez iarba m-am lasat.
Am renuntat la niște prieteni si mi-am schimbat numarul.
Mi-am pus in plan sa ma izolez o vreme si sa o iau de la zero.
Voi strange niste bani si ma voi interesa cum sa fac o afacere mica. Sper sa fau gata lista de lucruri de facut. Sper sa ma apuc si de muzica, dat fiindca am tot scris versuri, dar nu am facut nimic cu ele. O sa fiu bine. Dupa atata timp, e cazul.
La tine cum e Zeno?
Lenea e in unele cazuri e mai gravă decât depresia, mă tot întreb dacă nu o fi o boala lenea asta că și la mine e omniprezenta deși m-am angajat, dar sincer nu știu cât rezist că e greu programul de lucru, trei schimburi și câteodată 8 ore câteodată 12
E bine daca ai renunțat la iarba, aia îți lua motivația deși te făcea să te simți bine
Eu una mi-as dori sa nu mai am parte de necazuri o vreme, ca sa pot sa imi recapat energia de a le infrunta pe viitor. Si mi-as petrece timpul mergand la psiholog ca sa pot sa trec peste toate, fiindca nu numai ca am depresie, am si anxietate.
De când a apărut pandemia ai probleme sau dinainte? Nu te oprește nimeni sa nu vizitezi in psiholog
Scuze că te întreb dar ce necazuri ai avut? De ce zici că nu mai ai energie? Ești tânără totuși...
Am si probleme financiare. Faza e ca nu mai merg la scoala, si aici e baiul, ca macar acolo aveam pe cine sa vad. Dar acum, cica avem probleme financiare, fiindca chit ca imi trimite tata bani din strainatate, mama are schizofrenie si imi zice sa ii dau banii mei pe platiile ei lunare sau cam asa ceva. Zice ca tata nu si-ar mai permite sa ii trimita ei bani, but for God sake, eu cred ca are, fiindca el locuieste la casa cu o curte imensa, si-a si facut piscina, si gandeste-te ca mai si are animale (un caine, 16 gaini si 4 cocosi) iar acum se gandeste sa ia si gaste. Dar mama a renuntat la medicamente de anul trecut pentru boala ei mintala, si e foarte agresiva cu mine daca nu fac ce imi spune (cand nu a avut o zi proasta urla la mine ore in sir, iar cand are o zi proasta ma plesneste pe obraz pana cand e rosu), iar daca imi zici sa ma mut, am avut 3 relatii, si niciuna n-a functionat. Dar din fericire, nu foarte glorioasa, stau cu taica-miu in strainatate acum, si stau singura in casa toata ziua incercand din rasputeri sa invat limba din tara lui. Dar nu voi mai suferii cat de curand, ca mai am putin si invat limba, si ma voi angaja cat de curand. Banuiesc ca orice suferinta are un sfarsit.
Nici singurătatea nu e buna că poți să înnebunești, știu că mai bine singura decât cu oameni toxici dar crede-mă că o poți lua pe arătură de la singurate, ți se atrofiază creierul, sau mă gândesc că și prieteni, prietene cu care sa ieși? Sau ești de fel o persoana solitara?
N-am spus ca imi pica bine ca sunt singura, sunt de acord cu tine, dar, daca stau cu mama in Romania voi innebunii fiindca nu pot fi eu insami cu ea, si daca stau singura in strainatate cu tata pot innebunii. Dar vorbesc cu familia mea pana cand se intoarce tata de la munca.
Da maica-ta e nebuna rău,bine că ai plecat de acolo,scuze că spun așa dar părinții distrug in multe cazuri viața copiilor,și mie mi-a cam distrus puțin că nu prea mă pot integra la locul de munca cu colegii sau in general,nu știu cum să remediez asta, părinții mei se băteau de fata cu mine rău și consumau abuziv alcool, sigur de la părinți trebuie sa fie de sunt așa, tu o luai randeaua daca mai stăteai acolo, oricum cred că ești afectată din cauza ei psihic. Dar prieteni nu ai nici dincolo nici în tara?
Nuprea, sunt considerata o ciudata care nu se poate integra. Aici in Romania am doar 2 prietene, iar in Italia am mai multi. Si tatal meu a avut tatal abuziv, o batea pe bunica si pe tata si fratii ei. Dar nu orice bataie, ci una agresiva rau, pana in punctul cand aveau umflaturi nu doar vanatai. Iar tatal meu a tulit-o de acolo inca de la 16 ani si nu s-a mai intors niciodata. Ma bucur enorm ca el nu a ramas cu traume psihologice mari. Atata doar ca poate sa-si elimine frustrarile intr-un mod nuprea placut. Adica incepe sa se supere pe cea mai mica greseala pe care o fac, slava cerului ca nu e asa tot timpul. Odata la mult timp, acum realizez ca e cu mult mai bine sa stau in strainatate cu tata decat cu mama. Nici surorile mele mai mari n-au avut parte de o viata prea fericita. Dar au apucat sa scape si ele de necazuri.
Oare din ce cauza nu ne putem integra?
Cel mai probabil pentru ca noi ne consideram asa. Daca noi avem o stima de sine scazuta, altii o vor simtii. Chit ca imi este foarte greu s-o spun, o fac oricum. Mie mi-e frica sa imi cresc stima de sine, fiindca mi-e frica sa nu scot la iveala o boala mintala, iar apoi sa nu imi dau seama de ea si sa fiu pusa pe medicamente psihiatrice si mai mari.
As schimba doar un lucru... oamenii care ii credeai de treaba au facut sau au zis ceva care a fost grav sau te a jignit trebuia sa stopez oricefel de legatura sau interactiune cu ei... poate ca azi eram fericit fara alte detalii
Da la cine te aștepți mai puțin te dezamăgește
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
