Personajul principal al operei este Oltul-martor al devenirii in natura si in societate. El este privit atat din perspectiva realista si imediata, cat si din unghi de vedere fantastic si simbolic. In viziunea autorului, Oltul este element al naturii care initiaza in tainele ascunse ale vietii si are menirea de a semnifica insasi existenta laolalta a geologicului cu umanul. Cele sapte trepte ale Raului sant etape existentiale si vami ale cunoasterii si aventurii sale cosmice. Compozitional, romanul sta sub semnul unei arhitecturi solid articulate, in fiecare treapta, schimbandu-si decorul si atmosfera, este o noua fata a lumii vazuta de Olt in trecerea sa prin viata. Treptele vietii Oltului, precizate ca titluri de capitole distincte, aseaza viata Raului sub semnul "Coloanei Infinitului", sugerand parca nu numai deschiderea spre marile inaltimi, ci si nostalgia timpului ireversibil. I-Oltul izvoraste din Halmasul Mare sau trepta minerala a existentei lui; II- Oltul se indreapta spre miazazi sau treapta vegetala a existentei lui; III- Oltul se intoarce spre miazanoapte sau trepta implinirii totale; IV- Oltul strabate Ardealul spre apus sau treapta vietii spirituale; V- Oltul strapunge Carpatii sau treapta marii istorii; VI- Oltul traverseaza campia sau treapta linistitului amurg; VII- Oltul se varsa in Dunare sau treapta intoarcerii in Cosmos. Titlurile capitolelor din interiorul acestor parti-trepte de viata si de constructie arhitectonica-vizeaza predilectia pentru concentrare metaforica si simbolica si tradeaza vocatia grandiosului si a sublimului din reportajul lui Geo Bogza. Exemplificam in acest sens cu urmatoarele titluri: Deasupra oceanului de munti; Ca un vis urias al lumii; Oltul coboara asupra lumii; Calea lactee a satelor; Munca si poezie la picioarele Muntilor Fagaras; Oamenii muntilor si ai campiei stau fata in fata etc.
Viata Oltului este aceea a unui om in lupta cu sine, in amplul proces al devenirii sale. Umanizat, Oltul are o menire precisa in lume si este silit sa infrunte greutati, sa sparga cu energie stancile, sa traiasca momente de oboseala si apoi de liniste. Erou de epopee, Oltul se naste, simte, gandeste, isi face iluzii, are si deziluzii. Se lupta cu barbatie pana cand intra in imparatia somnului integrandu-se circuitului cosmic, caci "toata cartea e un lung poem al luptelor lui biruitoare cu piatra, cu inegalitatile si surprizelor reliefului; raul simte si gandeste, fiindca se naste, e tanar si matur, ia initiative si risca, castiga batalii apoi oboseste si moare, ca o fiinta uriasa care si-a implinit un destin".
In drumul sau prin viata, Oltul, personificat, se intreaba de rostul lumii pe care o strabate si priveste cu nostalgie, asemenea omului, desfirarea timpului, de la "singuratatea de pe crestele muntelui unde a aparut, pana la asprele singuratati, orizontale ale marilor ape" din oceanul Cosmic. "Din monografia unui rau, cum se anunta, "Cartea Oltului" sfarseste prin a fi o meditatie grava despre destinul unei umanitati. Fiinta Oltului se naste din colaborarea intregului unuvers si din elementele fundamentale ale materiei. Biografia raului se realizeaza prin alternanta permanenta intre panorama grandioasa a peisajului si fluxul vietii omenesti.
Oameni si locuri apar in "Cartea Oltului" intr-o conexiune organica, in cadrul unei realitati istorice, statornicita printr-o civilizatie straveche. Deasupra Halmasului Mare sw afla "punctul geografic incarcat de poezie, istorie si mister" din care Oltul porneste in lume. Infruntand asprele singuratati "verticale" si groaznica furtuna de pe varful Calul, Oltul coboara prin gura cascadelor si-si aduna apele, pregatindu-se de marea intalnire cu oamenii. Prima asezare omeneasca este Mina de arama de la Balan, veche de o mie de ani. Martor al existentei materiale si spirituale a locuitorilor de pe malurile lui, Raul cunoaste istoria locurilor, obiceiurile si datinile impamantenite aici, la sat si la oras. Lumea africana a caramidariilor de la Aita Mare, carierele de bazalt de la Racos, dar mai ales indeletnicirile si portul oamenilor din Tara Fagarasului sant pagini de poezie adevarata ce razbate in cantecul muncii indarjite. Traversand marile cetati de piatra ale Carpatilor, in perioada deplinei maturitati, Oltul strabate spatii istorice si sociale, abandonandu-se in voia campiei absolute si pregatindu-se cu intelepciune pentru intrarea in Nirvana. "Poem al emotiilor geologice, un imn al apei, pietrei si stihiilor, al vegetatiei si al pamantului". "Cartea Oltului" este un poem al demnitatii umane, scris in acorduri solemne si grave. Coborand in istorie si folclor, in legenda si mit, autorul ofera imagini care vorbesc despre bogatia spirituala si despre frumusetea morala a locuitorilor acestor plaiuri stramosesti. S-a spus despre Geo Bogza ca nu este un descriptiv ci un fantast ce contempla peisajul, convertindu-l in muzica, intr-o adevarata simfonie a destinului. Ceea ce creeaza impresia de grandoare si sublim in stilul lui Geo Bogza este limbajul metaforic si simbolic de intensa vibratie lirica. Personificarile mitologizante si predilectia pentru hiperbola si comparatie cu sens hiperbolic, fraza ampla, arborescenta, cu unduiri ritmatice, frecventa superlativului si a termenului neologistic confera operei vigoare si originalitate graitoare.