Urgent! Imi puteti spune si mie unde pot gasi legenda Cetatii Neamtului? Am cautat-o peste tot si nu o gasesc. Sau daca o stiti, mi-o puteti povesti? Ms:*
Ordonare:
După relevanţă
Restaurarea domniilor pământene în anul 1834 a dus şi la primele măsuri de protejare a cetăţii. Mai multe acte domneşti, adresate ispravnicilor de la Neamţ, cereau protejarea zidurilor cu gard şi punerea unui supraveghetor. Încă de acum cetatea se consideră, pe drept cuvânt, "un monument al pământului ce purure să aibă privegheri a să păstra în starea în care acum să găsăşte şi spre nerăsipirea ei în viitorime". Mihail Sturza (1834-1849), ca un om cult ce era şi un mare iubitor de istorie, a apreciat la justa sa valoare monumentul. Nu întâmplător, în timpul său s-a amenajat şi poteca de urcare până sub cetate.
Starea cetăţii, spre mijlocul secolului trecut, ne este reliefată de desenele lăsate de pictorii M. Bouquet şi R. Kauffmann. O preţioasă informaţie narativă o datorăm călătorului austriac Iulius Edel, care arată că accesul la ruini se face pe un drum în zig-zag... castrul are forma unui patrulater... care în cele patru colţuri au turnuri din care se păstrează creneluri.
Intrarea principală se află în partea de est, unde se văd încă patru piloni, care serveau pentru pod de acces. O altă intrare se află în partea de nord. Această parte aflată pe povârniş este cea mai slab apărată, de aceea mai întărită decât celelalte cu un parapet cu trei bastioane... În interior au fost încăperi cu boltă, din care se văd urme de ziduri... Acum toate dărâmăturile din interior sunt acoperite cu vegetaţie.
Ulterior, ruinele cetăţii au fost folosite, probabil, ca loc de popas pentru haiducii ce hălăduiau prin pădurile Neamţului de frica poterelor domneşti, aşa cum au fost Leondarie, Chetraru, Florea şi, mai apropia de noi, Pantelimon.
Cu timpul, ruinele Cetăţii Neamţ, ca şi zidurile altor monumente, au devenit un simbol de la care s-a primenit iubirea de ţară în perioada de redeşteptare naţională a poporului român. Cu câtă mândrie scria Manolache Drăghici, că Cetatea Neamţ "numai în două rânduri s-au biruit, odată de către turci supt stăpânirea lui Soliman sultan şi al doilea pe vremea lui Sobietschie craiul". Astfel s-a permanentizat legenda despre invincibilitatea cetăţii.
Spre Cetatea Neamţ s-au îndreptat gândurile lui Gheorghe Asachi, care a încercat o reproducere picturală a acesteia, Mihail Kogălniceanu – prezent printr-o bogată activitate economică şi culturală în zonă, sau Dimitrie Bolintineanu, care vizitând cetatea la 1857 a scris inspiratul poem Muma lui Ştefan cel Mare.
Deosebit de grăitoare sunt consemnările unor scriitori de prestigiu, precum:Costache Negruzi– glorificatorul luptei curajoase a plăieşilor nemţeni, George Sion, Nicu Gane, Ion Creangă – care privind cu mintea sa de copil vedea cetatea de peste apa Ozanei "îngrădită cu pustiu şi acoperită cu fulger", a neobositului călător prin munţii Neamţului – Calistrat Hogaş, care extaziat în faţa priveliştii măreţe vedea cetatea "nemişcată şi gânditoare... martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute". Alexandru Vlăhuţă, lăsându-se furat de visare, rememorează una din paginile cele mai glorioase din trecutul cetăţii – vremea lui Ştefan cel Mare, aşa cum au făcut şi George Coşbuc, Gala Galaction sau Mihail Sadoveanu.
De asemenea, pe ruinele Cetăţii Neamţ a visat la zile mai bune marele nostru istoric Nicolae Iorga, ale cărui cuvinte rămân în actualitate:
mâine poate, când iubirea pentru trecutul nostru va fi mai mare şi se va arăta în felul ce se cuvine, comorile îngropate vor ieşi la iveală, dezvăluind mai bine cultura vechilor timpuri".
În anul 1866 Cetatea Neamţ a fost declarată monument istoric. Lucrările de reconsolidare a zidurilor, efectuate între anii 1968-1972, sub conducerea cunoscutului arh. Ştefan Balş, au urmărit conservarea şi menţinerea monumentului aşa cum este, fără reconstrucţia părţilor dispărute. Din lipsa unor informaţii sigure, s-au executat doar unele terase necesare vizitării în bune condiţii a acestui iubit obiectiv istoric.
Anual, cetatea este vizitată de zeci de mii de turişti de pe toate meleagurile româneşti şi nu numai, iubitori de istorie şi de frumos, fiind unul dintre principalele puncte de atracţie turistică din zonă.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul luptelor pentru tronul Moldovei şi a războaielor turco-polone, Cetatea Neamţ a devenit un obiectiv foarte căutat, constituind un loc potrivit de refugiu.
Astfel, în timpul campaniilor lui Constantin Şerban Basarab, care a încercat mai întâi cu ajutor din Transilvania şi apoi de la cazaci să ocupe tronul Moldovei, la cetate s-au refugiat mulţi boieri şi feţe bisericeşti.
Într-un document din 23 ianuarie 1661, care se referă la vânzarea unui pomet de sub Dealul Boiştei, apar: Iftimie Boţul pârcălab de Neamţ, Simionică şoltuzul târgului, Hanoş vătaful de puşcaşi de la cetate şi egumenul Ioan de la mănăstirea din cetate. Din alt document, emis tot la cetate, în luna iunie a aceluiaşi an, aflăm că din cauza războaielor care s-au purtat prin aceste locuri, oraşul s-a depopulat şi "s-au tămplat de au fugit alţi oameni din târgu Neamţu", întrucât cei "rămaşi doar cu sufletele" au fost obligaţi să plătească dările şi cisla pentru cei fugiţi.
Răspunde
eu as vrea un rezumat pe scurt la george cosbuc-cetatea neamtului max.10 randuri plss 
-
anonim_4396 întreabă:
26 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
