...stiu ca o sa sune ciudat, dar intr-un fel, de abia astept sa mor !
"Moartea", este momentan singurul "lucru" pe care nu l-a descoperit nimeni (in sensul sa o si poata impartasii celorlalti)... practic, este misterul misterelor !
Orice doresti sa aflii legat de viata, o poti face intr-o viata de om (era o vorba ), dar daca doresti sa aflii mai mult, ai avea surse, sau cea mai buna ar fi experienta?
Stii cum explica cineva moartea? Am vazut intr-un film: "moartea este ca atunci cand un vapor se indeparteaza pana cand depaseste limita la care el poate fi vazut... astfel, inseamna cumva ca vaporul a incetat sa existe, sau doar nu mai este vizibil?"!
Eu vreau sa cred (inca nu sunt sigur, si nu vad cum as putea fi vreodata, eu sau altcineva ) ca moartea este doar un alt plan al existentei noastre, plan care nu ne mai ia in considerare ca "suflarea din materie", sau macar nu in aceeasi "materie" !
Intocmai ca si vapoarele, eu cred ca noi vom continua sa existam si dupa ce... ne tradeaza corpul .
Stiu ca suna aiurea sa spun ca de abia astept sa mor, dar este una din experientele la care ma gandesc cu drag (nu moartea in sine, ci experienta prin care trecem in momentul respectiv), ci nicidecum cu frica, teama, anxietate, furie sau mai stiu eu ce alte sentimente negative!
Este doar un alt pas al evolutiei noastre!
Stii ce inseamna "seez the moment?" Intr-o traducere libera, inseamna "traieste clipa".
Ce faci cand te urci la volan in ideea de a ajunge la o destinatie "peste mari si tari"?
Te urci in ideea ca si ajungi, nu in ideea ca o dea tirul peste tine, o sa intrii in primul stalp de curent sau in primul cap de pod, si ca urmare "te vei sfarsii" inainte de a ajunge...
Acum, stii cum vad eu treaba? Daca esti optimist in timpul vietii, vei fi optimist si in privinta mortii...
Iti recomand un film, numit "The Secret"! Cu toate ca este putin "imbogatit", ideea este foarte adevarata: gandurile bune genereaza situatii bune, iar cele mai putin bune, presupun ca deduci singur ce anume genereaza !
Singurul lucru de care ma tem este ca inainte de a muri, nu voi fi experimentat destul ceea ce imi permite corpul sa experimentez... si eu oricum sunt putin "avid" de nou, de cunoastere, de intelegere... si partea mai putin buna dar totusi adevarata este regasita in ideea urmatoare: "cu cat inveti/cunosti/acumulezi mai mult, cu atat iti dai seama ce putin sti/cunosti/ai"!
Mai este o vorba: "omul, cat traieste, invata" !
Acum, fa tu calculul: daca continui in "halul" actual, o sa stiu o multime atunci "cand va veni vremea"... si totusi imi voi da seama ca ar mai fi fost atat de multe de facut/aflat/cunoscut/simtit/vazut/etc... si imi va parea rau pentru ca nu voi apuca si acele experiente!
Asadar, cred ca ma duc undeva unde sa nu "ma loveasca" informatia, ca sa mor linistit macar, cand o veni vremea !
(Nu am incercat sa fiu macabru ... cu toate ca poate am reusit ! Esential ar fi sa evidentiezi caracterul comic al mesajului meu )
Da, imi este foarte frica deoarece nimeni din cei care nu mai sunt printre noi nu s-a intors sa ne spuna cum este si sincer nu cred ca exista viata dupa moarte.Asta este parerea mea.
Imi este frica doar pentru ca 1.am pacate si 2. exista putin teama de necunoscut dar realizez ca moartea este o etapa fireasca si obisnuita a omului prin care toti trecem la un moment dat important este ce ai facut in viata aceasta si ce ai realizat, daca ai zambit, ai facut oameni sa zambeasca si ti-ai ingrijit intelectul si sufletul.
Nu imi e frica de moarte, ci de chinurile ei! Ce sa existe dupa, poate locul de odihna al sufletului, o stea micuta in marele Univers!
Mie imi este frica sa nu ajung in IAD. Cred in existenta lui Dumnezeu, dar nu actionez in consecinta. Adica, cand fac ceva bun sau rau nu ma gandesc la Dumnezeu si la ceea ce s'ar intampla dupa. Ma gandesc doar sa fac acel lucru.
...si nu stiu daca e bine sau nu.
Nu. Moartea este un proces la fel de firesc ca si nasterea. Personal o privesc ca pe o eliberare. Din ziua in care ne nastem, incepem sa murim! De aceea si trebuie ca viata noastra sa fie una implinita - nu ma refer la vile si masini de lux - ci la acumulare de armonie interioara si pace in suflet, pentru ca in final sa putem spune "a meritat!".
Moartea nu este decat un portal de trecere din planul existentei materiale (fizice) asa cum o cunoastem noi si o denumim drept "viata" in cel superior, al spiritului, sub forma de energie. Dar asta nu inseamna ca noi incetam sa existam! Spiritul nostru continua sa traiasca. Scopul vietii este moartea ca inceput intr-o alta stare a constiintei, acesta e adevarul!
Ca noi am fost indoctrinati sa ne temem de necunoscut si implicit de "moarte" - asta e alta poveste!
Omul este singurul mamifer ce stie ca va muri si refuza totusi sa creada. Cu toate acestea, pe masura ce omul avanseaza in varsta, se instaleaza o anumita indiferenta fata de acest aspect.
Imi e frica cel mai frica mi-e ca nu mai exista nimic nu pot pricepe cum sa nu mai fiu prefer sa fiu fantoma sau sa traiesc in alta lume.nicidecum sa nu mai fiu deloc. ma gandesc des de si sunt inca copil pentru ca viata i asa de scurtacopilarie-adolescenta-tinerete-maturitate-batranete-moarte.Prea scurt
Nu că mi-e frică, mi-e groază. Mă îndoiesc des de existenţa lui Dumnezeu şi după aia îmi pare rău că am gândit aşa. Dar totuşi, nu prea cred în viaţa de după moarte, în spirite sau alte de astea.
Răspunsurile pe care ni le oferim diferă în funcţie de satisfacţia vieţii de până în prezent, de speranţa cu care ne înzestrăm viaţa şi viitorul. Deasemenea credinţa într-o anumită religie ne influenţează răspunsurile şi aşteptările legate de moarte. În lumea hinduşilor moarte este privită ca împlinirea karmei, a destinului sufletului, atman sau esenţa vieţii care se manifestă într-un cerc de veşnice naşteri şi renaşteri prin reîncarnare sau repetare a vieţii. În religia creştină moarte este dincolo, în viaţa de apoi în care spiritul sau duhul este invitat la veşnicie în Rai sau în Iad în funcţie de păcatele săvârşite în timpul vieţii de pe pământ.
Toate fiinţele sunt înzestrate cu un instinct de autoconservare şi supravieţuire, dar pe lângă acestea, omul este înzestrat şi cu capacitate intelectuală făcându-i astfel dureroasă conştientizarea faptului că într-o zi va muri.
Este incontestabil faptul că, într-un anumit sens, oamenii nu îşi acceptă niciodată cu adevărat moartea. Ea este mereu negată în favoarea speranţei de supravieţuire.
Daca mi-ar fi frica de moarte, as traii cu frica toata viata, sperand sa nu patesc nimic, sa nu ma lovesc, si altele... Deci mie unul nu imi este frica de moarte. Cea mai mare frica a mea este durerea nu moartea.
Mi-e frica doar de ceea ce as lasa in urma. Mai rau, mi-ar fi frica sa mor si sa NU las nimic in urma.
In ceea ce priveste viata dupa moarte, nu cred ca exista.
Buna! Nu, mie una nu imi este frica. Desi sa stii ca de multe ori m-am gandit unde o sa ajungem dupa ce murim cred ca multa lume se intreaba asta...adevarul este ca moartea este o enigma care dupa parerea mea nici daca ai intreba un preot ce este intr-adevar moartea nu ar stii sa iti raspunda cum trebiue Eu incerc sa imi traiesc viata din plin fara sa ma gandesc ca intr-o clipa ar putea sa se sfarseasca tot si nici nu ma-si teme de asta...
Sincer, nu. Sunt mult mai multe persoane dragi care s-au dus decat cele ce au ramas. Mi-ar parea rau de durerea pe care as lasa-o in urma.
Mie nu imi este. Dar asta poate pentru ca nu am fost pus fata in fata cu ea. Banuiesc ca este fain si dupa, de ce nu?