Va plac muntii? De ce credeti ca oamenii, unii dintre ei, aleg sa-si riste creierii urcand in conditii incredibile pe cei mai inalti munti? in fond, alpinismul nu-i asa cunoscut incat sa te faca VIP imediat ce-ai coborat de la un 8000m.si nici banos nu cred sa fie.cine sa te plateasca si de ce ca sa te vada cocotat intr-o poza?! ca la peste 8000 si aparatul de filmat ingheata, deci de fime nu prea poa sa fie vorba.
Altu-i secretul, dar care? teribilism? nevoie de a-ti invinge limitele, dar cum vine asta? sau dileala? poate auto-razbunare pe o identitate marunta si nevoia de a te sui la propriu in varf? masochism? sindromul Sisif, poate?

La fel de bine putem întreba ce căutau nebunii ăia pe Lună, golindu-se de conţinut în propriile costume, ştiind că între ei şi Univers sunt doar cîţiva centimetri de material. Dacă toţi oamenii ar fi gândit aşa, am mai fi probabil încă prin Africa frecând două beţe ca să aprindem focul.

Sunt total in dezacord. Imi plac muntii, dar nu prea ma pot lauda ca i-am cutreierat. Am doar vreo 2-3 varfuri la activ, si alea micute.
Secretul? Aerul rece, curat de munte, nevoia de miscare, spiritul de grup, de turma, placerea de a te afla in padure si de-a sta in preajmea animalelor diferite fata de cele din curtea omului. Am un coleg care se duce singur la munte cate un weekend si urca pe munti. Nu-i teribilist deloc, nu vrea sa fie vedeta. Nu e nici nebun, n-are o identitate marunta si chiar e-un tip f descurcaret. Sindrom Sisif? Ce conceptii!
Fiecare om are o placere. Asa cum mie-mi place s joc fotbal iar altii nu inteleg de ce atata valva cu acest sport, asa cum mie imi displace baschetul si nu inteleg de ce e asa de jucat de americani, asa si ei au placerea lor, si aceea de urca pe munte. Iti iei un bidonas de apa rece, 2-3 sandwichuri, un rucsac in spinare si da-i bice. Iti da acea stare de spirit care te face vanator, drumet, turist, calator, aventurier sau cuceritor. Si-n primul rand, vezi cu ochii tai ce bogatii prezinta tara ta, treci stadiul de poze si vederi. Sa privesti de pe munte, de pe varful lui, sa vezi ce fel se vede de sus imprejmuirile, locurile, arhitectura caselor si-a pozitionarii orasului(splendida imaginea de pe Tampa asupra Brasovului).
Sa sufli alt aer decat cel obisnuit, sa atingi zapada in mijlocul verii, sa vezi cum brazii bogati te acopera, sa strabati serpentine pietonale, sa urmaresti veverite ti se pare putin? Ti se pare chiar a Sisif aceste lucruri?

Pentru ca nimic nu se compara cu senzatie aia de liniste ce ti se asterne in suflet cand vezi cum s-a pastrat peisajul intact atat de mult timp.Inchizi ochii si treci in revista momentele placute si ti se pare ca trec ore intregi, cand de fapt se scurg minute. E un sentiment minunat pe care putini il inteleg, dar nu condamn pe nimeni fiecare cu pasiunea lui.Eu una nu m-as vedea lenevind pe plaja, si balacindu-ma in alge verzi de atunci cand iesi din apa incep sa planga copii mici si sa zica:Uite-l pe Bau-Bau

Îmi place muntele. E liniştit. Oamenii care merg pe munte nu caută admiraţie sau bani. Merg acolo ca să se recreeze şi ca să stea cu ei, să se regăsească. Muntele înseamnă sănătate. Cei care se urcă pe munte o fac şi petru a îşi menţine sănătatea şi condiţia fizică. Dacă te referi la căţăratul cu coardă (dar din întrebare nu s-ar deduce asta) zicea cineva că îţi dă o senzaţie extraordinară când ajungi în vârf. Te simţi deasupra lumii.

E frumos! nu sa iti invingi limitele, nu sa fii VIP.
Este frumos! nu cred ca intelegi acest cuvant.

Odata ce lasi interesele deoparte si gandesti liber o sa intelegi ce frumos este muntele.

Da...nevoia de a'ti invinge limitele, ambitie, nevoia de adrenalina si poate satisfactia ca ai facut ceva ce nu pot toti.fiecare cu pasiuniile lui

Ceva ce nu pot toti? origami sau traforaj sau chirurgie sau altceva care sa nu-ti puna viata in asa hal de pericol. pasiune pasiune dar de ce spre lucruri atat de riscante? si nu crezi ca sunt cam egoiste? faci ceva doar pentru tine, in fond cui foloseste ca alpinistu X si-a rupt gatul in Nepal? poate doar groparul sa castige ceva din asta. Sau nu-i asa?

Si de ce sa foloseasca cuiva ca eu mi-am rupt gatu' pe muntele x sau y din moment ce eu fac chestia pentru mine? E si asta o pasiune ca oricare alta... gen bungee jumping, parasutism sau altele la fel de periculoase. Suntem diferiti deci avem pasiuni diferite. Daca mie imi place muntele de ce sa stau in casa si sa crosetez?

Eu nu cred ca ai dreptate...fiecare face ce vrea cu viata lui.Plus ca alpinismul este un sport.Sunt exploratori care au adus beneficii omenirii ca sa numai zic ca unii alpinisti(cei care sunt de meserie)salveaza destule vieti.

Tinere, ai auzit proverbul cu"fiecare cu demonii lui"? Nu-i nici teribilism, poate un pic din a-ti invinge limitele dar si adrenalina la maxim.Tot cum nu-i poti tu intelege tot asa nu inteleg nici eipe unii care da numai pe clape in siguranta pe scaun.Motivul? O existenta total diferita tinere.

Fac parte din echipa de filmare a unui documentar despre un alpinist si vreau toate fetele medaliei, d`aia am intrebat.
si vin din nou si intreb:unii se scufunda altii urca. Dar mama lor ce zice? cat de ok este sa te golesti de continut la 8000 m, punandu-ti toti dragii cei mai dragi sa te astepte acceptand:daca asa ii place lui atunci bine! nu-i egoism sa te gandesti doar la pasiunea ta? sau poate ca o fac pentru ca umanitatea sa urce in capul ei inca o treapta pe scarea evolutiei spirituale bla-bla-bla?
ce spuneti de intrebarea asta? nu cred in ea dar e prea provocatoare ca sa n-o pun.

Dragii mei, zau, prea o luati personal! unele intrebari pot fi puse de dragul jocului, ele au solutia deja dar impreuna putem demasca un anumit tip de discurs, pagubos, incomplet sau fara logica.De dragul acestei teme frumoase legata de munti am repetat o intrebare incitanta, pe care o gandeste o intreaga categorie de oameni, si pe care am gasit-o scrisa mare intr-un ziar central.
raspunsurile voastre mi-s de folos!

Mergeam si eu pe munte in studentie, nu la 8000 de m , dar oricum. Sa ajungi acolo, sus, e ceva incredibil, nu poti descrie. Si nu mergeam pentru poze, nici sa ne laudam, ci doar pentru senzatia aia. (si bauta si cantarea la foc in fata cortului de dupa ). La un film de ce te uiti? (chiar si la unul care-ti lasa un gust amar?). E un stil de viata, de care-mi amintesc cu drag, dar la care am renuntat de cand am copii. Atunci nu ma gandeam la riscuri.

Sau pentru divertisment. Si bine punctat, groparul ar avea de castigat , nu e chiar asa de egoist pana la urma