| anamaria_6986 a întrebat:

Va rog, explicati-mi si mie cum este cu antiteza asta.Ce inseamna, unde si cand se foloseste, definitia ei si vreau cateva exemple sa pot intelege.

Răspuns Câştigător
| Me29 a răspuns:

De ex: ai o opera literara iar in aceasta opera ( sa zicem un basm) ai un personaj bun si unul rau. Ele sunt in antiteza deoarece apare opozitia dintre sentimentele lor, actiuni, caracter, elementele definitorii etc. Un alt exemplu ( sa zicem o poezie) in care apare antiteza dintre trecut si prezent. Eul liric vorbeste in primele strofe, despre iubita, la trecut si zice ca ea il iubea si cauta apropierea de el, pe cand el o trata doar cu urma de simpatie si atat. Iar apoi in urmatoarele strofe se raporteaza la prezent unde simpatia pentru fata se transforma in iubire insa prea tarziu deoarece ea este cea care il priveste acum doar cu simpatie.Aici apare antiteza dintre ceea ce a fost si ceea ce este.
In mare antiteza este o figura de stil ce marcheaza opozitia dintre personaje, obiecte, intamplari, trecut-prezent, bine- rau, frumos- urat etc. Uite alte doua exemple care sper sa te ajute :1) Ea un înger ce se roagă — El un demon ce visează;
2)Ea o inimă de aur — El un suflet apostat...

3 răspunsuri:
| BlackStar27 a răspuns:

Deci, antiteza este atunci cand doua personaje sunt descrise cam asa : cainele este destept pisica este proasta. Ioana este urata Ana este frumoasa. Adica sunt antonime. O persoana e cumva iar cealalta persoana e chiar inversul primei persoane. Ai inteles?

| anamaria_6986 explică:

Va multumesc tuturor!

| AnneAnna a răspuns:

Antiteza este punerea faţă în faţă a două situaţii, idei, sentimente sau portrete care se contrazic prin caracteristicile lor, unele fiind pozitive, altele negative, ca în perechile: bun -rău, frumos- urât, cinstit -necinstit, curajos -laş, bogat -sărac, fericire - nefericire, bucurie-întristare etc.

Exemple: „ea bogată, eu sărac, ea curtenită, eu izgonit şi dispreţuit,- ea slabă, mică şi palidă, eu voinic, mare şi rumen [...]" (B. Delavrancea, Linişte);

„Ea un înger, ce se roagă - El un demon ce visează;/ Ea o inimă de aur / El un suflet apostat,/ El în umbra lui fatală / Indărătnic răzimat, - / La picioarele Madonei, tristă, sfântă Ea veghează" (Mihai Eminescu, înger şi demon).