ASEMĂNĂRI
„Islamul este, în mare parte, inspirat din iudaism (ceva mai mult) şi creştinism (mai puţin). De aceea, ambele sunt fundamentate pe scrieri sfinte: Biblia şi Coranul, împărţite oarecum asemănător. Biblia conţine mai mulţi autori, pe capitole şi versete, iar Coranul vine din cer, având doar un autor divin, fiind împărţit în capitole şi versete. Divinitatea este monoteistă, dar denumită diferit: Dumnezeu sau Allah, care are câteva atribute comune: Creator, Iertător, Milostiv, Restaurator, Atotţiitor. Se vorbeşte despre profeţi (Adam, Noe, Avraam, Moise) şi despre Fecioara Maria. Mai există învăţătura despre îngeri, care au misiunea de a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. În islam căpetenia îngerilor este Gabriel, care aduce Coranul, însă în creştinism aghelologia este mult mai bogată, existând nouă cete îngereşti şi mai mulţi Arhangheli cunoscuţi (Mihail, Gavriil, Rafail, Uriel). Pomenirea celor morţi din creştinism se regăseşte şi în islam, existând practica înhumării în morminte. De asemenea, există şi credinţa despre Antihrist, Judecata şi viaţa viitoare, chiar dacă raiul islamic este mult mai senzual şi materialist. Ambele religii au un sistem de legi morale bazat pe porunci, fapte bune şi fapte rele, precum şi pe o luptă spirituală a omului pentru desăvârşire. Credinciosul este chemat la mărturisirea credinţei prin simboluri ale credinţei (12 articole in creştinism, 6 in islam) şi la trăirea credinţei prin practici religioase (post, rugăciune, milostenii, donaţii). Există şi perioade de post de mai multe zile. Există şi un cult public ce se desfăşoară în locaşuri speciale (biserici sau moschei) şi zile de sărbătoare săptămânală (Duminica la creştini, Vinerea la musulmani), dar şi sărbători legate de persoana Întemeietorului (naşterea, moartea), precum şi diverse sărbători anuale. Există un cult al sfinţilor, ca şi un cult al relicvelor sfinte - de pildă, islamul venerează o spadă, o pereche de încălţări şi câteva fire din barba lui Mahomed, iar creştinii cinstesc trupurile şi osemintele sfinţilor. Creştinismul a cunoscut schisme şi secte, asemenea şi islamul."
DEOSEBIRI
„Principala deosebire este dată de natura Întemeietorului religiei. Creştinismul crede că Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare Întemeietorul este însuşi Dumnezeu. Islamul este întemeiat de Profetul Mahomed, despre care se crede că este ultimul şi cel mai mare dintre Profeţii lui Allah, în timp ce pe Iisus îl socoteşte doar un profet oarecare. Mahomed a fost căsătorit de mai multe ori. Prima dată a avut o singură soţie, Khadija, cu care a avut şapte copii, iar finalul vieţii îl va găsi căsătorit cu 9 soţii. Iisus n-a fost căsătorit niciodată. Mahomed n-a avut succesori desemnaţi direct. Iisus a ales 12 Apostoli pe care i-a trimis la misiune. Iisus a pătimit şi a fost omorât pentru păcatele lumii, apoi a Înviat şi s-a Înălţat la Ceruri, ca un Dumnezeu. Mahomed a murit ca un om, în braţele soţiei sale preferate, Aişa, şi n-a înviat. Altă diferenţă majoră este relaţia dintre cult şi autorităţi. Creştinismul nu pretinde a avea şi calitatea de autoritate lumească (excepţie face Vaticanul, care este şi stat politic) şi nici nu susţine teocraţia, în schimb susţine dialogul dintre Stat şi culte, precum şi o reflectare a marilor principii creştine în legile civile. Islamul are însă o viziune profund teocratică, unde liderii religioşi sunt şi conducători politici iar legile civile ar trebui să reflecte în totalitate şi în cel mai mic detaliu legile islamului, motiv pentru care şi la ora actuală există diferite confruntări în sânul islamului pe această temă, nu doar în plan teologic, ci şi în plan politic şi militar. O altă deosebire majoră este ierarhia bisericească. Creştinismul are o ierarhie bazată pe noţiunea de cler, cu trepte ierarhice (episcop, preot, diacon). Islamul nu vorbeşte despre preoţie, rolul de lider spiritual fiind atribuit liderilor politici importanţi sau liderilor comunităţilor de credincioşi. Există însă un personal care deserveşte moscheile şi există şi un conducător de cult, care reprezintă juridic şi spiritual comunitatea, numit «muftiu». În trecut, întreaga putere spirituală şi politică era în mâna unui «calif» (locţiitor al lui Allah), situaţie care astăzi are o oarecare similitudine în situaţia papei de la Vatican (numit vicarul lui Hristos). Există şi deosebiri de cult. Creştinii au altarul la răsărit, cultul Sfintei Cruci şi al icoanelor. Musulmanii se roagă către oraşul Mecca, unde există Kabba, ce conţine o piatră sfântă a îngerului Gabriel, loc obligatoriu de pelerinaj, venerează steagul verde al lui Mahomed, dar nu au cultul icoanelor. În plus, cronologia islamică diferă de cea creştină, anul având 354 de zile, cu luni de 29 şi 30 de zile. Creştinismul măsoară anii de la Hristos, islamul practică o dublă cronologie, măsurând anii de la Hristos şi de la Hijra (exodul primilor musulmani de la Mecca la Medina). Islamul practică tradiţional anumite sacrificii ritualice de animale, dar creştinismul practică doar Jertfa Mielului lui Dumnezeu. În fine, o altă deosebire este dată de viziunea asupra religiei în raport cu lumea. În creştinism, Dumnezeu se face şi om, prin Iisus. În islam nu există nici o punte de legătură între Allah şi om, Mahomed fiind doar ultimul trimis al său. Creştinismul respinge poligamia şi sclavia, islamul le acceptă. Divorţul este greu acceptat în creştinism, în islam se acceptă foarte uşor. Deşi ambele religii au avut căderi în extrema violenţei, ele nu s-au întâmplat la aceeaşi scară. Creştinismul are câteva scăpări violente în anumite epoci (două Cruciade violente, Inchiziţia, extremismul unor secte de tip protestant), Islamul are însă o lungă istorie a luptelor pentru supremaţie, începând după decesul Profetului şi până în prezent (califate, emirate, imperii, dinastii, state arabe sau islamice etc.). De asemenea, islamul are două mari viziuni asupra jihad-ului (interior şi exterior), care generează importante controverse ideologice şi chiar lupte armate, atât între musulmani, cât şi între musulmani şi restul lumii, ajungându-se până la terorism".
DEOSEBIRI „Principala deosebire este dată de natura Întemeietorului religiei. Creştinismul crede că Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat, a doua Persoană a Sfintei Treimi, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare Întemeietorul este însuşi Dumnezeu. Islamul este întemeiat de Profetul Mahomed, despre care se crede că este ultimul şi cel mai mare dintre Profeţii lui Allah, în timp ce pe Iisus îl socoteşte doar un profet oarecare. Mahomed a fost căsătorit de mai multe ori. Prima dată a avut o singură soţie, Khadija, cu care a avut şapte copii, iar finalul vieţii îl va găsi căsătorit cu 9 soţii. Iisus n-a fost căsătorit niciodată. Mahomed n-a avut succesori desemnaţi direct. Iisus a ales 12 Apostoli pe care i-a trimis la misiune. Iisus a pătimit şi a fost omorât pentru păcatele lumii, apoi a Înviat şi s-a Înălţat la Ceruri, ca un Dumnezeu. Mahomed a murit ca un om, în braţele soţiei sale preferate, Aişa, şi n-a înviat. Altă diferenţă majoră este relaţia dintre cult şi autorităţi. Creştinismul nu pretinde a avea şi calitatea de autoritate lumească (excepţie face Vaticanul, care este şi stat politic) şi nici nu susţine teocraţia, în schimb susţine dialogul dintre Stat şi culte, precum şi o reflectare a marilor principii creştine în legile civile. Islamul are însă o viziune profund teocratică, unde liderii religioşi sunt şi conducători politici iar legile civile ar trebui să reflecte în totalitate şi în cel mai mic detaliu legile islamului, motiv pentru care şi la ora actuală există diferite confruntări în sânul islamului pe această temă, nu doar în plan teologic, ci şi în plan politic şi militar. O altă deosebire majoră este ierarhia bisericească. Creştinismul are o ierarhie bazată pe noţiunea de cler, cu trepte ierarhice (episcop, preot, diacon). Islamul nu vorbeşte despre preoţie, rolul de lider spiritual fiind atribuit liderilor politici importanţi sau liderilor comunităţilor de credincioşi. Există însă un personal care deserveşte moscheile şi există şi un conducător de cult, care reprezintă juridic şi spiritual comunitatea, numit «muftiu». În trecut, întreaga putere spirituală şi politică era în mâna unui «calif» (locţiitor al lui Allah), situaţie care astăzi are o oarecare similitudine în situaţia papei de la Vatican (numit vicarul lui Hristos).
Asemănări :
Ambele sunt religii monoteiste ( creștinii cred in Dumnezeu iar musulmanii in Allah )
fiecare dintre aceste religii s-a format in opozitie cu alte comunitati politico-religioase : Iisus Hristos a fost rastignit de romani cu sprijinul liderilor religiosi conservatori ai Ierusalimului, titlul sau de "Rege al iudeilor" punandu-l in stare de conflict cu autoritatea Cezarului, laica si religioasa; Mohammed si discipolii sai au folosit toate resursele religioase si politice pentru a-i aduce sub ascultarea lui Allah pe toti"paganii" si structurile lor politice.
Ambele se ghidează dupa o singura carte sfântă ( la creștini Biblia iar la musulmani Coranul )
Deosebiri :
pre deosebire de Biblia crestina, Coranul este o invatatura morala, un codice religios si, in acelasi timp, si un cod juridic, prin care se reglementeaza "intreaga viata religioasa, politica, civila si penala, pana la ocupatia zilnica". Obligatiile rituale esentiale (cei cinci"stalpi" ai credintei) - marturia de credinta, rugaciunea, milostenia, postul si pelerinajul – sunt reglementate strict de legislatia islamica.
Exista diferente categorice intre crestinism si islamism : Hristos a condamnat folosirea violentei pentru promovarea credintei crestine, in timp ce Mohammed a ordonat folosirea sabiei pentru inaintarea cauzei islamului. Iata de ce este greu de spus despre islam ca ar fi o religie a pacii.
Prin contrast, crestinismul este nu numai o religie a pacii, ci mai mult este iubitoare de pace : Iisus Hristos i-a invatat pe urmasii Sai astfel; "Iubiti pe vrajmasii vostrii, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc. Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Mt. 5, 44-45).
Coranul mai poate fi considerat si o stransura de versete din Thora, Evanghelie si fabule, asa cum recunoaste de fapt insusi Mohammed. Liderii religiosi radicali considera "jihadul islamic" ca al saselea"stalp" al credintei. Coranul este o carte vasta, plina de poezie si contradictii. In el puteti gasi condamnari ale razboiului si incitari la lupta, minunate expresii de toleranta si imagini aspre impotriva necredinciosilor. Pe langa Coran exista o colectie de traditii cu privire la invataturile lui Mohammed, transmise prin surse demne de incredere, numita Hadith.