Vreau orice informatii despre Asia, America si Africa (obiective turistice, munti, campii, podisuri, ape, poze)

Asia:Asia este cel mai întins continent de pe Pământ și, de asemenea, cel mai populat. Suprafața sa constituie 8, 7% din suprafața totală a Terrei și 29, 8% din uscatul acesteia. Populația Asiei reprezintă mai mult de 60% din întreaga populație a Globului. Se poate considera ca fiind o subregiune a unui continent mai întins, Eurasia, situată la est de Munții Urali, Canalul Suez, Marea Neagră și Marea Caspică. Limitele acestui continent sunt Munții Ural și râul Ural la vest, Oceanul Arctic la nord, Oceanul Indian la sud, iar la est Marea Japoniei. Datorită întinderii mari, poziției geografice și altor factori, Asia sintetizează toate zonele de climă ale planetei. Principalii factori care determină și influențează clima Asiei sunt:
localizarea și întinderea continentului;
influența Oceanului Arctic (prin temperaturi scăzute și prezența banchizei);
relieful relativ jos al părții de nord a continentului (care facilitează înghețarea solului);
formarea alizeelor;
influența curenților din Oceanul Pacific;
Interiorul regiunilor au latitudine mijlocie de deșert sau climat semi-arid, cu ierni aspre și veri foarte calde. Precipitațiile medii se situează sub 230 mm pe an. Marginile sudice și vestice ale continentului sunt caracterizate de o atmosferă musonică care trece prin interiorul rece sudic și estic al iernii. Deși termenul de musonic este aplicat tuturor climatelor estice și sudice ale Asiei, adevăratul termen de musonic este caracteristic numai părții de subcontinent Indian și Burma, în aceste zone precipitațiile anuale depășind 2000 mm anual.Asia este continentul cu cele mai întinse și mai înalte lanțuri muntoase ale Terrei. Pe continentul asiatic se poate pune în evidență o treaptă montană situată la altitudini mai mari de 3000 m. Aceasta cuprinde munți foarte înalți, precum Himalaya, Pamir, Karakorum, Kunlun ș. a., și un podiș înalt (Podișul Tibet, situat la 5000 m).


Partea de nord a muntelui Everest văzut dinspre Tibet
Continentul asiatic este cunoscut prin cele mai mari altitudini ale planetei: vârful Chomolungma (8848 m) din Munții Himalaya și vârful Chogori sau K2 (8610 m). Deșerturile sunt mai rare, dintre care cel mai mare este Deșertul Gobi.
În Asia se întind câmpii, precum cea a Gangelui, Indusului, Chinei de Est, și tundre, precum tundra Siberiei.
Peninsulele sunt și ele prezente: Arabia (cea mai întinsă din lume), India, Kamceatca (de origine vulcanică) și Indochina.Asia este și cel mai populat continent, această caracteristică fiind valabilă de-a lungul întregii istorii. Din cele circa 8 miliarde de locuitori ai planetei, 4 miliarde trăiesc în Asia, ceea ce reprezintă 60% (sau 3/5) din populația totală a Terrei.
În prezent, sporul natural al Asiei este aproape de 15‰, ceea ce înseamnă că în fiecare an se adaugă 15 locuitori la fiecare 1000 de locuitori. În realitate, în fiecare an, populația Asiei crește cu 50 de milioane de locuitori.
Densitatea medie a populației este de 89 locuitori/km2.Relieful și clima diferențiază aspectele hidrografice ale Asiei. Apele curgătoare se îndreaptă, dar nu în totalitate, spre oceanul planetar, existând mai multe arii endoreice, cea mai importantă și cea mai mare de pe Terra fiind în Asia Centrală, extinsă din zona Mării Caspice până dincolo de Munții Tian-Șan. În această regiune, unele ape sunt adevărate fluvii: Amudaria (2540 km) și Sârdaria (3019 km), altele având dimensiuni ceva mai reduse; unele se varsă în lacuri mari precum Aral și Balhaș.


Marea Caspică
A doua regiune endoreică principală este cea a Podișului Iran unde cel mai important curs de apă este râul Helmand care se varsă în zona mlaștinilor Hamun. Există și regiuni fără ape curgătoare (areice), cum este interiorul Peninsulei Arabia sau zona centrală a Deșertului Karakun (estul Mării Caspice).
Cea mai mare parte a teritoriului asiatic este străbătut de ape care se îndreaptă spre cele trei oceane învecinate, dar și spre Marea Mediterană și Marea Neagră. Spre Oceanul Arctic se îndreaptă marile fluvii siberiene: Obi (5410 Km), Enisei (4102 km) și Lena (4400 km). Înspre Oceanul Pacific se îndreaptă fluviile Amur (4440 km), Huanghe (4845 km), Chang Jiang (6300 km), Xijiang (1800 km), fluviul Roșu (1140 km), Mekongul (4220 km) și Menamul (1200 km). În Oceanul Indian se varsă Salweenul (3200 km), Gangele (2700 km) și Indusul (3180 km). În Golful Arabo-Persic se varsă Tigrul (1850 km) și Eufratul (2800 km). Populația Asiei este multireligionară: în Asia de Nord (Federația Rusă) predomină creștinii ortodocși și populațiile animiste (în Siberia). În Asia Centrală și de Vest predomină religia islamică, dar există și țări în care predomină alte religii: iudaică (în Israel) și ortodoxă (în Armenia și Gruzia). În sudul Asiei predomină religia hindusă (India), iar în peninsula Indochina, cea budistă. În Asia de Est este predominantă religia taoistă (în China și Coreea) și cea șintoistă (Japonia). În Golful Persic și în preajma Mării Caspice industria predominantă este cea energetică, în timp ce în țări precum India, China, Japonia, Coreea de Sud activitatea majoritară se desfășoară în cadrul industriei energiei electrice. Pe de altă parte, industria siderurgică este bine reprezentată în India și China, iar în Japonia, industria construcțiilor de mașini se impune ca o parte importantă a economiei acestui stat. Cărbunii superiori se extrag cu preponderență în China (primul producător mondial), India și Kazahstan. O altă resursă importantă abundentă în Asia este petrolul, existent pe teritoriul statelor din jurul Golfului Persic, a Chinei și Indoneziei, Arabia Saudită fiind primul producător și exportator mondial. Gazele naturale se extrag în cantități mari în Indonezia, Uzbekistan, Arabia Saudită și IranAsia cuprinde toate tipurile de vegetație datorită întinderii mari a continentului. În răspândirea vegetației contribuie factori precum temperatura aerului, precipitațiile, dispunerea marilor trepte și unități de relief, curenții oceanici etc.
Cele mai importante zone de vegetație sunt: tundra, pădurile de conifere, de foioase, pădure subtropicală, musonice, ecuatoriale (tropicale), stepele, deșerturile temperate și tropicale și savana. Fauna Asiei urmează în general liniile de vegetație. Dintre animalele cele mai răspândite se remarcă: rinocerul javanez, tigrul bengalez și tigrul siberian (sau de Amur), elefantul indian, urangutanul, jaguarul, iacul, cămila etc. Există o paletă largă de soluri datorită vegetației dezvoltate, precum soluri slab dezvoltate — deșerturi, soluri roșii, podzoluri, soluri brune, cernoziomuri ș. a. m. d.
America:12 Septembrie 2004 - Navigatorii aborigeni, primii americani. Antropologii britanici au venit cu o noua teorie despre primii locuitori ai Americii, afirmind ca au gasit dovezi care atesta ca acestia ar fi fost originari din zona Australiei si ar fi sosit in Lumea Noua acum 20-30. 000 ani.
Africa:Africa este al doilea continent ca mărime de pe Terra și cel mai populat după Asia. În Africa se găsește Nilul, cel mai lung fluviu din lume și Sahara, cel mai mare deșert din lume. Cel mai înalt punct al continentului este Muntele Kilimanjaro din Tanzania (5. 895 m), iar cel mai jos punct este lacul Assal situat în micuța țară Djibouti (156 m sub nivelul mării). Africa are o suprafață de 30, 244, 050 km² incluzând și insulele adiacente, ocupă 20, 3% din suprafața terestră a planetei. Cu peste 800 de milioane de locuitori în 54 de țări, Africa este gazdă a unei șeptimi din populația totală de pe glob.
În Africa își are originea rasa umană, de-a lungul văii Marelui Rift African ce traversează Etiopia și Kenya fiind descoperite cele mai vechi schelete ale înaintașilor oamenilor de azi.
Numele Africa a fost introdus în vocabularul vestic de către Romani, care foloseau denumirea Africa terra - "pământul Afri-lor" (plural, sau "Afer" singular) - pentru partea nordică a continentului, provincia Africa, cu capitala la Cartagina, localizată în Tunisia contemporană în nordul Saharei. Originea cuvântului Afer poate proveni din:
feniciană, `afar (praf);
Afri, un trib - posibil berber - din nordul Africii, în apropiere de Cartagina;
cuvântul grecesc aphrike (fără frig)
sau din cuvântul latin aprica (însorit). Africa este un continent al contrastelor:
- al pădurii ecuatoriale, luxuriante și de nepătruns, dar și al întinselor pustiuri, în care nu întâlnești, pe zeci și sute de km pătrați, nici un arbore și în care nu cade, ani în șir, nici o picătura de ploaie;
- al unora dintre cele mai mari bogății de pe glob, dar și a celor mai multe țări sărace, cu un nivel de trai al populației necorespunzător;
- continent care se înscrie în aria antropogenezei (cu cele mai vechi fosile cunoscute ale strămoșilor omului) și unde au apărut câteva dintre cele mai vechi și strălucite civilizații ale antichității (egipteană, nubiană, axumită, feniciană, ș. a.), dar și ultimul care a devenit liber, cele mai multe țări africane dobândindu-și independența abia în ultimele decenii ale secolului al-XX-lea.
- continentul care a plătit cel mai scump tribut sclaviei, dar care în prezent are cea mai puternică forță de regenerare, înregistrând cea mai ridicată pondere a tinerilor în totalul populației.
Africa este singurul continent situat simetric față de Ecuator. După realizarea Canalului Suez, continentul african este înconjurat numai de ape. Țărmurile continentului sunt puțin crestate măsurând circa 28000km.
Sever Pleniceanu a fost primul român care a ajuns în inima Africii și unul dintre primii europeni care a ajuns în regiunea ecuatorială locuită de pigmei.
Clujeanul Andrei Mihalca (medic veterinar) a început în 2006 un proiect de vaccinare antirabică a câinilor din regiunile aride ale Africii de Est, împreună cu cehul David Modry.Deșertul Sahara
Întinzându-se pe mai mult de o treime din continent, Sahara este cel mai mare deșert din lume, cu aproximativ 9. 065. 000 km² suprafață totală. Topografia sa include zone pietroase, zone cu dune de nisip și numeroase oceane de nisip. Are înălțimi de la sub 80 de metri sub nivelul mării până la peste 3. 350 m în munții Ahaggar și Tibesti. Sahara este împărțit în următoarele regiuni: deșertul libanez, deșertul nubian și deșertul vestic din Egipt, chiar la vest de Nil. Deșertul este lipsit de aproape orice fel de precipitații, singurele zone izolate irigate de râurile subterane ce izvorăsc din Munții Atlas fiind oazele. În est, apa Nilului face pământul fertil pe porțiuni restrânse.
Deșertul Kalahari
Are o suprafață de circa 259. 000 km²) acoperind mare parte din Botswana, regiunea de SV a Africii de Sud și vestul Namibiei. Pe platoul deșertului se încrucișează șanțuri formate de râurile acum secate și arbori piperniciți. Aici se ridică și câțiva munți cu înălțimi reduse (Karas, Huns). În Africa de Sud, lângă granița cu Namibia se află Parcul Național Kalahari Gemsbok, unde trăiesc grupuri mari de animale sălbatice.

Bazinul Fluviului Congo, situat în Africa centrală, domină peisajul Republicii Democratice Congo. În plus, se întinde până
Bazinul Fluviului Congo în Angola, Camerun, Republica Africa Centrală și Zambia. Bazinul fertil are 3. 600. 000 km² suprafață și conține aproape 20% din întreaga pădure tropicală. Fluviul Congo este al doilea ca lungime din Africa.
Munții Atlas
Acest lanț muntos se întinde din sud-vestul Marocului, de-a lungul coastei mediteraneene până la marginea estică a Tunisiei. Cel mai înalt vârf este Toubkal, în vestul Marocului (4. 167 m).
Fluviul Nil
Cel mai lung fluviu din lume (curge spre nord), ce izvorășe din ținutul muntos al Africii de SE și se întinde pe 6. 693 km, ca în final să se verse în Marea Mediterană.
Sahel
Sahel este o întindere mare de pământ ce trece prin nordul Africii, până la marginea sudică a deșertului Sahara. Această regiune de graniță reprezintă trecerea de la zona uscată din nord și zonele tropicale din sud. Nu are prea multe precipitații (12-16 cm pe an) și majoritatea vegetației este o savană cu iarbă și arbuști rari.Lacul Albert
Este cel mai nordic dintre Marile Lacuri ale Africii de Est, toate fiind situate în Marele Rift Estic. Bazinul hidrografic este de origine tectonică.
Lacul a fost botezat de exploratorul englez Samuel White Baker, cel care l-a descoperit în 1864, pe când căuta izvoarele Nilului, dându-i numele Albert în onoarea prințului-consort al reginei Victoria. Numele reginei fusese dat deja celui mai mare lac african.
Lacul Albert este situat în Republica Democratică Congo (fosta Zair), la granița cu Uganda. Suprafața: 5347 km². Lungime: 160 km. Lățime: pâna la 30 km. Adâncime maximă: 51 m. Altitudine: 615 m. Volumul de apă: 280 km cubi. Temperatura apei la suprafață: 30°C. Clima: ecuatorială. Temperatura medie multianuală: 26°C. Cantitatea multianuală de precipitații: 940 mm.
Cei mai mari afluenți ai lacului: Semliki (care izvorăște din Lacul Edward, situat la sud de Lacul Albert), Nkusi (își adună apele de pe teritoriul Ugandei) si Nilul Victoria (ce izvorăște în Lacul Victoria).
Din Lacul Albert izvorăște Nilul Albert, ce se varsă apoi în Nilul Alb. Nilul Alb primește din Podisul Etiopiei Nilul Albastru, formând Nilul, cel mai lung fluviu al planetei.
Lacul Albert ofera condiții optime de viață unei faune bogate, redusă simțitor în ultimele decenii printr-un braconaj nesăbuit.
Lacul Ciad
Situat în centrul Depresiunii Ciad, un bazin vast din centrul Africii, în locul în care se întâlnesc granițele a 4 state: Ciad, Camerun, Nigeria și Niger.
Suprafața: in medie 1. 500 km pătrați, variind in funcție de cantitatea de precipitații. Nivelul apelor este mai ridicat în decembrie și ianuarie și mai scăzut în iulie. Lacul pierde o mare parte din apă prin infiltrație în sol și prin evaporare sub soarele african fierbinte. În ultimele decenii, datorită încălzirii globale a climei, volumul de apă al Lacului Ciad a scăzut. Lacul și-a redus atât suprafața cât și adâncimea. În prezent, adâncimea medie este de 4 m, iar cea maxima este de 10 m. In nord-vest adâncimea medie este de numai 1 m, iar în sud, de 6 m. Apa Lacului Ciad provine în proporție de 90% din râul Chari și doar în proporție de 10% direct din precipitații.
Lacul Ciad de azi este un rest al unei mari interioare africane care ocupa in urma cu 6000 de ani o suprafață de 400. 000 km pătrați.
Lacul este al 4-lea rezervor de apă dulce ca mărime din Africa după lacurile Victoria, Tanganika si Malawi. În jurul lacului și pe numeroasele insule din partea sa estică trăiesc 7 milioane de oameni din triburi cu stiluri de viață și culturi diferite și o faună bogată: păsări diverse, hipopotami, crocodili, elefanți.
Clima: tropical-uscată. Temperatura apei: între 17°C și 32°C. Cantitatea de precipitații medie multianuală este de 200-400 mm, descrescând spre nord. În aproape toate țările din Africa agricultura continuă să fie cea mai importantă activitate economică, în ciuda expansiunii industriei si serviciilor si a importantei din ce în ce mai mari a acestor activităti. Agricultura este o ramură cu un caracter dualist, utilizând atât tehnici rudimentare, tradiționale, cât și tehnici moderne, de mare randament. În Africa există un amestec de forme de proprietate si de sisteme de exploatare a terenurilor, determinate de conditiile naturale, dar si de cele sociale. Coexistă în acest continent sistemul citemené (agricultura itinerantă) cu plantațiile intensive sau păstoritul nomad cu fermele zootehnice moderne.
Agricultura însumează aproximativ 1/6 din produsul intern brut al Africii, în timp ce industria însumează cam 1/3 și serviciile in jur de jumătate.
În ciuda faptului că este continentul cu cel mai mare procent din populația activă ocupată în agricultură, Africa nu produce destul pentru a își hrani populația. Motivele sunt multiple, unul din cele mai importante este sporul natural mare, alt motiv este pierderea forței de muncă din agricultură datorată exodului rural, populația fiind atrasă de orașele mari. Exportul de produse agricole nu are prioritate mare și investițiile în tehnologie agricolă modernă lipsesc. Multe țări din Africa trebuie să importe alimente de bază și necesită ajutoare.
Cele mai importante recolte exportate sunt: de cafea, bumbac, boabe de cacao, arahide, palmieri de ulei, tutun.
Cerealele sunt mai puțin cultivate în Africa decât în celelalte continente, pentru că cer agrotehnici mai pretențioase. Meiul este cultivat mai ales în Africa mediteraneană nordică și în Sahel, dar productivitatea sa este slabă (200-300 kg/ha). În unele zone a fost înlocuit cu porumbul. Sorgul ocupă areale din Sahel, dar este cultivat și în zonele ecuatoriale și în Câmpia Mozambicului. Porumbul și grâul au o importanță mai redusă în Africa, fiind cultivate cu precădere în zona australă a continentului. Orezul valorifică mai bine câmpiile fluviale și zonele litorale ecuatoriale și tropicale, dar este mai puțin prezent în delte unde ar avea condiții optime de dezvoltare. Accentuarea salinizării solurilor din unele zone de cultură a orezului (Gambia) a determinat reducerea suprafețelor cultivate, viitorul acestei culturi fiind incert. Se prevede extinderea suprafețelor cultivate cu orez in deltele fluviilor Niger si Zambezi. Deosebit de avantajoase se dovedesc a fi deltele fluviului Niger, unde apele prezintă două creșteri de nivel la intervale ce corespund perioadei de maturizare a orezului, favorizând obținerea destul de facilă a două recolte pe an. Eleusina este o cereală bogată în minerale și care se poate stoca și o perioadă de patru ani. Are un areal de răspândire situat mai ales în nordul continentului.
Dintre plantele cu tuberculi, în Africa se cultivă cu precădere maniocul și ignamele, în timp ce batatele și taro, aduse din America, nu dau rezultate prea bune. Maniocul este tuberculul Africii negre, cultivându-se pe mai bine de 4 milioane hectare. Are o productivitate mare, putând ajunge și la 100 t/ha, dar în mod obișnuit recoltele sunt mai slabe, 10-20 t/ha. Dupa uscare se obține făina numită tapioca. Din 10 tone de manioc recoltate la un hectar cu productivitate redusă se obțin 2, 2 tone de tapioca. De pe aceeași suprafață se obțin în mod obișnuit 400-500 kg de porumb, dar un kg de porumb valoreaza nutritiv cât 3, 5 kg de tapioca. De la manioc se consumă și frunzele, care sunt mai bogate în proteine decât tuberculii. Este o plantă pretențioasă la regimul termic, nu suportă frigul, dar se cultivă și sub 500 mm și sub 5000 mm precipitații, iar tuberculii se păstrează ușor. Ignamele constituie hrana de bază pentru unele triburi ale Africii negre. Ciclul vegetativ al acestor plante durează zece luni condiționând existența unei singure recolte pe an. Este ușor perisabilă, uneori tuberculii se degradează în sol necesitând recultivarea unor terenuri.
Palmierul de ulei este cultivat în plantații în Câmpia Mozambicului, pe litoralul Golfului Guineii și în areale disjuncte în cuveta zaireză. Randamentul este slab, 300-400 kg/ha (în Malaysia se obțin 5000 kg/ha).
Numeroase plante de cultură aparțin focarului abisiniano – yemenit (cafea, varietăți de grâu, mei, orz, eleusină) sau celui ecuatorial african, dar au fost introduse și plante alohtone, care s-au adaptat bine la condițiile climatice africane.
Sunt cultivați în Africa numeroși alți arbori fructiferi. În zona mediteraneană sunt plantații intensive de plante citrice și de măslin, iar în zonele ecuatoriale și subecuatoriale se cultivă cocotierul, bananierul, mango, avocado, papaya, goyave ș. a. În multe zone ale Africii se practică sistemul monoculturilor pentru export, mai ales de arahide, ananas, cafea, cacao, susan sau mirodenii.
Africanii utilizează mult pentru alimentație frunzele unor plante: dovleac, amarant, iută, bazelă, batale, manioc, taro, gambo.
Cu toate că are la dispoziție o diversitate mai mare de plante de cultură, populația rurală africană suferă încă de malnutriție, atât datorită lipsei cantităților necesare de hrană, cât și datorită monoalimentației. Sărăcia țăranului african este determinată de câteva trăsături ale agriculturii practicate în cea mai mare parte la un nivel tehnologic rudimentar. Practica sistemului citemené, pârlogirea îndelungată (uneori 7-10 ani), slaba utilizare a animalelor de tracțiune, lipsa îngrășămintelor, a surselor de investiții, preponderența femeii în muncile câmpului (la grupul bamenda bărbatul lucrează în agricultură 10 zile pe an, iar femeia 160 zile), lipsa specialiștilor sunt câteva din cauzele care determină obținerea unor randamente agricole slabe, deși efortul fizic este mare. Beneficiile foarte reduse ale țăranilor africani, care formează majoritatea populației active, nu pot susține bugetele statelor prin impozite pe venitul agricol.
Pe ansamblul Africii un hectar hrănește în medie 3-4 persoane. Depinde și de planta de cultură. Astfel, un hectar cultivat cu manioc poate întreține 15 persoane cu 20 tone tuberculi, în timp ce un hectar cultivat cu mei, cu 500 kg, întreține doar două persoane. În nordul Zambiei, datorită sistemului citemené promovat de triburile lala, densitatea populației nu poate depăși 2, 5 loc./km². Se defrișează 24 hectare pentru a asigura cenușa necesară cultivării unui hectar cu eleusină și se obține o recoltă de 3600 kg. Un om are nevoie anual de 270 kg de eleusină, deci 24 hectare hrănesc 13 persoane. Dar această tehnică presupune o pârlogire de 22 de ani și cele 13 persoane au nevoie de fapt de 310 hectare. Dacă se ia in calcul și topografia terenului, suprafața necesară ajunge la 500 de hectare.
Tehnica cimené presupune efectuarea unor lucrări dificile. Parcela destinată defrișării este aleasă după aspectul vegetației, regimul hidric, aspectul și gustul solului și topografia terenului. Se aplică criteriile de partaj funciar, apoi urmează defrișarea și incendierea resturilor. În cenușa împrăștiată se practică găuri pentru semințe sau tuberculi, cu o simplă săpăligă. Recolta este permanent protejată contra păsărilor, maimuțelor, antilopelor si rozătoarelor. Recoltatul se face manual, treieratul este rudimentar, iar transportul se realizează tot manual.
Sunt și triburi care utilizează tehnici intensive. Insula Ukala din lacul Victoria are o densitate de 250 loc./km². Cei 74 km² ai insulei hrănesc peste 20. 000 de oameni prin culturi duble și chiar cu 5 recolte la doi ani. Există amenajări funciare de tipul îndiguirilor și terasărilor. Se cresc peste 10. 000 de bovine, dar nu pentru consumul laptelui, ci pentru utilizarea gunoiului drept îngrășământ. Pe insula vecină, Ukerewe, densitățile sunt mult mai mici deoarece nu se practica sistemul vecinilor din insula Ukala.
În zonele cu densități mari culturile de câmp sunt, uneori, foarte amestecate, rezultând peisaje rurale puternic antropizate. Astfel, în vestul Ghanei, pe o suprafață de 30 ha, sunt juxtapuse 10 tipuri de peisaje diferite: pădure primară, pădure secundară, zonă proaspăt defrișată, pârloagă, tufișuri, câmpuri cultivate, pădure înmlăștinată, plantații de cacao, plantații abandonate și vatră de sat.
Agricultura intensivă, de mare randament, se practică doar în Republica Africa de Sud, pe Valea Nilului, parțial în țările Maghrebului și în câteva puncte izolate de pe coasta Guineii sau din estul continentului.Sectorul zootehnic ocupa un loc modest în Africa. Se cresc 189 milioane bovine și 205 milioane ovine și caprine, efective mult sub posibilitățile cadrului natural.
La sud de Sahara există mari densități de mamifere în rezervații (de exemplu, în parcul Serengeti). Africanii preferă vânatul și nu au îmblânzit animale. Cele domestice crescute în prezent au fost introduse de europeni sau de asiatici, deși fondul faunistic al continentului oferă specii care s-ar putea preta la îmblânzire (antilopa eland sau bivolul african).
În foarte puține zone ale continentului animalele sunt utilizate pentru tracțiune. Carnea și laptele nu intră printre preferințele alimentare ale băștinașilor. La Lomé se consumă 19 kg de carne/an/loc., la Conakry 16 kg, iar la Niamey doar 13 kg. Laptele este și mai puțin agreat, consumându-se numai 2-3 kg/an/loc. Triburile lélé (Kasai) consideră consumul de carne de animal domestic nedemn și cel de lapte și de ouă infect. În aproape toată Africa neagră femeile nu au voie să consume ouă.
Consumul de calorii in Africa este la nivelul cel mai redus de pe Glob: 2261 cal./zi/loc. Nici porcul nu este un animal agreat, astfel că în întreg continentul se cresc doar 13 milioane porcine.
În schimb, creșterea vitelor este pentru negri o problemă de prestigiu. Triburile nandi și massai (Kenya), peul (Ciad) sau pendi (Transvaal) au crescători de vite foarte legați afectiv de ele, încât se ajunge uneori la divizarea animalelor sau la practicarea unei tezaurizări în vite și folosirea lor drept mijloc de schimb.
O activitate destul de rentabilă este și exploatarea animalelor din rezervațiile cu efective mari. Sistemul zootehnic al fermelor moderne, în stil intensiv, este în extindere în Africa de Sud, Kenya, Zambia, Zimbabwe etc.
Înainte ca Africa să fie colonizată, africanii cultivau și păstoreau fără să se îngrijoreze cu privire la proprietăți. Pământul era împărțit de clanuri, comunități sau grupuri etnice și uneori era împărțit și între grupuri. Un grup putea să cultive o porțiune de pământ pentru o parte a anului, alt grup putea să ducă animalele la păscut pe acel pământ restul anului, după ce culturile au fost strânse. Conceptul de proprietate privată a fost introdus de coloniști, care, în multe zone, au luat cele mai bune terenuri pentru culturi ce urmau să fie exportate. Zonele mai puțin fertile au fost lăsate indigenilor care le cultivau în parcele mici, fragmentate. Acest proces a fost preluat de multe guverne africane care au luat în posesie terenurile comune pentru folos privat, corporativ sau guvernamental. Terenurile mici rămase au fost divizate în fragmente mai mici pentru a fi împărțite la familii. Perioadele în care pământul era lăsat necultivat, esențiale pentru menținerea fertilității solului, s-au redus din ce în ce mai mult pentru că tot pământul disponibil era cultivat. În plus, mulți oameni, nesiguri de viitorul terenurilor, având în vedere că puteau fi confiscate de stat, au început culturile pe termen scurt. Astfel, ei au abandonat practicile tradiționale de rotație a culturilor – cereale care epuizau pământul de resurse și legume care refăceau resursele pământul, plantate una după cealaltă. Multe terenuri au devenit infertile, reducând și mai mult terenurile disponibile pentru cultivare. Aceasta împreună cu seceta periodică au dus la o penurie a alimentelor în mare parte din Africa subsahariană. Multe guverne africane au în vedere necesitatea unei reforme agrare. În unele țări, reforma agrară și proiectele de dezvoltare rurală inițiate imediat după independență au dat fermierilor drepturi asupra terenurilor pe care le lucrau până atunci. Multe guverne africane au recurs la naționalizarea pământurilor declarând ca scop împărțirea mai bună a terenurilor între cei care nu aveau. În unele țări, de exemplu în Etiopia, reforma agrară a fost manipulată în scopuri politice și managementul prost și corupția au dăunat producțiilor agricole. În alte țări, de exemplu în Zimbabwe, cele mai bune terenuri au rămas la coloniștii europeni și nu au fost redistribuite după independență. Oferta cadrului natural al Africii nu justifică penuria alimentară a acestui continent. Climatul cu favorabilitate ridicată, solurile productive, ca și lipsa marilor proprietăți sunt atú-uri în favoarea agriculturii africane, dar randamentul slab este legat de tehnicile rudimentare utilizate, de unele tradiții restrictive și de ignoranță. Totuși, au fost tendințe încurajatoare pentru agricultura africană la începutul secolului XXI. Cu excepția țărilor care au avut probleme politice în anii '90, mare parte din Africa, inclusiv țările cu populații mari, cum ar fi Nigeria, Ghana, Tanzania și Zimbabwe au avut creșteri impresionante în producția agricolă. Profiturile de pe urma agriculturii au crescut semnificativ în anii '90, întrecându-le pe cele din deceniul precedent. Există temeri cu privire la creșterea demografică, care ar putea depăși creșterea producției agricole dar tendințele actuale indică un scenariu mai optimist pentru rezervele de hrană ale Africii.Africa este cel mai vechi teritoriu locuit de pe pământ, rasa umană avându-și originea pe acest continent. Începând cu secolul 19, dar mai ales pe parcursul secolului 20, diverși antropologi au descoperit fosile și alte dovezi ce atestă prezența în Africa a unor specii umanoide acum 7 milioane de ani. De-a lungul perioadei preistorice, în Africa nu au existat state organizate, continentul fiind locuit de grupuri de vânători/culegători, organizate în structuri tribale, precum Khoi și San (cunoscuți și sub numele de boșimani). Majoritatea urmașilor de azi ai boșimanilor trăiesc în Botswana și Namibia, iar limba vorbită de ei, limba N/U, este considerata cea mai veche limbă ce a supraviețuit până azi.
Înregistrarea scrisă a istoriei începe în Africa în jurul datei de 3300 î. Hr, odată cu dezvoltarea civilizației egiptene. Alte civilizații puternice ce apar în Africa în această perioadă sunt Imperiul Axumit din Etiopia, regatul Nubian, Cartagina, regatele Sahel-ului (Ghana, Mali, Songhai) și Marele Zimbabwe.
Primele avanposturi comerciale europene sunt înființate în Africa de catre portughezi începând cu 1482, principalele mărfuri comercializate fiind aurul, fildeșul, mirodeniile și sclavii. Odata cu descoperirea Americii, comerțul cu sclavi ia avânt, această practică barbară fiind abolită abia în secolul XIX.
Tot atunci începe o cursă febrilă de colonizare a Africii de către națiunile europene, cea mai mare parte a continentului (cu excepția Etiopiei) intrând sub stăpânirea Angliei, Franței, Olandei și a celorlalte puteri coloniale.
Statele africane încep să-și câștige suveranitatea la mijlocul secolului XX, astfel că azi în Africa se găsesc 54 de state recunoscute (precum și alte teritorii), ale căror granițe au fost însă trasate în perioada colonială.
Burundi 27. 830 8. 988. 091 322, 9 Bujumbura
Comore 2. 170 752. 438 346, 7 Moroni
Djibouti 23. 000 516. 055 22, 4 Djibouti
Eritreea 121. 320 5. 647. 168 46, 5 Asmara
Etiopia 1. 127. 127 85. 237. 338 75, 6 Addis Ababa
Kenya 582. 650 39. 002. 772 66, 0 Nairobi
Madagascar 587. 040 20. 653. 556 35, 1 Antananarivo
Malawi 118. 480 14. 268. 711 120, 4 Lilongwe
Mauritius 2. 040 1. 284. 264 629, 5 Port Louis
Mayotte (Franța) 374 223. 765 489, 7 Mamoudzou
Mozambic 801. 590 21. 669. 278 27, 0 Maputo
Réunion (Franța) 2. 512 743. 981 (2002) 296, 2 Saint-Denis
Rwanda 26. 338 10. 473. 282 397, 6 Kigali
Seychelles 455 87. 476 192, 2 Victoria
Somalia 637. 657 9. 832. 017 15, 4 Mogadishu
Tanzania 945. 087 41. 048. 532 43, 3 Dodoma
Uganda 236. 040 32. 369. 558 137, 1 Kampala
Zambia 752. 614 11. 862. 740 15, 7 Lusaka



Africa Centrală
Angola 1. 246. 700 12. 799. 293 10, 3 Luanda
Camerun 475. 440 18. 879. 301 39, 7 Yaoundé
Republica Centrafricană 622. 984 4. 511. 488 7, 2 Bangui
Ciad 1. 284. 000 10. 329. 208 8, 0 N'Djamena
Republica Congo 342. 000 4. 012. 809 11, 7 Brazzaville
Republica Democrată Congo 2. 345. 410 68. 692. 542 29, 2 Kinshasa
Gabon 267. 667 1. 514. 993 5, 6 Libreville
Guineea Ecuatorială 28. 051 633. 441 22, 6 Malabo
São Tomé și Príncipe 1. 001 212. 679 212, 4 São Tomé




Africa Nordică
Algeria 2. 381. 740 34. 178. 188 14, 3 Alger
Insulele Canare (Spania) 7. 492 2. 118. 519 (2010) 226, 2 Las Palmas de Gran Canaria,
Santa Cruz de Tenerife
Ceuta2 (Spania) 20 71. 505 (2001) 3. 575, 2 Ceuta
Egipt3 1. 001. 450 83. 082. 869 total,
în Asia 1, 4 mi-a. 82, 9 Cairo
Libia 1. 759. 540 6. 310. 434 3, 6 Tripoli
Madeira (Portugalia) 797 245. 000 (2001) 307, 4 Funchal
Melilla2 (Spania) 12 66. 411 (2001) 5. 534, 2 Melilla
Maroc 446. 550 34. 859. 364 78, 0 Rabat
Sahara Occidentală4 266. 000 405. 210 1, 5 El Aaiún5
Sudan 1. 861. 484 36. 787. 012 19, 7 Khartoum
Sudanul de Sud 619. 745 8. 260. 490 13, 3 Juba
Tunisia 163. 610 10. 486. 339 64, 1 Tunis



Africa Sudică
Africa de Sud 1. 219. 912 49. 052. 489 40, 2 Bloemfontein, Cape Town, Pretoria6
Botswana 600. 370 1. 990. 876 3, 3 Gaborone
Lesotho 30. 355 2. 130. 819 70, 2 Maseru
Namibia 825. 418 2. 108. 665 2, 6 Windhoek
Swaziland 17. 363 1. 123. 913 64, 7 Mbabane, Lobamba7
Zimbabwe 390. 580 11. 392. 629 29, 1 Harare



Africa Occidentală
Benin 112. 620 8. 791. 832 78, 0 Cotonou, Porto Novo8
Burkina Faso 274. 200 15. 746. 232 57, 4 Ouagadougou
Capul Verde 4. 033 429. 474 107, 3 Praia
Côte d'Ivoire 322. 460 20. 617. 068 63, 9 Abidjan, Yamoussoukro9
Gambia 11. 300 1. 782. 893 157, 7 Banjul
Ghana 239. 460 23. 832. 495 99, 5 Accra
Guineea 245. 857 10. 057. 975 40, 9 Conakry
Guineea-Bissau 36. 120 1. 533. 964 42, 5 Bissau
Liberia 111. 370 3. 441. 790 30, 9 Monrovia
Mali 1. 240. 000 12. 666. 987 10, 2 Bamako
Mauritania 1. 030. 700 3. 129. 486 3, 0 Nouakchott
Niger 1. 267. 000 15. 306. 252 12, 1 Niamey
Nigeria 923. 768 158. 259. 000 161, 5 Abuja
Sfânta Elena, Ascension și Tristan da Cunha (Regatul Unit) 410 7. 637 14, 4 Jamestown
Senegal 196. 190 13. 711. 597 69, 9 Dakar
Sierra Leone 71. 740 6. 440. 053 89, 9 Freetown
Togo 56. 785 6. 019. 877 106, 0 Lomé
Africa totală 30. 368. 609 1. 001. 320. 281 33, 0



Fluvii din Africa de Sud
Buffalo - Caledon - Great Fish - Great Kei River - Harts - Limpopo - Molopo - Nossob - Olifants - Orange - Sak - Sundays - Tugela - Vaal



Fluvii din Angola
Chobe - Cuango - Cuanza - Cubango - Cuilo - Cuito - Cunene - Cuvo - Kasai - Linyanti - Longa - Lungué-Bungo - Okavango - Zambezi



Fluvii din Benin
Alibori - Alpouro - Coufo - Kara - Mekrou - Mono - Niger - Okpara - Ouémé - Pendjari - Sota - Tasine - Sou



Fluvii din Botswana
Boteli - Eizeb - Limpopo - Linyanti - Lotsane - Marico - Molopo - Moselebe - Motloutse - Nata - Ngamaseri - Ngotvage - Nosop - Okavango - Okva - Shashe - Xaudum



Fluvii din Burkina Faso
Bougouriba - Comoé - Koulpégo - Pendjari - Sisili - Volta Albă (Nakambé) - Volta Neagră (Mouhoun) - Volta Roșie (Nazinon)



Fluvii din Burundi
Kanyaru - Moyovosi - Rumpungu - Ruzizi - Ruvironza (Izvorul Nilului) - Ruvubu



Fluvii din Camerun
Bénoué - Cross - Dja - Donga - Kabia - Kadei - Logome - Lom - Mbam - Mbéré - Ngoko - Noun - Nyong - Ntem - Sanaga - Sangha - Wouri



Fluvii din Republica Centrafricană
Aoukalé - Bahr Aouk - Bahr Kameur - Bahr Oulou - Bahr Sara - Bamingui - Boumbé II - Chinko - Gribingui - Kadéï - Kotto - Lobaye - Mambéré - Mbomou - Mpoko - Ouaka - Ouarra - Ubangi - Ouham - Pendé - Sangha



Fluvii din Ciad
Bahr Aouk - Bahr Karibé - Batha - Chari - Logone



Fluvii din Coasta de Fildeș
Agnéby - Bafing - Bagoé - Bandama Albă - Bandama Roșie - Baoulé - Bayakokoré - Bia - - Bou - Boubo - Cavalla - Cavally - Davo - Iringou - Kan - Komoé - Kornoé - Léraba Occidentală - Lobo - Mahandiabani - Nuon (râu) - Nzi - Nzo - Sassandra - Solomougou - Tain - Tano - Tienba - Volta Neagră (Mouhoun)



Fluvii din Congo
Alima - Ayina - Djoua - Djoué - Congo - Kouilou - Lékéti - Lengoué - Lètini - Likouala - Likouala aux Herbes - Louessé - Ngoko - Niari - Nyanga - Ubangi - Sangha



Fluvii din Republica Democrată Congo
Aruwimi - Congo - Cuango - Fimi - Kasai - Kibali - Kwilu - Lomami - Lomela - Lopori - Lualaba - Luapula - Lubilash - Luilaka - Lukenie - Lukuga - Lulonga - Lulua - Luvua - Bomu - Mongala - Sankuru - Tshuapa - Ubangi (Oubangi) - Uele - Ulindi



Fluvii din Djibouti
Esalou - Ouâhayyi - Sadai



Fluvii din Egipt
Nil



Fluvii din Eritreea
Anseba Shet' - Baraka - Falkat - Gash - Med-Ere - Mereb - Tekezé




Fluvii din Gabon
Ayina - Como - Djouab - Ivindo - Kom - Ngounié - Nyanga - Ogooué - Okano - Woleu



Fluvii din Gambia
Gambia



Fluvii din Ghana
Afram - Ankobra - Anum - Bia - Birim - Daca - Kulpawn - Olin - Oti - Pra - Sisili - Tain - Tano - Todzie - Volta - Volta Albă - Volta Neagră -Volta Roșie



Fluvii din Guineea
Bafing - Bakoye - Cavally - Diani - Fatala - Gambia - Kogon - Kolenté - Konkouré - Milo - Mongo - Niandan - Niger - Saint Paul - Sankarani - Tinguilinta - Tinkisso - Tominé



Fluvii din Guineea-Bissau
Farim - Río Corubal - Río Gêba - Rio de Canjambari



Fluvii din Kenya
Athi - Daua - Ewaso Ngiro - Galana - Kerjo - Lak Bor - Lak Dera - Mara - Milgis - Nzoja - Tana - Tsavo - Turkwel



Fluvii din Lesotho
Caledon - Linakeng - Khubelu - Little Caledon - Makhaleng - Malibamatso - Matsoku - Mohokare - Mokhotlong - Senqu (Orange) - Senqunyana - Tselike







Fluvii din Liberia
Cavalla (Cavally) - Cess (Cestos) - Dube (Duobe) - Dugbe - Gbeya - Grand Cess - Gwen Creek - Lawa - Lofa - Magowi - Makona - Mani - Mano - Morro - Nianda
- Nuon - Saint Paul - Saint John - Sino - Timbo - Vi



Fluvii din Madagascar
Betsiboka - Ikopa - Mahajamba - Mana - Mangoky - Onilahy - Tsiribihina



Fluvii din Malawi
Dwangwa - Lilongwe - Rukuru de Nord - Rukuru de Sud - Shire - Songwe
Fluvii din Mali
Babulé - Bafing - Bagoé - Bani - Baoulé - Niger
Fluvii din Maroc
Bou-Regreg - Dades - Drâa - Loukkos - Moulouya - Oum er Rbia - Sebou - Sous - Tensift - Ziz
Fluvii din Mauritania Senegal



Fluvii din Mauritius
Baie du Cap - Grande Rivière du Sud - Grand Riviére Noire - River Citrons - River des Creoles - River des Galets - River du Poste - River La Chaux - River Tamarin - Riviére du Poste du Flacq - Riviére du Rempart



Fluvii din Mozambic
Búzi - Changane - Licungo - Ligonha - Limpopo - Lugenda - Lurio - Messalo - Púngoè - Revue - Rovuma - Save - Zambezi
Fluvii din Namibia
Cuando - Cunene – Kuiseb - Orange – Okavango - Fish River - Zambezi
Fluvii din Niger
Kamdougou Yobé - Niger
Fluvii din Nigeria
Benue - Bunga - Cross - Gongola - Hadejia - Kaduna - Komadugu Gana - Komadugu Yobe - Niger - Ogun - Osun - Sokoto - Taraba
Fluvii din Rwanda
Akagera - Kanyaru - Moyowosi - Mukinga - Mukungwa - Muragarazi - Muvumba - Mwogo - Nyabarongo - Rumpungu - Ruzizi - Ruvironza (izvorul Nilului) - Ruvubu
Fluvii din Senegal
Casamance - Falémé - Gambia - Kayanga - Koulountou - Nien Ko - Saloum - Sandougou - Senegal - Soungrougrou - Tiangol Lougguéré - Ferlo - Mboune
Fluvii din Sierra Leone
Bagbe - Jong - Kaba - Kittam - Kolenté - Mahoi - Mano - Meli - Moa - Mongo - Moro - Pampana - Rokel - Sewa - Taia - Waanje
Fluvii din Somalia
Juba - Shebeli
Fluvii din Sudan
Atbara - Bahr al-Arab - Bahr ez Zaraf - Dinder - Bahr al-Ghazal - Jur - Kangen - Lol - Lotilla - Nil - Pibor - Pongo - Sobat
Fluvii din Swaziland
Komati - Lusushwana - Lusutfu - Mbuluzane - Mbuluzi - Mgwavuma - Mkondvo - Mzimphofu - Ngwempisi - Miumati - Nyetane
Fluvii din Tanzania
Igombe - Kagera - Kilombero - Kinyasungwe - Kisigo - Luwegu - Malagarasi - Mara - Mbwemburu - Moyowosi - Njombe - Pangani - Ruaha - Rufiji - Rungwa - Ruvu - Rovuma - Ugalla - Wami - Wembere
Fluvii din Togo
Amou - Anié - Kara - Koufla - Koumongou - Mono - Ogou - Oti - Sio - Todzie
Fluvii din Tunisia
Medjerda - Zeroud
Fluvii din Uganda
Achwa - Kafe - Katonga - Lugogo - Kagera - Nilul Albert - Nkusi - Okere - Okok - Ora - Pager - Semliki
Fluvii din Zambia
Chambeshi - Dongwe - Kabompo - Kafue - Kalomo - Kalungwishi - Lalafuta - Luangwa - Luapula - Lufubu - Lunga - Lungwebung - Lunsemfwa - Luswishi - Machili - Mwafwe - Zambezi
Fluvii din Zimbabwe
Buzi - Gwayi - Humyani - Limpopo - Manisi - Mazoe - Mupfure - Munyati - Nata - Pungue - Runde - Sanyati - Save - Sengwa - Shangani - Shashe - Umzingwani - Zambezi

Funda+un vot? plssss

Funda+un vot!? plllsssss...

Supravietuirea vietuitoarelor din Okavango http://www.6n.ro/supravietuirea-vietuitoarelor-din-okavango/

Aici puteti vedea: 50 de curiozităţi despre Africa, şi date interesante.
http://inbors.com/curiozitati-despre-africa