Vreau sa imi incep o viata de poet. Nu stiu si nu imi pasa daca am talent sau nu, dar pasiunea cu care scriu versurile legate de spiritul meu ma face sa realizez ca destinul imi bate la usa. Care sunt pasii pe care trebuie sa ii urmez? Cum a procedat Mihai Eminescu, Tudor Arghezii, Nichita Stanesc etc. Chiar e vorba numai de talent?

Nu te gandi ca ar fi niste pasi spre a deveni poet pentru ca poet "esti"nu"devii". Stii cat de firesc isi secreta viermele de matase minunatul fir? Tot astfel poetul adevarat isi"secreta"poezia.Nu-si pune intrebari, el scrie. Daca vorbesti de pasiune si de spirit deja poate insemna ceva. Da-ne un semn.Afiseaza pe acest site una dintre creatiile tale si sunt aici cativa oameni cititi care ti-ar putea spune ceva. Daca ai incredere in mine, sa spunem, un om care a citit si chiar comentat destule poezii de-a lungul catorva ani, fara a avea pretentii de specialist, trimite-mi in privat o poezie si ceva tot iti voi spune.Sa stii insa ca, desi se spune ca orice creatie vaoroasa presupune ca geniul inseamna 99 la suta transpiratie si doar unu la suta inspiratie, acel unu la suta este esential. Daca vrei ca acele creatii ale tale sa se numeasca poezii, talentul este absolut necesar.Altminteri se vor numi versuri care vor suna sau nu din coada; caci dela Eminescu si chiar inainte de el o poezie se putea numi astfel chiar daca versurile nu aveau rima.Ba inca astazi se vorbeste despre poezie in proza.Vezi Saint John Perse sau Geo Bogza al nostru.Trmite-ne o creatie si noi vom sti daca esti poet adevarat sau doar versificator.Sau ne vom stradui sa aflam.Numai bine.

De talent dublat de cultură, de o bună cunoaştere a limbii române, de spirit autocritic...asta dacă vrei să fii poet şi nu versificator de duzină. Eminescu a spus-o mai bine decât mine-"E usor a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune,/Înşirând cuvinte goale/Ce din coadă au să sune"

Daca n-ai gagica pe care sa o iubesti, nu te apuca...

Nu cata Modele-n Arta
Ci doar Sufletul ti-l pune,
Fie de Manghai o Piatra,
Fie-n Vers de o vei Pune!

O sarmana de Hartie care toate vad ca rabda,
Dosurile, la privata, si "poeti" ciopliti de barda!
Da e mult induratoare, suparata-i niciodata.
Spera sa vina Poetul sa o foloseasc-odata!
##
Poetarzi inca din vremuri o insulta pe Hartie!
Munti stau, de maculatura, pe rafturi in librarie!
Rabda Ea, biata Hartie, visand la o Poezie!
Spera sa vina Poetul cu visu-i de Poezie!
##
Ce usor sa-ti dau raspuns nu-n proza ci-n "poezie"
Doar gandesc! Hartia rabda! Dar nu, nu e Poezie,
Ci-i sarmana mea gandire mazgalita pe hartie,
Litere puse gramada, vorbe date ca sa fie!
##
Nu-i usor a Scrie-n Versurii Sufletul cel Omenesc!
Nu-s Poetii multul lumii, ci Suflet Dumnezeesc!
Nu e Arta Poeziei, poetarda inganfare
Ci e Arta, Poezie, doar din Suflet cand Apare!
##
Altfel zic ca si Poetul ( ce conteaza al Sau Nume):
"Scarta scarta pe Hartie", pot a scrie toti din lume!
"Tu, Te-nteaba si socoate"Ce vei pune pe Hartie?
Da-vei Tu SUFLET la lume?! Daca DA, te rog :
"" Esti Poet! Fa Bine! Scrie! Vei Da Lumi-ntelepciune, Fericind-o pe Hartie!
Aros din Milet
eu, petru borodi, cot a-l asculta.

@Sensei.BRO-----Andrei: Dan Barbilian (Ion Barbu) te-ar fi contrazis în legatură cu talentul, pe bună dreptate aş adăuga. Era matematician şi în urma unui pariu cu Tudor Vianu a scris poezii.
-ref: Joc secund (1930), Uvedenrode.

@Sensei.BRO-----Andrei: Eu zic că nu avea talent şi modul în care a substituit conceptele matematice cu cele poetice este cel care contravine unei legi a firii. Adică omul nu era format profesional cu literaturile, ci cu matematicile. De aici a dedus că ritmul, rima, măsura, elementele de prozodie, nu-s decât nişte reguli ca în matematică. Talentul pentru poezie nu era prezent, nu a fost niciodata la el, totuşi cuvintele alese şi canoanele literare i-au oferit conturul acestei forme de exprimare. Practic, a facut o formulă de calcul a cuvintelor pentru ca rezultatul să se numească poezie. De fapt, ceea ce vreau să scot în evidenţă este ca talentul e relativ, nu nativ.
Nu există om care să fi excelat într-un domeniu care a fost permanent secundar activităţilor sale. Dedicaţia bate talentul pentru că talentul nu există (în viziunea mea), înclinaţiile nu există nici ele, ci sunt induse socio-cultural.
-eu sunt ateu, aşadar, pentru mine, nu există "talent"; toţi oamenii se nasc egali şi se plasează apoi în sfera în care le este mai uşor de asimilat informaţia care o determină.
Aşa "văd" eu cu puţinii mei "ochi".
Cele bune şi sărbători minunate îţi doresc.

@Sensei.BRO-----Andrei: Eu accept cu drag modul tău de abordare, dar nu mă convinge pentru că are următoarele discrepanţe: 1) modul prin care confunzi înclinaţia/talentul/harul cu inteligenţa (vezi Dex pentru definiţii exacte), 2) imposibilitatea pe care o susţii în cuantificarea creativităţii (rezultatele pot fi cuantificate, în consecinţă creativitatea poate fi cuantificată, dar şi anticipată cantitativ şi calitativ), 3)modul prin care oamenii se nasc inegali având deficienţe fizice (un creier parţial lezat ori nedezvoltat este un defect fizic - autiştii fiind de fapt contrargumentul pentru tine), 4) înţelepciunea ca fiind un fel de stadiu superior (Socrate a fost un înţelept - universal acceptat - totusi a acţionat iraţional, când a ales moartea în loc de amendă; este irelevant că a fost *moral* faţă de sine însuşi pentru că el traia cu frustrarea că nu a scris nimic şi vroia totuşi să trăiască: "Sunt încă tânăr, aş mai fi putut învăţa pe mulţi, aş mai fi putut avea copii"), 5) Spontaneitatea o asociezi talentului/înclinaţiei/harului ceea ce este cu neputinţă după cum decurge din 1) şi 2), dar mai ales că aceasta este o caracteristică a inteligenţei, demonstrându-se astfel că nu este nativă, ci dobândită si 6) Dacă în descoperirea aptitudinilor şcoala are influenţă, părinţii, prietenii, mediul şi ideile care circulă, tot ceea ce înseamnă socio-cultural reprezintă unealta descoperirii, atunci această unealtă este una dinamic adaptată societăţii care susţine şi scara de valori. Altfel spus, nu tu îţi descoperi "talentul", "înclinaţia", "harul", de unde rezultă că obiectivitatea este obturată de necesităţile celorlalţi. Diferenţierea oamenilor, după ce se plasează în sfera socială - aşadar dupa naştere - o face interesul şi dedicaţia faţă de un domeniu anume, de o activitate care trebuie să fie primară şi susţinută (pentru a reveni la ideea exprimată în mesajul anterior).
Andrei, nu vreau să-ţi şterg linia cu care subliniezi "fără înclinaţia către latura artistică nu reuşea nimic", vreau doar să "dezbrăcăm" talentul de orice haină îndoielnică.

Nu se poate, Andrei, ca inteligenţa să fie nativă. Ea este dobandită, altfel ar fi inutil sistemul educaţional (sensul noţiunii „a învăţa") şi ar trebui astfel ca omenirea să se dezică de aprofundarea ştiinţelor.
Tot ceea ce poate fi anticipat are unitate de măsură, în consecinţă poate fi şi cuantificat ca rezultat. Psihologie de „doi bani" ai putea spune şi aş încuviinţa, dar în cazul asta e pe bună dreptate dincolo de dispreţul faţă de statutul de psiholog. Asta ar trebui reanalizat cu un "psiholog care gândeste" (nu unul care citează din cărţi comerciale americăneşti traduse la editura Needitura) ori cu un sociolog pentru a avea noi direcţii de studiu pentru cercetarea noastră. Consider că şi domeniul „Filosofia minţii" (Mind cognition) are un cuvant important de spus aici.
Exemplul pe care l-am propus cu Socrate nu vădeşte că ar fi avut o cădere nervoasă pentru că în dialogul „Criton", Socrate imaginează o discutie între el şi legile Atenei şi cat de nedrept ar fi fost faţă de ele (pentru că le-a promovat şi respectat toată viaţa, să fugă de raspundere în cazul în care ar fi ales evadarea. S-ar fi înşelat pe sine însuşi, iar asta dovedeşte o moralitate verticală şi o luciditate exemplară. Înţelepciunea este cea care, dobandită desigur – aici nu avem o problema - l-a determinat să aleagă ceea ce a ales, nicidecum o posibilă „cădere nervoasă". Astfel conchid că exemplul meu nu este o alegere nepotrivită, ci dimpotrivă este elocvent pentru că spui că am ales „cel mai nefericit caz". Existenţa unui caz denotă întocmai posibilitatea unui raţionament îndoielnic, Andrei.
Revenind, îţi propun din nou lipsa de necesitate a harului/înclinaţiei/talentului (mai mult, care nici nu există în fapt) reargumentând exemplul tău. Nu este suficientă doar dorinţa de a deveni pianist, trebuie să te ajute şi abilitatea ta de a înţelege sunetele, abilitatea pe care o dezvolţi studiind. „Urechea muzicală" nu exista ca un dat, ci ca un exploatat. La fel şi mâinile, trebuie să aibă degetele într-un anume fel pentru a te putea "mula" pe pianul clasic. Un om cu mâinile mai mari ori mai mici, dacă i s-ar crea un instrument după nevoile lui, ar excela şi el. Grosolan: pentru ca o manuşă să se potrivească pe o mână, trebuie aleasă mărimea corespunzatoare.
Eu consider că „dat"-ul este o convenţie socială pentru a-i motiva/manipula pe oameni. „Dat"-ul este, faptic, o propoziţie – discutând strict în cadrul nostru, cel al talentului. Mediul, oportunităţile, influenţele socio-culturale, acţiunile şi diversitatea reacţiunilor – dependente de cele menţionate anterior –, cantitatea şi calitatea informaţiei schimbate ori supusă abordarii sunt cele care propun aceste „dat"-uri pe care le numim har/înclinaţie/talent şi oferite spre exploatare.
Nu sunt neatent, sunt conştient că neştiinta dă greş indiscutabil, intenţionat sunt întotdeauna, dar şi entuziasmat să „dezbracam" împreună talentul/harul/înclinaţia de orice îndoială în ceea ce priveşte nativitatea ori dobândirea. Te-am „prins" în discuţie şi argumentele tale caută să mă pună mereu în dificultate, iar asta mă încântă, drept care nu-ţi mai pot da drumul. Sper să nu te superi că te mai ocărasc din când în când, doar că vreau un raţionament deductiv în ceea ce priveşte cercetarea noastră, şi nu unul inductiv. Reconsiderarea este oricând o opţiune pentru mine, aşadar "nu lupţi morile de vant".
***Completare după vizualizarea mesajului lui @scelerat şi contraopinia ta: Te rog să mă ierti, Andrei, dar afirmând „în primul rînd bagajul genetic contează", accepţi şi că "arienii au drepturi peste rase", iar ghilimelele tale cedează. Scelerat ţi-a propus să revezi conceptul evolutiv şi indubitabil omul evolueaza, aşadar se adaptează în lipsa unui presupus har/înclinaţie/talent. Din acest motiv se vădeşte din nou ca ambele, talentul şi creativitatea, sunt "vasale" inteligenţei, iar inteligenţa este, repet, dobândintă. A demonstrat o spontaneitate excelentă @scelerat când a ales analogia penei scriitorului, ea fiind "harul/talentul/înclinaţia", nicidecum scriitorul însuşi. În fapt, pilda sa susţine superb teoria instrumentului adaptat individual. Un fel de "un procent inspiraţie, nouăzeci şi nouă transpiraţie".
Să ştii că am omis un aspect în raţionamentul tău şi îmi cer scuze pentru asta, astfel dacă eşti în acord cu existenţa divinităţii ori te declari agnostic, atunci îţi accept complet viziunea asupra harului/talentului/inclinaţiei şi îţi spun că cercetam unde nu trebuie; una dintre aserţiuni de la care se pleacă fiind contradictorie de la mine la tine şi invers, reducându-ne astfel cercetarea la absurd. Totuşi, dacă eşti ateu, accepţi "designul inteligent" şi evoluţia speciilor, atunci putem continua cercetarea fără a mai fi suspecţi de fundament diferit.

Talent are toata lumea sa fim seriosi acum depinde in ce domeniu... Darindk daca u zici ca ai talent ar trebui sa iti cauti un sponsor care sa iti realizeze vizul!

Vad ca ai primit raspunsuri bune Eu iti urez succes !

E vorba numai de talent. E vorba de inspiratie, de imaginatie, cultura generala si geniu

Nu e vorba doar de talent.
Trebuie sa stii sa iti exprimi viata in versuri.
O data ce esti trist scrii foarte frumos.
Daca tie iti place dc sa nu scrii.
Poate ne prezinti cateva din creatile tale.

Darindk, una e o viata de poet si alta e sa mai si scrii poezii.
din fericire pentru mine, am prin preajma cateva personaje a caror vieti par a fi de poeti:firi libere, chinuite de tot ce inseamna inregimentare, cu spirit de observatie cand e vorba de tot ce pare sensibil, antitalent fata de chestii practice, cu boemia-n sange, adepti ai Greierului din balada cu Furnica, dar n-au publicat nici un volum!
Si am vazut mai deunazi o lansare de carte, versuri ale unui poet de pe la noi:evenimentul a avut loc cu participarea unor "artisti" care intr-o ora cel mult scosesera pe masa tuica si slana cu boia si s-au facut muci, dupa care au inceput sa vorbeasca desantat, sa ragaie si chiar sa-si negocieze la sange spatiul pe care il inchiriasera pentru lansare.
nu mi-am propus cu tot dinadinsul sa-ti tai craca "poetarelii"din tine, vreau doar sa-ti subliniez ceea ce stii cred deja:nu exista neaparat o reteta a poetilor, e bine sa stii scrie corect dar nu-i suficient, e bine sa stii citi cat mai mult dar nici asta nu-i suficient, e bine sa ai talent dar nu e totul, eminunat sa veezi stelele cazand si sa stii sa-ti faci aripi chiar si cand platesti chiria dar nu e destul, e vorba de sclipiri extraordinare, de o determinare, de un imbold care sa te impinga sa nu poti fara sa creezi, e vorba de o pasiune pe care o alimentezi cu focul din tine si care te duce cand la agonie, cand la extaz. Dar e misto...

...personaje ale caror vieti...suze

Nu e vorba numai de talent... Daca muncesti mult, studiezi multi poeti, le observi stilul, etc reusesti sa faci poezii extraordinare.Tot ceea ce conteaza e sa scrii despre ceea ce simti tu, despre starea sufleteasca care te caracterizeaza in acel moment. Cu trecerea timpului vei capata exercitiu, si astfel vei sti ce greseli sa eviti, etc.
Mult succes in cariera ta te poet, si nu uita :niciodata sa nu-i crezi pe cei care te critica, ei sunt doar invidiosi.

Logic ca este vorba si de talent. Poezia se aseamana cu muzica, e nevoie de talent, exercitiu si... ajutor!
Incearca la inceput sa faci poezia ca pe o compunere in versuri, ca pe o poezie, dar fara rima. Apoi poti incerca sa inlocuiesti ultimele cuvinte cu sinonime ale lor, care sa rimeze intre ele. De altefel, poti gasi si multi, multi poeti care au compus poezii fara rima, foarte frumoase si expresive. De ce nu?
Succes si sa ne arati si noua din creatiile tale.

Ar trebui sa-ti pese daca ai talent sau NU. Trebuie sa iei in considerare parerile criticilor(profesorilor). Trebuie sa asterni pe foaie putina magie, si dintr-un gand banal sa faci o splendida poezie.
Sa scrii in versuri alese, Cititorilor de-al tau talent o sa le pese.
Nu vrei ca un oricine de tine sa rada, de calitatea versurile toti sa se planga.
Poezia o porti in suflet de cand te nasti, O poezie ai in cap de cand faci primii pasi.
Vei muri poet, Atunci cu un sigur regret.
Iubirea doar pe foaie ai trait-o, Azi sansa ai pierdut-o.

Cam asta e poetul... O fire visatoare, tinde spre singuratate, spre natura unde se simte in largul lui, isi asterne fiecare traire, dandu-i forma si culoare, este un arlechino jucaus care ne pacaleste, ne amageste, ne face sa visam. In ale lui versuri sa traim sentimente care le-am uitat sau le-am pierdut.
Poet nu e usor sa fii, Doar pe foaie sti ce inseamna a iubi.
Poet nu e usor sa fii, Nu oricine poate sti.
Oricat ai incerca sa dovedesti. Poezia o simti, o traiesti.

E grea meseria de poet, mai bine cauta altceva. Iti spun de experienta ca nu e usor sa te priveasca lumea ca pe un poet, sa mai scoti si volume, atunci chiar te inchizi in niste carti, unde traiesti doar cu multe vise.
Ca poet nu ajungi bogat, doar o oarecare celebritate, insa nu tine de foame.

Succes! Mai vorbim, asa ca intre poeti

Edoru, nu are nici o legatura. Poti avea orice pregatire, orice formare profesionala, asta nu are legatura cu talentul. Talentul il ai sau nu. Nu trebuie sa fii de meserie literat ca sa scrii poezii. Si un scafandru sau un gunoier poate avea talent si poate creea adevarate opere de arta, deci nu are legatura faptul ca era matematician, cu faptul ca era talentat si scria poezii geniale

Well, trebuie sa revin si sa subliniez ca fara inclinatie catre latura artistica nu reusea nimic. Faptul ca a creeat el o formula nu are legatura cu subiectul nostru. Putea sa-si stoarca creierii pina la adinci batrineti, tot nu realiza nimic, la formula lui si-a adus contruibutia si tocmai aceasta inclinatie pe care spuneam ca o are. Creeativitatea este ceva ce nu poate fi cuantificat. Ea este nativa si mai mult de atit, nu ne nastem toti egali (pentru ca ai amintit de aspectulasta). Unii se nasc cu inteligenta unui ciine si-i numim retardati. Altii se nasc normali, insa inteligenta fiecaruia difera de la persoana la persoana, aceasta situindu-se de la minim la genial. Primii ii numim prosti, cei din urma ii numim sclipitori. Asa cum discutam aseara cu o alta persoana de pe site, datorita acestei inteligente, mai departe pe parcursul vietii oamenii pot deveni si intelepti, intelepciunea venind din cunostintele acumulate si de experienta de viata. Prostul, oricita experienta de viata va avea si oricit de mult va fi scolit, tot prost va ramine, nu va atinge acel nivel care-l poate categorisi ca fiind intelept, asta insemnind de fapt ca nu este capabil sa se foloseasca de cunostintele acumulate, ii lipseste capacitatea de a face asocierile, legaturile necesare pentru a aplica corect in diversele situatii ivite, cunostintele pe care le are, sau altfel spus nu este capabil sa gaseasca singur rezolvari. E drept ca se poate decurca in situatii banale, dar nu face fata in special situatiilor limita, acolo unde este nevoie de spontaneitate. La fel este si cu creativitatea, cu talentul, ai sau nu ai. Asta nu-i insa un handicap, sa nu ai inclinatii artistice. Fiecare are inclinatii catre ceva anume, problema lui este sa descopere aceste inclinatii. Aici isi aduce aportul si scoala, care-ti ofera posibilitatea prin multitudinea de materii pe care le studiezi, nu numai sa-ti imbogatesti bagajul de cunostinte, dar si sa descoperi care-ti sint inclinatiile

Nu, gresesti si mi se pare interesant cum reusesti sa amesteci lucrurile. Ma intreb daca se intimpla din neatentie, nestiinta sau o faci intentionat. Pai hai sa revenim, le luam pe rind, poate de asta data nu o sa mai fii confuz. 1. Nu am confundat harul cu inteligenta si nici nu as fi putut, sint lucruri diferite. Lucrul asta nu-l abordez, se pare ca deja il stii, deci remarcile au fost inutile. Am vorbit despre creativitate dupa care am dat un alt exemplu, cel al inteligentei. Spuneam ca ambele sint native, nicidecum nu puneam semnul egal intre ele. Daca recitesti, de asta data cu mai multa atentie, o sa vezi unde te-ai incurcat. Sper. 2. Desigur creativitatea nu poate fi cuantificata, este o aiureala ce spui tu acolo despre asta. Faptul ca creativitatea poate fi anticipata este una si ca nu poate fi cuantificata este cu totul alta. 3. Este exact asa cum spun, dar daca ai alta idee, astept sa dezvolti subiectul, in caz ca ai argumente. 4. La fel si cu intelepciunea. Este intr-adevar un "stadiu superior", nu nu esti de acord cu el dar nici nu spui ceva in legatura cu asta. Exemplul si asocierea dintre intelepciune si irational le-ai ales in cel mai nefericit caz. A fi intelept, nu te absolva de momentele in care poti deveni irational. Asta este cu totul altceva, de ce? O cadere nervoasa te poate duce in situatia de a deveni irational. Asta nu inseamna ca esti neaparat timpit, caderile nervoase le au deopotriva si inteleptii si prostovanii. Deci exemplul nu este elocvent ci este doar o alegere nepotrivita. 5. Asa cum spuneam, inteligenta este nativa si nu dobindita, intelepciunea este cea dobindita dupa cum explicam in postarea anterioara si asta in prezenta inteligentei. 6. Alta confuzie. Nu. Talentul il ai sau nu. Aici nu putem vorbi de obiectivitate sau de dedicatie. Necesitatile sociale si interesul catre un anuit domeniu nu au aface cu talentul. Poate sa fie el interesat si dedicat total pianului, daca nu are talent nu va fi in stare sa fie mai mult decit un pianist mediocru. De altfel cel mai bun exemplu in privinta asta sint cei care se dedica o viata studiului pianului (un exemplu oarecare) si nu fac mare brinza cu toate ca se zbat din rasputeri. Si sint genii care de timpuriu (cum ar fi Mozart) scriu opere cu un succes rasunator.

Scelerat, corect. Dar cu adaugirea ca are o limita. Privitor la punctul asta, ideea de baza este ca nu ne nastem egali, sint lucruri care ne diferentiaza. IQ-ul pe de o parte, iar aici putem vorbi de "prosti" si "genii" (nu degeaba folosesc ghilimelele si nu e vorba de discriminare ci de realitate). Deci, prostul poate invata si se poate dezvolta, dar are limitele lui, care sint mult mai jos decit limitele geniului. Si pentru ca ai spus asta, lucrurile sint totusi pe dos, adica educatia este foarte importanta, dar in primul rind bagajul genetic conteaza. De asemeni "harul" iarasi ne diferentiaza. Fiecare are un anumit talent innascut, unii au inclinatie catre latura artistica si pot fi poeti (ca tot de la asta a pornit discutia), altii au talent pentru desen, pictura, vioara, pian, matematica, fizica etc etc. Fiecare are un anumit talent, dar trebuie sa si-l descopere si sa-l exploateze. Apropo de ce spuneai tu, cu slefuirea diamantului, mai este o vorba interesanta privitor la aspectul asta. Ce sculptor spunea ca opera de arta se afla in blocul de marmura, el doar indeparteaza surplusul de material pentru a o scoate la iveala? Pana de inspiratie de care vorbesti poate apare in orice moent, asta nu-l transforma pe poet in timpit. El ramine inzestrat cu acelasi talent, doar ca uneori inspiratia "il mai paraseste". Nu degeaba vorbim de muza.

Ai nevoie de talent.Ai nevoie de slova de foc si slova faurita, o imbinare intre puterea de creatie si de inspiratie si munca intelectuala.

Eminescu, Arghezii habar n-am, dar Nichita a fost barbat...in ciuda numelui.Nu stiu fa si u versuri din viata ta.NU,nu e vorba numa de talent.Ai nevoie de un pix si un caiet studentesc.Fosta` vecina a mea facea poezi faine