Vreau să reuşesc în viaţă fără bac şi fără diplome. Este nebunie curată sau nu?

Ok, aia e întrebarea. Acum o să încerc să vă istorisesc cum anume vreau să o fac. Ştiu multe lucruri, am un portofoliu foto, sunt băgate în domeniul Advertising-ului, vreau să studiez 2 facultăţi (de fapt am început deja să urmez una din ele în online) şi vreau să merg mai departe fără bacalaureat. M-am interesat, mă vor primi la orice facultate chiar dacă nu sunt înscrisă, nimeni nu-mi va interzice să nu particip, ceea ce e superb! Diplomele şi-aşa nu mai valorează nimic, voi putea studia ce vreau eu, cum vreau eu, numai că miza nu va mai fi o banală dimplomă. Spuneţi-mi mie că un certificat de absolvire al cursului X de fotografie este mai important decât un portofoliu superb, iar eu n-am să vă cred. Revenind, cred că există alte căi de-aţi atesta cunoştinţele decât absolvitul de şcoli, facultăţi şi adunarea de diplome. Întrebarea mea este: există aceste căi cu adevărat ori sunt eu orbită de-o naivitate monstruoasă?

Iti pot spune ceva similar din experienta mea. Am terminat liceul in 96 si facultatea in 2003. Oarecum pot spune ca erau alte vremuri. Poate se punea putin mai mult accent pe calitate si nu pe cantitate.
In liceu nu m-am omorat cu invatatul, am luat bacul pe copiat. Eram bun doar la ce imi placea, la info ca era pasiune, la mate ca era necesar si la fizica ca imi trebuia pentru intrarea la facultate. Restul materiilor nu ma atrageau de niciun fel. In primul rand ca aveam niste profesori care nu puteau sa predea acele materii incat sa para interesante. Si culmea, era cel mai de "fite" liceu din Targoviste.
La facultate, am dat la automatica ca asta imi placea, ca avea legatura cu pasiunea mea. Am intrat cu medie mare, chiar si cu bursa. Primul an am fost participat activ la toate cursurile pentru ca imi placeau si se mulau cu ce vroiam eu sa fac. In schimb 70-80% dintre cunostiintele despre programare veneau tot din surse proprii - eram autodidact si aveam grupul meu de alti pasionati de la care invatam reciproc.
Din anul 2 am inceput sa ma duc din ce in ce mai rar pentru ca majoritatea cursurilor erau inutilitati care nu aveau aplicabilitate practica imediata. Atunci m-am si apucat prima data de lucru tot din pasiune.
Facultatea de 5 ani am terminat-o in 6 cu o medie destul de mica dar facand un proiect de diploma revolutionar pe vremea aia doar din ambitie sa le arat profesorilor ca cu toate ca am ramas repetent un an la facultatea lor rezultate pot avea daca vreau si imi place ce fac. (prin anul 3 vroiam chiar sa ma las de facultate pentru ca nu vedeam rostul diplomei). Dintre toate joburile care le-am avut niciunul nu a pus accent pe diploma, doar pe rezultate si experienta.
Acum, la peste 10 ani de la terminarea liceului si la peste 5 de la terminarea facultatii, daca ar fi sa ma intorc in timp si sa o iau de la inceput as face altfel. Nu neaparat ca drumul ales acum ar fi rau, dar cu experienta de acum as alege unul mai eficient si mai bun.
Unul dintre cei mai importanti factori care ii consider acum este anturajul. De exemplu, de ce sa ma duc intr-un club cu inculti care asculta manele, cand pot sa ma duc intr-un pub cu muzica veche care imi incanta urechea si unde vin persoane interesante.
Asa este si cu liceul si facultatea. Daca ar fi sa o iau acum de la inceput, as invata mai mult nu pentru note ci pentru o universitate unde stiu ca sunt cei mai multi copii inteligenti si pasionati. Prefer sa fiu prostul printre destepti unde voi avea intotdeauna de invatat, decat sa fiu eu desteptul printre prosti. Acum as fi ales o universitate in UK sau US. Este mai greu de intrat, dar si rezultatele sunt pe masura.
Referitor la pasiunea ta pentru fotogtafie sau pentru alte lucruri o poti face lejer in timpul liber sau in acel timp in care se "freaca menta". Calculat, daca e sa-ti aduni timpii morti din fiecare zi vei afla ca ai zeci de ore saptamanal care le poti redirectiona catre aceste pasiuni. Este greu, cere determinare, planificare si perseverenta, dar se poate.