Vraja codrului il facea sa descopere,cu uimire,fiorul vie-
tii ce anina totul:flori albastre care tremur ude in vazduhul tamaiet,izvoarele care trec peste pietre, coboara si suspina in flori, mii de fluturi mici albastri, mii de roiuri
de albine ce curg in rauri sclipitoare.
Alteori se culca langa izvor, punandu-si bratul drept sub cap si asculta susurul lin al izvorului.Atunci,un freamat lin trecea din ram in ram si un miros venea adormitor,luna-i batea drept in fata si-un rai de basme ii trecea prin fata ochilor.
Visa,cum din teiul cel vechi iesea o tanara craiasa,cu ochii mari,cu parul blond si moale ca matasea,un inger bland cu fata radioasa. Uneori ii vorbea padurea ce il asemuia cu un print:,,O ramai,ramai la mine/
Te iubesc atat de mult!''Ea insasi,fermecata de copilul ce-i destainuia toate dorurile si gandurile cele mai intime, il roaga sa ramana.
Atunci, rapit de farmecul ei, ingana murmurul apelor de izvor, fiind vrajit de stralucirea acestora.Luna,oglindindu-se in lacurile din imprejurimi este martora a dragostei lor.Perioada fericita a copilariei s-a scurs repede si anii petrecuti in mijlocul codrului,cu crangurile,cu poienile,cu raurile si cu lacurile acestuia au trecut ca niste clipe,dar fericirea traita atunci este pururi in sufletul copilului.
Clipele dulci de altadata au capatat valoare de veacuri intrucat au fost imortalizate in minunatele si nepieritoarele poezii eminesciene. Ipotestii,locul mirific al copilariei,l-a dezmierdat si l-a fermecat pentru eternitate cu soapta padurilor si susurul izvoarelor vegheate de mandra luna pe cel mai mare poet,, pe care l-a ivit si-l va ivi, vreodata, poate, pamantul romanesc.' - Poftim
lapusea întreabă: