Vreau si eu poezii patrioticefunda la cea mai frumoasa

Mihai Eminescu - Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie

Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase,arma de tarie,
La trecutu-ti mare, mare viitor !
Fiarba vinu-n cupe, spumege pocalul,
Daca fiii-ti mandri asta le nutresc;
Caci ramane stanca, desi moare valul,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Vis de razbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange dusman fumegand.
Si deasupra idrei fluture ca vantul
Visul tau de glorii falnic triumfand,
Spuna lumii large steaguri tricoloare,
Spuna ce-i poporul mare, romanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i valvoare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ingerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surazand,
Ce pe Marte-n glorii sa orbeasca-l face,
Cand cu lampa-i zboara lumea luminand,
El pe sanu-ti vergin inca sa coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu il strange-n brate, tu ii fa altare,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc.

Ce-ti doresc eu tie, Dulce Romanie,
Tanara mireasa, mama cu amor !
Fiii tai traiasca numai in fratie
Ca a noptii stele, ca a zilei zori,
Viata in vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tarie, suflet romanesc,
Vis de vitejie, fala si mandrie,
Dulce Romanie, asta ti-o doresc !

În limba ta - Grigore Vieru

În aceeaşi limbă
Toată lumea plînge,
În aceeaşi limbă
Rîde un pămînt.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mîngîi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cînt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi rîde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar cînd nu poţi
Nici plînge şi nici rîde,
Cînd nu poţi mîngîia
Şi nici cînta,
Cu-al tău pămînt,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.



TRECETI BATALIOANE ROMANE CARPATII

Un cintec istoric ne-aduce aminte
Ca fratii in veci vor fi frati
Un cintec de lupta, batrin ca Unirea
Voi compatrioti ascultati.

Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
V-asteapta izbinda, v-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama
Nadejdea e numai la noi
Saruta-ti copile parintii si fratii
Si-apoi sa mergem la razboi

'Nainte! 'Nainte spre marea Unire,
Hotarul nedrept sa-l zdrobim
Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul
De-o fi sa ne-ngropam de vii.

Cu sabii facuram Unirea cea mare
Spre Alba cu totii porneam
Toti oamenii tarii semnau intregirea,
Vointa intregului neam.

Cu totii eram regimente romane:
Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria muma
Ne-a fost cel mai sfint ideal.

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
Si-a neamului nostru viteaz.
Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe
Traieste-n unirea de azi.

Dreptatea si pacea vegheaza Carpatii
Si tara e frunza si flori
A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori.

Vrem liniste-n tara si pace in lume
Dar daca-r veni vreun blestem
Carpatii si fratii sari-vor ca unul
Urmind comandantul suprem

Treceti batalioane romane Carpatii
La arme cu frunze si flori
A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori.


Hora Unirei

Hai sã dam mâna cu mâna
Cei cu inima romana,
Sã-nvirtim hora fratiei
Pe pamintul Romaniei!
Iarba rea din holde peara!
Peara dusmania-n tara!
Intre noi sã nu mai fie
Decât flori si omenie!
Mai muntene, mai vecine,
Vina sã te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi puterea creste!
Si dusmanul nu sporeste!
Amindoi suntem de-o mama,
de-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.
Amindoi avem un nume,
Amindoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grabire
Sã-l secam dintr-o sorbire,
Ca sã treaca drumul mare
Peste-a noastra vechi hotare.
Si sã vada sfintul soare
Intr-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe cimpia romaneasca!

Pe-al nostru steag

Pe-al nostru steag e scris: UNIRE
Unire-n cuget si-n simtiri
Si sub mareata lui umbrire
Vom infrunta orice loviri.
Acela-n lupta grea se teme,
Ce insusi e ratacitor,
Iar noi, uniti in orice vreme,
Vom fi, vom fi invingatori!

Am inarmat a noastra mina,
Ca sa pazim un sfint pamant.
Dreptatea e a lui stapana
iar Domn e adevarul sfint.
Si-n cartea vesniciei scrise
Ca tari si neamuri vor piei, iar scumpa noastra Romanie
Pentru etern va inflori!

(Adaugare)
Astazi patria ne cheama

Astazi patria ne cheama,
Pentru ea ca sa luptam,
Canta, deci, iubita mama
Orice dor noi sa-l uitam.

Iar cind vestea mortii mele
Pin’la tine va sosi,
Sa strabati muntii si valcele
Trupul meu spre a-l gasi.

Pentru patrei-am cazut
Chiar aicea la Oiluz,
Ne-am luptat prin foc si para
Pentru-a noastra scumpa tara.

Romanie

Pe unde calca pasul, se ridica
un cintec lin, ca fosnetul de brazi.
Suspina-n glod o timpla de vladica,
sau, lung, tresare mina unui cneaz.

Din orice sfint rasare o troita
si-un lan de griu din pieptul unui dac.
E, poate, frunte grea de jupinita
urciorul pus la cina in cerdac.

Cind plugul se infige dirz in brazde
un Strimba-Lemne spinteca in lut.
Dorm Feti-Frumosii-n crin si din obraz de
Sinziene albe zarzari au crescut.

Ce ochi surid in floarea de rasura?
Ce trup de fata tremura-n rogoz?
Pe unde treci, radvanele trecura
la nunti si la botezi de voievozi.

Porneste vint prin trestii dunarene
sa duca duhul printului-mrejer,
si-n seri adinci nu lasa suie-alene
ci cusma basarabului, pe cer.

La denii, sub icoane bizantine
cu Preciste, in zimbet daurit,
ingenunchind alaturea de tine
se roaga Stefan-Voda, prea smerit...

Vino si asculta veacurile Tarii
cum trec pe drumuri, seara, dupa oi.
Asculta, nu bat clopotele zarii,
inima Tarii cinta peste noi.

Asculta, cu mioarcele si cinii
baciul Mioritii suie colbait.
Asculta,- plinsa, ciutura fintinii
din fund de basme scoate veac topit.

Asculta, spusa la culcare
de pruncul tau, cu glas tremurator,
e-aceiasi ruga limpede pe care
au spus-o cnejii in iatacul lor.

Priveste, drumul asta scris in vreme
vine din morti, din doine pare tras,-
si carul greu ce-n praful serii geme
e frate c-un batrin iconostas.

Si-acest plaivas, cu jocuri azurate,
cu care tu, poete, umbre tesi,
cu pragul manastirilor e frate
si cu baltagul aspru de plaes.

Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

NU pentru o lopata de rumena piine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de miine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru singele neamului tau, curs prin santuri,
pentru cintecul tau tintuit in piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer in bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa-ti pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

RIdica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!