Vreau si eu rezumatul la "Palatul de clestar" sau "Hagi Tudose" de Barbu Stefanescu Delavrancea!

Hagi Tudose

Hagi-Tudose s-a pus în poară cu ctitorul acestei biserici. Ctitorul îi tălmăcea zugrăviile în mici amănunte cum în uşa amvonului sînt pictaţi oameni cu părul vîlvoi, îngeri slabi şi lungi şi, mai presus de toţi, bunul Dumnezeu pe nouri cenuşii rotocolat pe un curcubeu. Hagiul plecă capul jos. Ctitorul îi povesti că bogaţii nemilostivi se duc în focul gheenii cu saci în spinare deşelaţi cu aur şi argint. Hagiul îşi puse cozorocul, se întoarse şi merse în drum vorbind că să-i judice ei singuri.

Hagiul în viaţa sa era un om economicos şi chiar avar. De mic copil fusese cuminte: guriţa nu i se auzea, nici paşii, nu rupea pantalonii, pe ce punea mîna, punea bine. Se spune că de cînd era de o şchioapă prcepuse lumea, înţelese că o cîrpă de gunoi este o muncă de om pe care te faci stăpîn dacă o pui de o parte. Cînd vorbea despre bani, îţi părea că i se aprindeau ochii şi tremura.

Lucra la prăvălie la stăpînul său. Peste vreme l-a umplut fericirea cînd a rămas singur stăpîn în prăvălie, el conducea cu ea. Hagi-Tudose era aşa de zgîrcit, încît tresări din somn cînd îsi aminti că lumînarea este aprină şi costă bani, a hotărît sa-i taie coada motanului pentru că cînd intră în casă pe uşă, este prea lungă şi deschizînd uşa, iese prea multă căldura.Era atît de hapsîn încît visa că îl îngroapă în bani si în felul dat ajunse la bătrîneţe.

Iată că într-un an iarna s-a dovedit a fi foarte geroasă. El s-a îmbolnăvit. Avea o nepoată, Lena, care îngrijea de el. În casa sa era foarte frig încît el îngheţă sub cearşaf. Nemairăbînd i-a poruncit Lenei sa cumpere nişte lemne de acel un galben ce-i dase. După ce le-a pus în sobă ei s-au încălzit şi lui Hagi i s-a făcut foame. El iară i-a dat bani Lenei şi a trimis-o sa ia de toate pentru o ciorbă.

După ce au mîncat puţin, Hagi-Tudose s-a răstit la Lena şi i-a poruncit sa întoarcă lemnele şi ciorba înapoi şi cel puţin jumătate din suma cheltuită. Lena îl privi şi plecă afară gîndindu-se la sănătatea lui.
Intrînd în casă l-a văzut stînd pe banii acumulaţi pe tot parcursul vieţii şi îi spunea că să nu se uite la bani că banii fură. Îndată după aceste vorbe muri.

Lena l-a îngropat cu mare alai. Iar după moartea sa alţii vorbeau că, dacă ar vedea el cum se cheltuieşte cu îmormîntarea lui, ar muri.