Vreau si eu rezumatul la "Palatul de clestar" sau "Hagi Tudose" de Barbu Stefanescu Delavrancea dar sa nu fie de pe net sau daca sunt de pe net sa nu fie foarte lungi pls... dau funda rapid.
Ordonare:
Cronologică
Le vrei si de-a gata, si sa nu ai prea mult de muncit/scris la ele.
N-am inteles: asta e tema ta, sau a noastra?
Răspunde
...si nu gasesc...
Rezumat referat Palatul de clestar Palatul de clestar Cam pe la inceputul vremilor, pană unde praştia minţii nu azvarle, se povesteşte, aşa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci şi cioplit din altă bardă. Tot cu maini şi cu picioare era şi pe-atunci, tot cu ochi şi cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii şi cu călcaiele la spate, dar de invartea copacul smuls din rădăcină şi mi-ţi izbea la mir leii pustiilor, dihăniile cădeau tumba, cu labele in sus, marghiolindu-se a moarte. Apele curgeau la vale şi munţii se ridicau in sus. Nu se pomeneau flori pe cer şi stele pe pămant � ca pe la pardalnicii noştri de stihari �, dar multe nu erau aşa după cum sunt. impăraţii de mureau in luptă de buzdugan, bine, iar de nu, li se uitau de zile. Numai dacă barba le mătura ţărana la nouă coţi in urmă, chemau pe unul din feciori, pe cel mai viteaz şi mai cu minte, şi-i dăruiau naframa, inelul, paloşul, stema şi gonaciul, ca să poată impărăţi şi război in locul lor. Apărarea şi dreptatea atarnau de tăişul paloşului. Cu mintea cantăreau şi hotărau, iar cu paloşul impărţeau. Şi spun unii că pe atunci mergea mai bine cu minte dreaptă şi fără de legi, decat, ca in zilele noastre, cu legi drepte şi cu minte strambă. Pe-aşa vremuri se zice că ar fi văcuit impăratul cu stema ruptă din soare, in cel mai frumos palat de cleştar şi peste cel mai inţelept şi mai viteaz norod. Nu era crai pe care impăratul cu stema ruptă din soare să nu-l fi domolit, că nici o oaste duşmană nu putea să-i stea impotrivă. La vreme de adanci bătraneţi sta inzăuat in fruntea ostaşilor, călare pe un bidiviu ce arunca pe nări trambe de fum şi limbi de foc. Şi toţi ai săi prindeau la inimă şi biruiau, căci aşa li se păreau lor cum era el de bătran şi inzilizit, tocmai ca o lance ruginită, care de-a pururea răpusese pe oricine izbise. Dar cat era de mare şi de vestit, că se dusese vestea pană unde pămantul e drob şi piftie, de-a surda ii fură toate. intr-o sfantă de vineri, cam pe la chindii, numai ce i se păru că stema din cununa impărătească se umflă şi creşte, creşte, ba cat oul de gască, ba cat un boşar, şi-i indoi grumajii, şi-l plecă la pămant. infricoşat, impăratul se luptă ce se luptă cu namila de diamant, iar la urma urmei căzu cu faţa in jos, podidindu-l un plans de foc. Nu trecu cat ai scăpăra din amnar, şi se apropiară de impărat, cu mangaieri şi dezmierdări, odrasla lui, de trei fete, ca trei zane, surori şi nepoate, care mai de care mai chipeşe şi mai drăgălaşe. Apoi veniră mai-marii tronului şi slugile ohavnice. Toţi cu toţi ieşiră ca dintr-o lacră, să cadă cu mătănii, doară or curma focul impăratului. Cel mai de frunte dintre sfătuitori aduse vorba cam aşa: � Luminate impărate, care paloş ca al măriei-tale n-a mai fost atatea veacuri intunecat şi frant la războaie? Care impărăţie a rămas, atata amar de vreme, neştirbită şi cinstită pe faţa pămantului? Care răsură e mai invoaltă şi mai rumenă ca domniţa, fata cea intai născută a măriei-tale? Care mură să fie mai neagră ca ochii celei mijlocii? Care rază mai luminoasă ca domniţa cea mai mică? Apoi, luminate impărate, după atatea noroace şi bunătăţi, ce-i fi avand ca să te mai tanguieşti? impăratul, de ochii neamurilor ş-ai norodului, curmandu-şi plansul, mulţumi tuturora şi, furişand sfios ochii in sus, văzu că stema nu e nici mai mare, nici mai mică de cum trebuia să fie. funda? va rog
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
