Ați fost abuzați fizic când erați mici? De părinți, învățători, bunici? Ce simțiți acum față de acele persoane?

Oho! Bunica ma batea si de 2-3 ori pe samtamana. Stiu ca era dupa merit. Nu ma batea degeaba. Profesorii si invatatorii mai putin ca am fost elev bun. Ma bateau doar cand faceam prostii. Nu-mi pare rau! Altfel ajungeam un neispravit ca majoritatea tinerilor pentru ca am avut o fire mai agitata. Sunt copii care nu trebuie batuti. Inteleg de vorba buna. Eu am fost altfel.

Da, doar de invatatoare!
O femeie batrana, acra si ursuza, vesnic nemultumita de noi, ultima ei generatie de elevi, inainte de a se pensiona.
Mai tarziu in viata, am inteles de ce era atat de artagoasa, de ce tipa si urla la noi de cum intra pe usa dimineata, de ce tremuram cu totii de frica ei cand eram scosi la tabla, de ce ne tragea de par si ne altoia la fiecare gest firesc cand ne scarpinam in cap, sau intorceam privirea spre colegul de banca.
Atunci, mi-a fost mila de ea, aflasem ca-i bolnava de multi ani, aflasem ca soarta nu fusese prea buna cu ea, aflasem ca avusese parte de multe batai si necazuri.
Abia atunci am inteles ca, nefericirile ei, se rasfrangeau si asupra noastra.

Am fost abuzat 8 ani de colegii din gimnaziu.
Nu regret nimic, doar faptul ca am facut cunostinta.
Niste idioti.

Ii vad ca pe niste mentori, e ca atunci cand un pitbull e batut crunt ca sa devina un caine de lupta.