Parintii spera, nu vor sa accepte. Unii pot simtii probabil, dar multi nu accepta ca s-a intamplat ceva atat timp cat exista sanse, atat timp cat nu sunt gasiti morti
Chiar daca cineva are intuitie si sensibilitate sporita, este ilogic sa poti "simti" daca cineva e in viata sau nu. Ca esti sau nu mama. Toate prostiile cu "mama simte, mama stie totul" sunt nerezonabile. Nu e vorba de actul de a fi mama sau nu, ci de a avea fapte, dovezi si actiuni proprii. De aceea cand o mama stie ca prietena fiicei sale (de exemplu) este o influenta negativa, nu stie asta pentru ca e MAMA, ci pentru ca a avut dovezi pentru a constientiza acest lucru.
Eu nu am intalnit, iar chiar daca s-a intamplat, e caz rar si poate doar noroc pur. Personal ma irita vorbele cu "mama stie totul, mama simte cand copilul ei e trist, cand e ceva in neregula cu el" pentru ca nu e adevarat. O mama poate sesiza doar o schimbare de comportament, dar daca aceea nu exista atunci nu cunoaste nimic. Ma confrunt cu tot felul de sentimente negative de 5 ani de zile si nici macar o secunda nu a "simtit" ca nu sunt bine. Deci din perspectiva mea, o "simtire maternala" nu exista.
Se spune că da. Dar mai ales era pentru mamă.
Ceea ce îți pot spune sigur e că eram doi la părinți. Eram departe de fratele meu, dar am simțit durerea lui când a ajuns în stare gravă și am prezis, am și țipat, înainte de apelul cu vestea. Însă la momentul fatal, doar un gând, apoi gol.
Sunt anumite stari pe care un om le trece, dar asta nu inseamna ca poti sti cu exactitate daca cineva care e la o anumita distanta de altcineva poate sti trairile respectivului la acea clipa!