Vorbeste cu mama ta despre asta, spune-i sa te inteleaga si sa faca ceva care va fi bine pentru amandoua.
Salut! Înțeleg că e o situație dificilă. Ești tânără, nu cred că poți tu schimba lucrurile. Lucrurile acestea clar te afectează și trebuie să fii conștientă că ar fi bine să vorbești cu cineva avizat (să-ți ofere niște sfaturi). Dacă îți e greu să discuți cu psihologul școlii, mergi la alt psihoterapeut de cuplu și familie. Acum, e adevărat...nu putem judeca pe nimeni pentru alegerile pe care le face. Ceea ce face nu e corect. E viața și alegerea ei. Tu trebuie să îți vezi de treabă, de învățat, de școală și să încerci să privești înainte. Știu că e greu, dar tu ai o viață înainte și trebuie să te formezi, să te dezvolți. Poate că, pregătită psihică, vei putea într-o ocazie să stai de vorbă cu ea. Eu îți urez să ai grijă de tine și succes în tot ce ai de făcut!
Hmmm... ciudată chestie, ca o mamă să-și ferească telefonul de propriul copil.
Eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva. Nu îl ascund nici față de soață. (și asta era să mă coste, că a surprins întâmplător ceva și a interpretat greșit - din fericire a reușit să aibă încredere în mine și să treacă peste)
Nu te va ajuta să vorbești cu ea. Pe de altă parte, te-ai gândit că poate are și ea dreptul la câteva clipe de fericire, chiar dacă trebuie să le fure din viața de familie? Dacă tu ai avea nevoie de afecțiune și ai găsi-o doar în afara familiei, crezi că ea s-ar opune? Încearcă să vezi lucrurile și din poziția ei!