Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Da, acum 3 ani, cand am divortat si tribunalul i-a dat copilasul fostului meu sot
, totusi unii de abia acum vad ca au gresit, insa nu m-am gandit niciodata ca as vrea sa mor, sunt foarte optimista.
Buna!, Nu si nu doresc!, ps. : pentru. adriana_sw33ty oh ce m-am intristat cand ti-am citit intamplarea, sincera iti spun pe langa regretele de rigoare ca, ammm totodata si o bucurie in suflet!-, fiindca ai fost tare(caracter) in acel moment si l-ai depasit, ca atare, fara a te "lezia" de la leziune, psihic!, Numai bine!, CINEVA SUS le vede pe toate!, Pa, pa!
Am simtit de f multe ori ca asa mi-a fost viata dar am depasit momentele grele si bine am facut ca viata merge inainte si oricind poate sa-ti rezerve si ceva placut numai nu trebuie pierdut speranta niciodata.
Da am simtit, o stare care face parte din viata noastra, cum e si bucuria, nu trebuie decat sa apelam la prieteni si sa trecem mai usor peste ea
Da am simtit asta de foarte multe ori mai demult. Imi apare rau dar nu as vrea sa intru in detalii pentru ca m-au afectat acele momente. Dar de ceva timp cu ajutorul unei persoane am invatat un lucru foarte important. Ca viata e frumoasa, cu bune si rele, si merita traita. Si trebuie sa avem puterea sa trecem peste tot.
De multe ori simt asa.nu ajung la disperarea sa ma sinucid, desigur dar.am o stare de plictiseala si tristete.
Da.Am simtit odata.cand m-am despartit de prietenul meu si dupa aceea imediat am avut un accident.In fine, acum regret ca atunci am zis ca viata nu mai are niciun rost.Viata e prea frumoasa ca sa regreti.Nici macar nu ai timp de regrete. Traieste-ti viata la maxim.Asa e frumoasa ea si cu urcusuri dar si cu coborasuri, fiindca altfel.ar fi prea monotona.
by daii
Nu, nu am simtit, dar daca as simti as avea motive intemeiate probabil. Dar sigur nu as lua masuri radicale cum e sinuciderea, pentru ca sunt prea curioasa ce va fi maine in viata mea.
Am trecut prin cateva chestii grele, (si aici nu ma refer la despartiri de prieten, note proaste sau fleacuri din astea) dar niciodata nu m-am gandit ca viata n'ar mai avea sens...
Nu as apela niciodata la masuri extreme, acum imi este foarte bine si mai ales iubesc sa traiesc. 
Da 
. acum trei ani si sapte luni, cand printesa mea mica avea doar 2 luni de la viata, era atat de mica si nevinovata, un ingeras ce nu se putea apara, si fiecare zi avea aceeasi infricosatoare intrebare in sufletul meu si in inima mea ...va traii? ...patru luni de zile am trait alaturi de ea clipa de clipa cea mai mare durere, puisorul meu se stingea incet incet in bratele mele din vina unor doctori inconstienti. nu putea face nimic, ma privea atat de inocenta si in ochisorii ei micuti si superbi citeam teama si rugamintea sufletelului ei "mami nu ma lasa, vreau sa raman cu tine" fiecare clipa in care o strangeam la piept ii aducea un suspin, dar mai dureros era ca nu puteam face nimic sa imi salvez puisorul , inima mea murea cate putin in fiecare zi. Imi doream sa mor odata cu ea, nu mai avea rost viata mea fara puiutu ce l-am avut in pantecele mele, ce asteptam cu atata nerabdare clipa in care il voi tine la piept. ce niste oameni incontienti era sa mi-l "ia" de langa mine fara nici un drept! Dar Dumnezeu a iubit-o indeajuns de mult incat sa o lase sa se bucure de toate minunatiile Lui ce le-a lasat pe pamant.si a decis sa o lase langa mamica ei ce o adora. astazi este o mica printesa, Dumnezeu sa ii dea sanatate, si sa o faca mare, mare si desteapta :X este totul in viata mea, raza de soare, lumina ochilor mei, toata fericirea si averea mea :X. Pentru pitica mea mi-as da viata in orice clipa.Pentru ca viata mea este ea !
Daca pui intrebarea asta, probabil treci printr-un moment dificil asa cum am trecut si eu cu multi ani in urma. Cu parere de rau i-ti scriu ca eu am ajuns in punctul de a-mi taia venele! Aveam 17 ani si nu stiam ce inseamna sa te bagi intr-un anturaj prost. Eram timid si singurul baiat din familie, un pic rasfatat si am ajuns sa joc poker la aparate pe datorie. In final am ramas dator cu o suma importanta pe care nu puteam s-o inapoiez. Eram disperat ca mi-am dezamagit parintii nu puteam plati si asa sa mai adunat si faptul ca iubeam fata ce nu puteam ajunge la ea. Finalul a fost tragic si cu un semn pe toata viata la mana stanga! In 1999 dupa cativa ani buni am aflat de la sora ex-iubitei mele, dupa 6 luni, ca sunt tata unei fetite. La trei zile am intrat in coma profunda 3 luni fara sa mai stiu nimic, NU STIU CE A FOST DAR AM ZIS CA PREA MULT PUI TOTUL LA INIMA SI SUFAR IN ZADAR. Acum sunt bine am o familie ce include si o fetita de 8 ani, sunt plecat din tara si incerc sa uit totul profitand din plin de viata ca nu stiu ce mai apare si ce o sa vina. VIATA ARE ROST MEREU DACA STII SA TRECI PESTE MOMENTELE DIFICILE CARE APAR CAND NU TE-ASTEPTI!
Da, am simtit asta. cred ca de 3 ori pana acum.
1. divortul parintilor acum 3 ani
2.despartire de persoana pe care am iubit-o, o iubesc si o voi iubi mereu acum 2 ani
3.acum jumatate de an am zis sa mai dau o sansa iubiri, si am patit-o rau, atunci am decazut cel mai rau, am inceput sa fac numai tampeni.
viata e plina de obstacole si noi chit ca vrem chit ca nu vrem trebuie sa trecem peste ele, chiar daca uneori iesim c-am sifonati
In viata toate asi gasesc cate un rost. te-ai nascut fara nimic si mori fara sa iei nimic. oamenii fac rostul vietii
Cand prietena mea cea mai buna s-a combinat cu baiatul pe care il placeam foarte mult.
Si stii ce ma durea cel mai tare?
Faptul ca ea stia asta, si a acceptat sa poarte o relatie cu el.
Viata nu mai avea rost in momentul cand am aflat, dar am trecut peste, si traiesc acum, fara nici o retinere.
Da... simt asta, viaţa mea e un continuu mister, sunt în stare să trec de la starea de sinucidere la una radiantă de fericire în câteva minute... Am simţit asta de mai multe ori dificil de spus de ce. dar am simţit, e bine că a trecut, şi trece repede, nu mă dau bătută, există greutăţi şi mai mari peste care îmi este dat să trec. Multa veselie îţi urez, lasă întrebările melancolice la o parte 
Cine n-a simtit vreodata ca viata nu mai are rost, inseamna ca a trait degeaba si n-are cum sa aprecieze viata, asta in cazul in care mai traieste.Viata,simti ca nu mai are nici o valoare, nici un rost, atunci cand te pregatesti, inconsient de cele mai multe ori, sa urci pe o treapta superioara a existentei, cand esti fortat de niste legi nescrise sa evoluezi interior, pentru ca, de fapt pentru asta te afli pe-aici, pe pamant, nu sa fii fericit non-stop. A nu se intelege ca a fi nefericit este starea normala, nu. Orice evolutie spirituala, interioara, a constiintei sau ce-ar mai putea fi, se face treptat si nu cu zimbete si hohote, ci uneori cu lacrimi, cu zbucium si furtuni interioare de o intesitate nemaivazuta, pentru ca la final sa apara zorii unei noi constiinte, sa fii o alta fiinta, mai proaspata, mai intregita si mai bine consolidata interior decat in momentul cand a inceput totul. Din pacate, nu pentru toti apar zorii, apare rasaritul.Pentru unii, revolutia asta interioara a valorilor ce zdruncina din temelii fiinta si-o aduce in pragul prapastiei, in pragul disperarii poate fi fatala, poate fi inceputul marii nopti albe, inceputul nebuniei, inceputul unui cosmar fara margini.Depinde de structura de rezistenta a fiecaruia, de orientarea si mentalitatea fiecaruia, ce traiectorie va lua furuna si ce final va marca fiinta, unul prin care renaste, sau unul prin care moare cu fiecare clipa ce o va mai trai.
Am simtit ca nu mai are rost sa traiesc atunci cind mi s-a stins in brate baietelul de 9 luni, si mai apoi cind am divortat si inca multe altele, toate se tin sirag dar sper ca o sa apara cer senin si pe strada mea.
Am simtit, simt, si imi e frica sa nu mai simt durerea, si neputinta, nu mai vreau, vreau sa reusesc sa ies din starea asta... dar din pacate nu fac altceva decat sa ma afund tot mai rau in ele recunosc am nevoie de ajutor, dar,
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
