Ajutati-ma, va rog, intr-o problema personala! Va rog din suflet sa cititi in intregime,, povestea" mea.
Am 20 ani, el 23. Ne-am mutat in aceasta luna in garsoniera in care eu locuiesc cu chirie din luna februarie. Urmeaza ca in luna urmatoare sa ne stabilim de tot impreuna. Avem o relatie de 2 ani si jumatate aproape. Ce ma deranjeaza este faptul ca el e mult prea restrictiv cu banii, am observat asta inca de la inceputul relatiei. Acum a inceput sa ma deranjeze faptul ca 85% din cheltuieli le acopar eu: mancare, produse pentru curatenie, detergent, hrana pisica, etc. Spre exemplu, daca eu cheltuiesc 200 lei in decursul a 3 saptami sa zicem, el cheltuie tot pe aceleasi lucruri 50 lei. Deci eu acopar cea mai mare parte a cheltuielilor, care de fapt ar trebui sa fie comune. El lucreaza de acasa facand anumite proiecte pentru studenti. E adevarat, vor urma cateva luni in care nu va avea prea mult profit, dar la fel de adevarat si ca in 2 -3 zile avea incasari de circa 1. 000lei, deci cat un salariu. Eu lucrez tot de acasa pentru un magazin online si castig aproximativ 2.000 lei lunar. Ma deranjeaza ca urmeaza chiria care trebuie platita, intretinerea, au venit internetul si energia electrica -pe care le-am platit eu, iar el nu doreste sa se afirme deloc in privinta asta... Evident, nu mi se pare corect sa locuim impreuna si eu sa achit toate cheltuielile. Ma face sa ma indoiesc ca ar fi o decizie buna sa ne mutam definitiv impreuna.
Desi nu suntem casatoriti, ci avem de gand sa facem nunta in primavara, imi doream tare mult sa renunt la anticonceptionale si sa punem in plan un bebe. Initial mi-a spus ca e de acord sa renunt la ele in luna iunie, apoi ca in august, in cele din urma a vrut sa amanam pana in martie, apoi ca,, peste un an", trecand doi ani aproape pana sa vina si copilul...Eu nu ma simt dispusa sa astept atat, imi doresc tare mult, dar vorba aia, de una singura nu pot sa il fac.
Inca ceva ce ma deranjeaza. Toata lumea, toate femeile iubesc micile atentii: o floare, o ciocolata, o cutie de bomboane, un bibelou micut doi batranei, poate o invitatie la film, oriceee, chiar si o micuta ciocolatica Papi. Toata lumea o stie, iar eu o ador! Din pacate, cam prea rar... Uneori mai spun ca am vazut in Kaufland o floricica in ghiveci, o agenda draguta la librarie sau ca,, ia uite ce dragut e x lucru", care costa pana in 7-10 lei de obicei, dar el nu se-ndura deloc sa zica ca vrea sa mi-l ia. De cand suntem impreuna, adica de 2 ani si ceva, nu am mers nici macar o data la film, niciunde.Chiar mi-as fi dorit sa ma fi luat intr-o zi de mana sa imi spuna ca mergem undeva, fara sa imi spuna unde si sa mergem acolo amandoi, la opera, la o piesa de teatru...stie ca ador teatrul de papusi.
In rest, are nenumarate calitati, insa,,defectele" astea ma depasesc uneori. Ne intelegem perfect in aproape toate privintele, e cald, sufletist, afectuos, calm.
Insa ce facem cu cele de mai sus cu care nu ma pot impaca deloc? Ce ma sfatuiti?
Imi cer scuze pentru postarea lunga, chiar aveam nevoie de un sfat si e de preferinta a se stii toate detaliile.

Din ce spui iubitul tau seamana cu un Harpagon la noi cu Hagi Tudose.
In primul rand ar fi bine sa discuti serios cu el tot ce te deranjeaza, in special impartirea in mod egal a cheltuielilor cu garsoniera (chirie, utilitati, intretinere, etc) si cu mancarea, nu este normal ca tu sa platesti mai mult.
In functie de concluzia la care ajungeti poti lua decizia sa continuati sau sa intrerupi relatia.
In al doilea rand nu ezita si urmeaza-ti visul, fa o facultate, indiferent de forma ce o alegi. Daca nu intelege inseamna ca nu te iubeste si atunci solutia este tot despartirea.
In al treilea rand iti inteleg si aprob dorinta de a avea un copil dar trebuie sa te gandesti ce vei face mai departe, un copil, cu cat creste mai mare, presupune mai multe cheltuieli. Asa fiind ai mai putea astepta cativa ani, macar pana iti termini studiile, de altfel inca esti foarte tanara.

Cred ca este mai econom decat tine, nu mai restrictiv.Referitor la ce ai spus ca el cheltuie pe aceleasi lucruri 50 de lei pe cand tu 200 de lei.Bravo lui.

Draga mea. Din ce ai spus tu aici, prietenul tau are multe calitati insa, ca orice om, si defecte. Important este daca defectele pe care le are cel de langa noi pot fi suportate o viata intreaga si daca ii iubim suficient incat sa facem asta. Din proprie experienta iti spun ca, intr-o relatie orice problema poate fi mai intai de toate lamurita si ulterior rezolvata prin intermediul comunicarii. Intr-o seara cand va asezati in pat pentru somn sau cand consideri tu ca e momentul oportun, spune-i ca ai vrea sa porti o discutie serioasa cu el. Explica-i calm ce te apasa si spune-i ca il intelegi si pe el dar ca si tu trebuie sa fii inteleasa si ca ai nevoie de el sa te sustina. Sunteti doi si e de preferat sa faceti lucrurile impreuna. Nu il certa si nu ii reprosa. Ia-l cu binisorul si discutati pe indelete. Lamuriti situatia cu plata facturilor. Impartiti-va aceste responsabilitati in mod egal. Tu il cunosti cel mai bine. Daca tu nu ii spui ce te deranjeaza si care sunt motivele pentru care suferi, el de unde va stii ce sa faca? Uneori oamenii nu isi dau seama ca gresesc si trebuie sa le atraga cineva atentia. Intr-o relatie sunteti doi si tine minte. Orice problema pe care o aveti trebuie discutata si iar discutata pana ajungeti la un punct comun si pana lamuriti totul. Fara cearta sau altceva. Vorbind frumos.

In privinta copilului, vad ca esti foarte hotarata. Intr-adevar, fiecare are principiile lui. E un subiect delicat si nu ma pot pronunta pe deplin insa si mama mea avea 20 de ani atunci cand m-am nascut eu si nu a regretat nicio clipa acest pas. De asemenea cunosc pe cineva care s-a casatorit in primul an de facultate, iar in al doilea au avut primul copil. Amandoi si-au terminat facultatile si acum au si cariere frumoase si o familie. Nu spune nimeni ca e usor insa ei sunt foarte fericiti cu ceea ce au facut. Ideea este ca e bine sa fim si precauti, dar nu stim nici ce ne rezerva viata. In primul rand, ce vreau sa iti spun pornind de la acest exemplu este sa nu renunti la facultate. De preferat este, vorba mamei, sa le faci pe rand. Mai greu pe ambele deodata insa daca iti doresti si un copil nu renunta nici la una nici la cealalta in detrimentul niciuneia.

Insa, problema principala, din punctul meu de vedere, nu sunt banii si ceea ce ii vei oferi copilului din punct de vedere material. Primeaza alt lucru. Esti sigura ca acesta vrei sa fie tatal copiilor tai? Esti sigura ca aceste probleme care exista intre voi nu va vor afecta familia pe viitor? Asupra acestui lucru trebuie tu sa meditezi indelung. Banii se fac si se pierd, insa e esential daca un copil creste alaturi de un tata de la care are ce invata sau nu. Daca raspunsul e da, atunci e bine. Daca esti indoielnica... Nu te pripi.

Tu cantareste aceste lucruri, vorbeste cu prietenul tau si hotarati impreuna ce sa faceti. Cel mai important lucru intr-o relatie si intr-o casnicie este ca ambii parteneri sa priveasca inspre aceeasi directie. Altfel va fi grea viata.

Sper ca ti-am fost de folos. Te pup!

Aoleu da ce decizii luati si voi?

Cum spanac la 20 ani sa renunti la facultate pentru un copil? Ai timp sa faci copii mai ales cand ai sa ai ci o cariera si o posibilitate sa le oferi mult mai multe lucruri.

Iar el la 23 ani nu e capabil sa isi gaseasca ceva de munca serios? Sta si prosteste studenti pentru bani?

Pai ce viitor o sa aiba copilul ala daca voi nu va mobilizati sa ii oferiti ceva?

Mare greseala ai facut ca l-ai primit in locuinta ta. Discuta serios cu el si daca nu intelege ce are de facut...da-l afara, nu-i singurul baiat bun pentru sex!

E greu de dat un raspuns, iar din ce se vede aici, nu prea ai nevoie de el, te cam lasa singura in toate. Poate e mai rentabil sa prinzi un loc la stat fara taxe si frecventa poate fi redusa oricum, in general nu toti merg chiar la toate cursurile - laboratoare si seminarii - acolo e de preferat sa nu lipsesti. Trebuie sa ai incredere in tine, sa termini facultatea, sa ai job-ul tau si daca el nu e ok, poate gasesti ceva mai bun

Mai,ce te grabeeeesti? Cu cat esti mai in varsta, cu atat mai coapta la minte. Fa o facultate ca lumea, la zi, te angajezi, faci bani, mergi in excursii, etc si apoi dupa distractie, inainte de 30 de ani, faci si tu bebe.
Vrei sa ramai mama singura sau ce ai?!
Deci asta nu e un om bun si vor aparea si alte neintelegeri. Discuta cu el despre astea, ii spui ca vrei sa faci ordine in relatia voastra, caci sunt unele lucruri in dezordine care trebuie reparate. Discuti serios cu o expresie grava pe fata. Vezi ce reatie are si ne mai tii la curent.

Cu privire la faculta - o viata ai! Mergi la faculta!

Nu face compromisuri pe care le vei regreta mai tarziu. Spune-i verde-n fata ce nu-ti convine, altfel, te trezesti peste cativa ani ca nu-i omul potrivit pentru tine. Urmeaza o facultate, indiferent de frecventa, da bine intr-un CV, mai ales daca n-ai o experienta in spate.
Copilul poate sa mai astepte, inca esti o copila

Bafta!

Vorbeste-i! Stiu ca e prosteste, dar eu de mici nu puteam sa vb cu parintii, in specia, si cand simtem neaparat nevoia sa ii spun ceva mamei ce nu puteam in vorbe, scriam in jurnal, ca pentru mine si apoi il lasam undeva pe langa lucrucile ei, ca din greseala, iar ea citea...
Poate ca intr-un fel are dreptate cu bebelul, veti avea timp... Iar referitor la facultate, nu renunta la ea cu niciun chip- e viitorul tau si al copilului tau, indiferent cand va veni.
Fii tare si spune-i ce crezi, nu tu esti cea care depinde de el, ci invers.

O relatie inseamna comunicare. Sa fim serioase, baietii sunt baietii, ori le zici direct, ori te dai batuta. Atrage-i atentia si spune-i chestiile astea. El, fiind atat de "cald, sufletist, afectuos, calm" etc o sa incerce sa se schimbe. Bafta

Ce viitor poti avea cu unu care nu are un serviciu stabil si pe deasupra mai locuiti si cu chirie? Tu chiar esti inconstienta

Mai mult, anul trecut nu am dat la facultate, dorind sa reusesc sa ma mut in Bucuresti, sa pot sa imi gasesc de lucru, sa imi pun ceva deoparte. Anul asta am zis ca nu dau la stat, la facultate, ci sa fac ceva cu frecventa redusa, ca sa putem face un bebe. Acum el decide ca e mai bine sa mai asteptam, un an pana renunt la pastilute, doi pana apare bebele.
Oare e bine ce fac? Sa dau la stat sau la privat, cu frecventa redusa? Sunt destul de bine pregatita cat sa intru la facultate la buget.

Comunica cu el aceste probleme si vei vedea ca se va schimba incetul cu incetul. Si inca ceva: chiar daca este mai "restrictiv" pe plan financiar, asta nu inseamna ca trebuie sa nu tina cont si de nevoile si dorintele tale. Intr-o relatie de genul asta mai ales ca deja v-ati mutat impreuna, totul se rezolva doar prin comunicare si intelegere.