Ajutor... am 21 de ani și de mulți ani trăiesc într-un familie în care există ceartă aproape zilnic. Am fost crescută cu iubire și grijă dar după ce am îndeplinit 15ani atuncea au apărut problemele în viața mea. Din cauza la gândurile mele de copilă am greșit în relația mea de iubit și iubită și am dezamăgit pe părinții mei. Greșeala care am făcut le-a afectat și pe ei și pe mine. Dar acum am21 de ani dar se atuncea ai mei se comportă cu mine de parcă aș fi un nimic câteodată. De fiecare dată când trebuie să ies sau trebuie să fac ceva trebuie lor să întreb dacă pot și cat să stau dacă pot să ies. Și în alte zile dacă apare o problema mică mică de tot și se iau ei de mine exagerat de mult încât plâng și nu pot să mă abțin încerc să fiu cat de bună pot dar pentru ei niciodată nu sunt bună și dacă nu îmi curăț camera sau dacă ies 3 zile una după alta afară nu sunt destul de bună și mereu aud din cauza la nimicuri mai ales de la tata ca " nu o să te schimbi nu o să ajungi nimic ca caracter să fii ceva bună." Și tot așa... exista momente în care am eu dreptate și ei nu.de mai multe ori încerc să îmi iau apărarea singură încercând să explic ca ei înțeleg greșit dar ei mă fac nesimțită și needucată. Dacă tac din gură și fac ce spun ei tot ei găsesc o problemă să se ia de mine. pentru ei sunt eu cea cu probleme. Niciodată ei. Există zile care tata nu vorbește cu mine zile întregi nici nu îmi răspunde la întrebări. Am ajuns în punctul la " nu pot să fac ce îmi doresc pentru ca mi e frica să mă vadă ei ca o dezamăgire." Dar știu ca ei încearcă de fapt să mă protejeze și să mă facă să fiu o persoană bună. Dar eu știu foarte bine ca eu sufăr din cauza lor. Foarte foarte mult și niciodată ei nu mă înțeleg am încercat să le explic de foarte multe ori iar răspunsul lor a fost " ești nesimțită, așa ești pentru ca mama ta îți ia apărarea mereu " sau " din cauza la telefonul ăla ești așa, niciodată nu vorbești cu noi, cine te crezi? Te crezi ceva de vorbești așa cu noi? " și multe cuvinte de genul. Eu sunt o fată de 21 ani care nu fac multe ca să nu le enervez. De când am greșit în vârsta aia de 15ani încoace am crescut și eu până la 21 ani și tot ce fac până în ziua de azi a fost chestii simple. Am ieșit 3-4 maxim 5 ore afară să mă plimb dacă aveam cu cine am încercat să ajung mereu la timp acasă. Am încercat să fac ordine în casă deja îmi știam limitele acum dacă ies o data pe săptămână afară și când ies dacă stau 4 ore sau mai puțin știu ca ei nu se supără pe mine. Dar dacă uit să mă descalț unde nu trebuie sau încerc să îmi iau apărarea la ceva ce am drepatate ajung un mare " nimic, nu o să fiu niciodată bună " în ochii lor. Am un iubit care îl iubesc foarte mult suntem împreună de un an și jumate. Am avut până acum câteva luni certuri și cu el în care am ajuns la ideea ca problema sunt eu și am decis să îl las. Dar după 2 săptămâni ne am împăcat. O dată îl am înșelat când aveam o lună cu el de când eram împreună adică era prima lună a relației. Eu eram în Germania el România. Dar i am recunoscut chestia asta iar el m-a iertat. Însă el a fost din totdeauna fără încredere față de mine și încă este. La orice moment care prinde are impresia ca eu îl mint cu chestii aiurea chiar la cele mai micuțe subiecte și pentru el el are dreptate dar ca să nu mă enervez eu mereu spune ca el e de vină dar în a doua zi face aceleași chestie. Dacă îl las știu ca ai mei o să mă fu*a la cap iar iubitul meu o să aibă gânduri ca eu nu îl iubesc dar adevărul este ca doar mă simt sufocată și vreau să mor. Dar nu mă înțelege nimeni toată lumea vede partea lor de dreptate. Simt ca nu o să ajung nimic din cauza lor în viața asta. Ce pot să fac în afară de să mă omor? Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni mi e frică de asta
Îmi pare rău că trebuie să înduri chestiile astea, dar sa știi că nu ești singura care trece prin astfel de momente.
Din păcate astfel de probleme sunt tot mai agravante și chiar iremediabile pentru unii tineri, iar părinții, in loc sa estompeze sub o formă sau alta aceste probleme, ei le acutizează.
Știu că am văzut un reportaj prin care familiile noastre considera iubirea ca fiind un subiect tabu, deci sunt și alții care trec prin astfel de chestii doar că nu se expun
Uite reportajul:https://www.facebook.com/share/v/R3Vuv4DoGa76mNzY/
Pe lângă asta, știu te doar enorm sa auzi că ești o dezamăgire pentru părinți, doar că nu prea ai ce le face.In mentalitatea lor e mult mai ușor să fii autoritar cu copilul tau (pentru că asta au văzut ) decât să încerce să schimbe asta pentru a nu pune presiune in plus pe adolescent.
Și,pe lângă asta,faptul că ții un copil din scurt nu ii face deloc bine,mai ales daca e o fire rebela,dar cum în cazul tau nu vad astfel de ieșiri,nu pari a fi un copil problema.
Din ce înțeleg,nici relația cu prietenul tau nu e in cea mai buna forma, practic e pe muchie de cuțit,iar faptul că el știe care e situația,ar trebui sa fie totuși puțin mai înțelegător, pentru că,una peste alta,el cu bună știință ți-o dat o noua șansa și ar trebui sa se comporte ca atare,nu sa lună și mai multă presiune pe tine.
Plus că o relație bazată pe nesiguranță și neîncredere,denotă că nu e o relație, ci este așa, ceva, sa fie.
Deși nu sunt pro înșelat, mă gândesc că poate ai avut un moment de scăpare pe care oricine îl poate repeta fara macar să își dea seama, așa că faptul că te tine doar pentru că crede că îi aparții e cea mai proasta idee pe care cineva o poate avea.
Faptul că părinții tăi sunt cum sunt, nu trebuie sa te duca la măsuri disperate.In ziua de azi vei da cu ochii de diferite persoane,poate chiar mai rele decât părinții tăi,de aceea e bine sa încerci să devii mai nepăsătoare la ceea ce îți zic și,până îți vei găsi o bază,sa mai induri așa situația,ei oricum nu se vor schimba.
Și prin baza mă refer la un alt iubit,clar!
Iubitul pe care tu îl ai în prezent,ori ti-a acordat șansa pentru că crede că îi aparții și că nu are vreun rost sa te piardă (ceea ce e toxic) sau din mila.
In mod normal,cum tot zic pe aici, supa reîncălzită nu mai are același gust, iar faptul că relația dintre voi s-a consumat și că acum, in loc sa fii iubita și apreciată de cineva care chiar te merita., mai aștepți schimbări din partea lui, ceea ce nu se va întâmpla, asta e adevărul.
Așa că eu in locul tau as face în așa fel încât să iau viața de la 0 și să îmi caut pe cineva cu care pot împărtăși aceleași perspective, mentalități și gânduri pentru a-mi putea face un rost, undeva departe de părinții tăi, cel puțin o perioada.
Pentru că așa e păcat stai așa ...cum ar zice ei, pe banii lor...
Nu va fi ușor să iei viața de la 0, știind că ai câteva traume in spate, dar cu persoana potrivită, crede-ma, va fi mult mai ușor să o iei de la 0.
Multa bafta! Sper sa ne auzim cândva cu vesti bune! Îți țin pumnii!
Și nu uita, capul sus, indiferent de cat de grea e viața acum! Nu uita, după furtună se arată și soarele! Va fi și momentul tau sa strălucești! Ai încredere!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cauta-ti de lucru si muta-te in chirie daca e chiar ada suficant pentru tine. Daca iubitul vrea sa se insoare cu tine casatorituva, daca nu iti pierzi vremea cu el, sexul fara casatorie nu e binecucamtat de Cewator, aduce numai nefericire.
Răspunde
Am vesti grozave pentru tine!
Daca intr-adevar ai 21 de ani atunci poti sa-ti faci valiza si sa pleci in luem traind dupa cum veri tu, fara sa mai ai familai pe cap si fara sa te mai plangi atata.
Legal esti majora si nimeni de pe fata pamantului, nu te mai poate oprii.
"Simt ca nu o să ajung nimic din cauza lor în viața asta"
Total eronat!
Nu-ti acuza parintii pentru ceea ce tu nu faci, ca nu te tine nimeni de maini sau picioare, sa ajungi "nimic in viata", ca asta este NUMAI decizia ta si esti unica raspunzataore de ea!
Ia-ti fetita servici, mergi la munca si munceste si nu te mai plange de neajunsuri, ca esti ditamai femeia la 21 de ani!
Ia-ti chirie si muta-te singura, fac ceva cu viata ta si nu-i mai implica pe parinti, ca nu mai au nimci de spus in viata ta, tu fiind deja majora si apta sa decizi singura.
Fiindca Zburăt0rul a zis deja cam tot ce era de zis, eu iti las linkul asta :
https://www.facebook.com/......449092538/
La 21 de ani esti studenta, sau care e ocupatia ta?
La 15 ani e normal sa fii 100% dependenta de parintii tai dar la 21 e cam timpul sa iti iei viata in maini. Rabdarea isi are limitele ei, ai tai probabil au ramas fara, poate sunt si altele le mijloc, nu avem cum sa stim noi toate detaliile sau de partea cui e dreptatea si nici nu conteaza. Ideea e ca o sa fie bine si pentru tine si pentru ei daca te pregatesti sa iti gasesti un job, o chirie, sa incepi sa iti traiesti viata cu regulile tale, si in acelasi timp sa iti infrunti consecintele actiunilor proprii.
Cat despre relatia ta, te plangi de lipsa de incredere a cuiva pe care l-ai inselat dupa prima luna? Aveti mult de lucru pentru a reinnoda firul si chiar daca relatia o sa fie trainica (desi majoritatea cuplurilor nu au rabdarea si maturitatea emotionala sa treca peste asa ceva), si chiar daca increderea o sa fie din nou la 100%, nodul ala o sa ramana mereu acolo.
Si oricum te plangi ca parintii tai sunt aspri, dar povestesti despre iesit in fiecare zi mai multe zile la rand si de stat 3-5 ore afara. Nu esti asa de oropsita cum ai crede.
Răspunde 
Daca nu vrei sa dezamagesti pe nimeni, nu fa promisiuni pe care nu le poti respecta, si fi mai disciplinata cu tine in aproape tot ce faci. Asta e tot ce trebuie sa ai in minte.
Indiferent cine a fost vinovat atunci și indiferent cum a evoluat sau involuat relația între tine și părinții tăi, trebuie să ieși rapid din acel mediu toxic. Nu contează cine are dreptate, adevărul are întotdeauna mai multe fețe. Dar e timpul să-ți iei viața în mâini și s-o trăiești așa cum trebuie și cum vrei. Nu este greu să-ți găsești de lucru, chiar dacă n-ai experiență, atât timp cât vrei să găsești. Nu e greu să găsești un loc în care să stai, cu o chirie modestă, dacă nu ai pretenții mari. Nu-ți va fi ușor, niciodată nu este ușor să intri în viață, dar vei avea mult mai mult de suferit dacă rămâi împreună cu părinții tăi.
Succes!
Din cate am citit esti o victima reala, dar uneori si imaginara.
Cred ca se potriveste ca am gasit: "Cauzalitatea victimala reprezinta o structura comportamentala complexa a victimei care a jucat un rol oarecare in savarsirea agresiunii, si care este determinata de interdependenta unor factori obiectivi (economici, politici, ideologici, religiosi etc.) si a unor factori subiectivi (interese individuale, sentimente de inferioritate, de superioritate, atitudinile si relatiile interindividuale etc.). Cauzalitatea victimala este intotdeauna concreta si formeaza impreuna cu mediul ambiental o totalitate, oferind modele explicative ale agresiunii, ale efectelor victimale si ale integrarii victimei in mediul social."
Daca vrei sa dezvolti subiectul:
https://www.scritub.com/......A43952.php
Creca aveti de invatat si despre comunicarea si relatiile cu parintii:
https://www.qgasesc.com/......i-c456.php
Spre sa te ajute
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
